ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6911/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17

iulie 2003, la Tribunalul București, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel București, reclamanta SC T.I.C. SRL a solicitat suspendarea executării

deciziei, prin care Direcția Generală a Vămilor a dispus suspendarea

autorizației nr. 98 din 18 ianuarie 2002, de comisionar în vamă, pentru

reclamantă.

În motivarea cererii, reclamanta

arată că solicită suspendarea executării actului contestat, pentru că în caz

contrariu se produce o pagubă iminentă, pagubă care constă în lipsa de

activitate a 56 de angajați și în imposibilitatea de achitare a tuturor

obligațiilor fiscale către stat și a celorlalte obligații contractuale.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1175 din 20 august 2003, a

admis cererea, dispunând suspendarea executării actului administrativ

contestat, prin care s-a suspendat autorizația nr. 98 din 18 ianuarie 2002, de

comisionar în vamă, act comunicat reclamantei, sub nr. 25.588 din 15 iulie

2003, până la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. 2376/2003,

al aceleiași instanțe.

Instanța reține că cererea este

admisibilă, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, fiind întrunite

condițiile unui caz bine justificat și prevenirii producerii unei pagube

iminente, reclamanta având în derulare contracte de reprezentare logistică și

prestări servicii vamale, cu termene de executare, încetarea activității pe

perioada suspendării autorizației de comisionare în vamă putând genera plata unor

penalități, dificultăți financiare și imposibilitatea de a lucra pe această

perioadă, pentru cei 56 salariați ai societății.

Pârâta Direcția Generală a Vămilor

(în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), a declarat recurs împotriva

sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică.

Consideră că cererea a fost nelegal

admisă, deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 29/1990, măsura suspendării autorizației fiind luată ca urmare a

săvârșirii unor fapte grave, de către reclamantă, pentru care a formulat și

plângere penală, aceasta utilizând o autorizație de admitere temporară

modificată.

Arată și că instanța nu a analizat

nota de prezentare pe care a depus-o la dosar, care avea o înrâurire

hotărâtoare în soluționarea cererii.

Recursul va fi respins.

Prin decizia pentru suspendare a

autorizației de comisionar în vamă, nr. 98 din 18 ianuarie 2002, emisă de

recurentă, pentru intimată, comunicată intimatei, prin adresa nr. 25.588 din 15

iulie 2003, s-a dispus suspendarea autorizației de comisionar în vamă, pe o

perioadă de 90 de zile, începând cu data emiterii deciziei de suspendare.

S-a avut în vedere că intimata a

încălcat prevederile art. 95 lit. d) și n) din Regulamentul pentru aplicarea

Codului vamal al României, în timpul exercitării activității specifice de

comisionar în vamă, pe lângă Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră Băneasa.

Trebuie reținut că perioada

suspendării a fost de 90 de zile, începând cu 15 iulie 2003, astfel că ea a

expirat la momentul scurgerii celor 90 de zile.

De asemenea, instanța de fond a

dispus suspendarea executării deciziei, până la soluționarea acțiunii ce a

format obiectul dosarului nr. 2367/2003, aflat pe rolul Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Or, prin sentința civilă nr. 2024

din 27 noiembrie 2003, pronunțată de instanța respectivă, s-a admis acțiunea,

prin care intimata din prezentul recurs solicita anularea deciziei înregistrată

la recurentă, sub nr. 25.588 din 15 iulie 2003 (care s-a cerut a fi suspendată

în cauza de față), reținându-se că este nelegală.

Pentru considerentele arătate mai

sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a

Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1175 din 20 august 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.