ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7481/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 16 septembrie 2003, SC T.I.

SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, să se

dispună anularea deciziei nr. 1345 din 2 septembrie 2003, prin care pârâta a

stabilit că încetează autorizația de concesionare în vamă nr. 98 din 18

ianuarie 2002, având ca titular pe reclamantă, ca nelegală.

Prin sentința civilă nr. 1593 din 14

octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu s-a conformat

prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, privitoare la procedura

administrativă prealabilă, adresându-se pentru apărarea dreptului său, direct

instanței de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta SC T.I. SRL.

Recurenta a susținut că în mod

eronat, prima instanță a soluționat cauza, pe baza excepției de

inadmisibilitate a acțiunii, întrucât prin dispozițiile art. 100 din

Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, s-a instituit în materie,

o procedură derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 29/1990,

pentru contestarea unui act administrativ.

Textul menționat este imperativ și

nu permite alte interpretări privind modul de exercitare a căii de atac

împotriva actului administrativ, de anulare a autorizației de comisionar vamal,

care trebuie îndreptată la instanța de contencios administrativ competentă.

S-a cerut admiterea recursului și

casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași

curți de apel.

Critica este întemeiată.

Potrivit art. 100 din Regulamentul

de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 1114/2002,

decizia de anulare a autorizației de comisionar în vamă, precum și decizia de

suspendare a acesteia, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ

competentă.

Norma juridică are indiscutabil, un

caracter procedural și imperativ, care nu permite alte interpretări privind

calea de urmat pentru soluționarea acțiunii îndreptate împotriva unei asemenea

decizii.

Ea a instituit o procedură specială,

derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990, pentru controlul jurisdicțional al actelor

administrative de autoritate.

În aceste condiții, în mod greșit

prima instanță a considerat că reclamanta trebuia să urmeze calea recursului

administrativ prevăzută de art. 5 al legii organice și nu a aplicat

dispozițiile legii speciale, care dispensa societatea comercială de această

obligație.

Soluționând cauza, pe baza unei

excepții de procedură, reținută din oficiu și respingând acțiunea, ca

inadmisibilă, instanța a pronunțat o hotărâre, cu încălcarea esențială a legii,

de natură a prejudicia grav pe reclamantă.

Față de considerentele expuse,

urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei,

spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC T.I.

SRL împotriva sentinței civile nr. 1593 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.