ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „I.M.G.” SRL
împotriva sentinței civile nr.820 din 17 septembrie 2002 a Curții
de Apel București-Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă reprezentată de avocatul
N.S. și intimata-pârâtă Direcția Generală a Vămilor prin consilierul juridic
C.A.
Procedura completă.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recurenta a depus dovada
achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate, iar intimata
a atașat la dosar întâmpinare, care s-a comunicat părții adverse și la care
recurenta a formulat răspuns, depus, de asemenea, în dosar.
Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond
părților și procurorului.
Avocatul recurentei a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost
formulat, detaliind motivele de casare invocate în scris.
Consilierul juridic C.A. a cerut să fie respins recursul ca nefondat în considerarea
celor expuse în întâmpinare.
Reprezentanta Ministerului Public a formulat oral concluzii în sensul
respingerii recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului defață;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată pe data de 14
mai 2002 la Curtea de Apel București reclamanta SC „I.M.G.” SRL a
solicitat, în contradictor cu Direcția Generală a Vămilor, anularea
refuzului de autorizare a societății în calitate de comisionar vamal, comunicat
prin adresa nr.9991 din 12 februarie 2002 a Direcției Generale a Vămilor.
Instanța investită, prin sentința civilă nr.820 din 17 septembrie 2002, a
respins ca tardiv introdusă acțiunea.
In considerentele hotărârii pronunțate prima instanță a reținut că,potrivit
dispozițiilor art.94 alin.2 din HG nr.1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a Codului vamal al Românie, solicitantul poate ataca decizia la
instanța de contencios administrativ. Termenul de 30 de zile în care actul
administrativ ar fi putut fi atacat începea să curgă de la data de 6 martie
2002 când reclamanta a luat cunoștință de decizia de respingere a cererii sale,
iar acțiunea introductivă a fost înregistrată la instanță pe 14 mai 2002, fiind
deci tardivă.
Impotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenta a susținut că, de bună
credință societatea a parcurs căile administrative de atac prevăzute de Legea
nr.29/1990.
S-a mai susținut de către recurentă că faptul de a fi recurs la procedura
prevăzută de Legea nr.29/1990 nu-l decade din dreptul de a se adresa instanței
de judecată.
Criticile sunt nefondate.
In conformitate cu dispozițiile art.94(2) din codul de procedură civilă
solicitantul cererii de acordare a autorizației de comisionar vamă poate
ataca decizia (autorității n.n.) la instanța de contencios administrativ
competentă.
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.29/1990 în cazul în care cel ce se consideră
vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza
tribunalul (instanța) în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.
Dispozițiile citate au fost încălcate de către recurentul-reclamant care s-a
adresat instanței de contencios administrativ în afara termenului prevăzut de
lege.
Faptul că ar fi fost de bună credință atunci când, înainte de a se adresa
instanței a declanșat procedura prealabilă nu este de natură să conducă la
reactivarea termenului de introducere a acțiunii.
Tot astfel ignorarea legii nu poate constitui o scuză absolutorie cu privire la
nerespectarea termenului defipt de lege, termenele procedurale fiind termene de
decădere.
Față de considerentele expuse recursul declarat în cauză se vădește nefondat și
urmează a fi respins ca atare, menținându-se soluția pronunțată de prima
instanță.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC „I.M.G.” SRL împotriva
sentinței civile nr.820 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel
București-Secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.