ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC T.C. SRL București, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 174 din 16 aprilie 2004, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, a autorizației de comisionar în vamă nr. 270 din 7 februarie 2003, cu începere de la 19 aprilie 2004, și obligarea la plata prejudiciului produs și a cheltuielilor de judecată. Curtea de apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1645 din 2 februarie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, astfel cum a fost restrânsă, reținând legalitatea actului contestat. Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii.

Se arată că actul contestat este nelegal, întrucât nu a fost semnat de reprezentantul legal al pârâtei, este emis prematur, întrucât nu s-a stabilit în justiție vinovăția reclamantei-recurentă, faptele imputate nu există. Chiar dacă s-ar considera că faptele există, ordinul emis este nelegal, întrucât sancțiunea aplicată este disproporțională cu gravitatea faptelor. Recursul este nefondat. Prin Ordinul nr. 174 din 16 aprilie 2004, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus, în baza art. 99 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, suspendarea, începând cu data de 19 aprilie 2004, a autorizației de comisionar în vamă nr. 270 din 7 februarie 2003, titular reclamanta SC T.C.

SRL, pe o perioadă de 6 luni, pentru Biroul Vamal Târguri și Expoziții. Ordinul are la bază raportul întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale București, prin care se semnala faptul că societatea cu sediul social în București, nu avea punct de lucru declarat la Oficiul Registrului Comerțului, pe lângă biroul vamal unde își desfășura efectiv activitatea de comisionar în vamă, contravenind dispozițiilor art. 199 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale. Din verificările efectuate asupra registrului de evidență a bunurilor de import pe anul 2004, a rezultat că nu s-au înscris toate declarațiile vamale de import aferente mărfurilor înregistrate, contravenindu-se dispozițiilor art. 95 lit. k) din anexa la H.G.

nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, La controlul prin sondaj s-a constatat că pentru majoritatea declarațiilor vamale de export întocmite nu s-au eliberat titularilor operațiunilor, facturi în care să apară data și felul prestației, precum și prețul achitat, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 95 lit. p) din anexa la H.G. nr. 1114/2001. Ordinul este legal, chiar dacă nu a fost semnat de T.T., întrucât în conformitate cu H.G. nr. 366/2004, subsecretarul de stat poate semna în lipsa secretarului de stat. Nu se poate reține că ordinul este prematur, întrucât nu s-a stabilit vinovăția, existând procese pe rol pentru contravențiile aplicate, întrucât sancțiunile contravenționale nu înlătură răspunderea pentru faptele contestate.

Se va înlătura și critica vizând inexistența faptei, față de împrejurarea că ordinul are la bază raportul întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale București, ca urmare a neregulilor constatate la reclamanta-intimată. Sancțiunea aplicată reflectă gravitatea faptelor reținute în sarcina societății, este legală, astfel că nu va fi primit nici motivul de recurs vizând asprimea sancțiunii. În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1645 din 2 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2005.