ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC T.C. SRL București, în

contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat anularea

Ordinului nr. 174 din 16 aprilie 2004, prin care s-a dispus suspendarea pe o

perioadă de 6 luni, a autorizației de comisionar în vamă nr. 270 din 7

februarie 2003, cu începere de la 19 aprilie 2004, și obligarea la plata

prejudiciului produs și a cheltuielilor de judecată.

Curtea de apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1645 din 2 februarie 2004, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată, astfel cum a fost restrânsă, reținând

legalitatea actului contestat.

Considerând hotărârea nelegală,

reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și

în fond, admiterea acțiunii.

Se arată că actul contestat este

nelegal, întrucât nu a fost semnat de reprezentantul legal al pârâtei, este

emis prematur, întrucât nu s-a stabilit în justiție vinovăția reclamantei-recurentă,

faptele imputate nu există.

Chiar dacă s-ar considera că faptele

există, ordinul emis este nelegal, întrucât sancțiunea aplicată este

disproporțională cu gravitatea faptelor.

Recursul este nefondat.

Prin Ordinul nr. 174 din 16 aprilie

2004, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus, în baza art. 99 alin.

(1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G.

nr. 1114/2001, suspendarea, începând cu data de 19 aprilie 2004, a autorizației

de comisionar în vamă nr. 270 din 7 februarie 2003, titular reclamanta SC T.C.

SRL, pe o perioadă de 6 luni, pentru Biroul Vamal Târguri și Expoziții.

Ordinul are la bază raportul

întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale

București, prin care se semnala faptul că societatea cu sediul social în

București, nu avea punct de lucru declarat la Oficiul Registrului Comerțului, pe lângă biroul vamal unde își desfășura efectiv activitatea

de comisionar în vamă, contravenind dispozițiilor art. 199 alin. (2) din Legea nr.

31/1990, republicată, privind societățile comerciale.

Din verificările efectuate asupra

registrului de evidență a bunurilor de import pe anul 2004, a rezultat că nu

s-au înscris toate declarațiile vamale de import aferente mărfurilor

înregistrate, contravenindu-se dispozițiilor art. 95 lit. k) din anexa la H.G. nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României,

La controlul prin sondaj s-a

constatat că pentru majoritatea declarațiilor vamale de export întocmite nu

s-au eliberat titularilor operațiunilor, facturi în care să apară data și felul

prestației, precum și prețul achitat, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 95

lit. p) din anexa la H.G. nr. 1114/2001.

Ordinul este legal, chiar dacă nu a

fost semnat de T.T., întrucât în conformitate cu H.G. nr. 366/2004, subsecretarul

de stat poate semna în lipsa secretarului de stat.

Nu se poate reține că ordinul este

prematur, întrucât nu s-a stabilit vinovăția, existând procese pe rol pentru

contravențiile aplicate, întrucât sancțiunile contravenționale nu înlătură

răspunderea pentru faptele contestate.

Se va înlătura și critica vizând

inexistența faptei, față de împrejurarea că ordinul are la bază raportul

întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale

București, ca urmare a neregulilor constatate la reclamanta-intimată.

Sancțiunea aplicată reflectă

gravitatea faptelor reținute în sarcina societății, este legală, astfel că nu

va fi primit nici motivul de recurs vizând asprimea sancțiunii.

În consecință, recursul fiind

nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC T.C.

SRL București împotriva sentinței civile nr. 1645 din 2 septembrie 2004, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2005.