ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1023/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 mai 2002, la Curtea de Apel București, reclamanta SC I.M. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, anularea refuzului

de autorizare a societății, în calitate de comisionar vamal, comunicat prin adresa

nr. 9991 din 12 februarie 2002, a Direcției Generale a Vămilor.

Instanța învestită, prin sentința

civilă nr. 820 din 17 septembrie 2002, a respins ca tardiv introdusă, acțiunea.

În considerentele hotărârii

pronunțate, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 94 alin.

(2) din H.G. nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Codului vamal al României, solicitantul poate ataca decizia la instanța de

contencios administrativ. Termenul de 30 de zile în care actul administrativ ar

fi putut fi atacat, începea să curgă de la data de 6 martie 2002, când

reclamanta a luat cunoștință de decizia de respingere a cererii sale, iar

acțiunea introductivă a fost înregistrată la instanță, pe 14 mai 2002, fiind,

deci, tardivă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta.

Prin motivele de casare formulate în

scris, recurenta a susținut că de bună credință, societatea a parcurs căile

administrative de atac prevăzute de Legea nr. 29/1990.

S-a mai susținut de către recurentă

că faptul de a fi recurs la procedura prevăzută de Legea nr. 29/1990, nu o

decade din dreptul de a se adresa instanței de judecată.

Criticile sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art.

94 alin. (2) C. proc. civ., solicitantul cererii de acordare a autorizației de

comisionar vamă, poate ataca decizia autorității, la instanța de contencios

administrativ competentă.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea

nr. 29/1990, în cazul în care cel ce se consideră vătămat, nu este mulțumit de

soluția dată reclamației sale, el poate sesiza tribunalul (instanța), în termen

de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Dispozițiile citate au fost

încălcate de către recurentul-reclamant care s-a adresat instanței de

contencios administrativ, în afara termenului prevăzut de lege.

Faptul că ar fi fost de bună

credință, atunci când, înainte de a se adresa instanței, a declanșat procedura

prealabilă, nu este de natură să conducă la reactivarea termenului de

introducere a acțiunii.

Tot astfel, ignorarea legii nu poate

constitui o scuză absolutorie, cu privire la nerespectarea termenului definitt

de lege, termenele procedurale fiind termene de decădere.

Față de considerentele expuse,

recursul declarat în cauză se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se soluția pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC I.M. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 820 din 17

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2003.