ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4489/2007

Constată că prin cererea

introductivă de instanță întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și

înregistrată la Tribunalul București la data de 4 aprilie 2006 reclamanții M.V.

și M.S. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primar

General solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat

la emiterea dispoziției motivate urmare notificării ce au făcut-o cu privire la

terenul în suprafață de 23.500 mp situat pe stânga șoselei București-Ploiești

la Km.11.

În motivare au arătat că prin

notificarea nr. 3407/2001 transmisă prin Biroul Executorilor Judecătorești N.Ș.

s-au adresat Primăriei municipiului București cu solicitarea de restituire în

natură a terenului în suprafață de 23.500 mp situat pe stânga șoselei

București-Ploiești, la km.11.

Urmare acestei notificări s-a format

dosarul nr. 14888/2001 la Comisia de aplicare a Legii 10/2001.

Reclamanții au mai arătat că terenul

a fost proprietatea mamei lor, pe care au moștenit-o și cu toate că au anexat

la notificare înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate și cu

privire la calitatea de persoane îndreptățite, pârâta nu a emis o dispoziție

motivată.

Prin sentința civilă nr. 828 din 16

iunie 2006 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea și a

obligat pârâtul la soluționarea notificării nr. 3407 din 17 august 2001.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 23

din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării, sau , după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie

sau dispoziție motivată cu privire la aceasta.

Împotriva acestei sentințe pârâtul

Municipiul București prin Primar General a declarat apel.

Se susține în esență că reclamanții

nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nu au făcut dovada

existenței unei astfel de precizări, situație în care este prematur a se invoca

obligația de a răspunde la notificare.

Termenul de 60 de zile este un

termen de recomandare.

Prin decizia civilă nr. 254/A din 8

decembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, a respins apelul pentru aceleași motive

reținute de tribunal.

Împotriva acestei decizii pârâtul a

declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sunt reluate criticile formulate în

apel, recurentul arătând că nu a refuzat soluționarea notificării, notificările

fiind soluționate în ordinea depunerii lor.

Reclamanții nu au arătat care este

data depunerii ultimului înscris și nu au făcut dovada existenței unei astfel

de precizări, situație în care este prematur a se emite o dispoziție și nu

poate fi invocată nerespectarea termenului de 60 zile.

Recursul nu este fondat și pentru

considerentele ce vor urma va fi respins.

Sub un prim aspect este de reținut

că litigiul poartă asupra unei proceduri prealabile impusă de art. 21 și

următoarele din Legea nr. 10/2001 și de art. 109 C. proc. civ.

Așa fiind, prin înscrisul aflat la

fila 9 a dosarului de fond reclamanții au făcut dovada că la data de 13 iulie

2001 au întocmit notificarea nr. 3407, comunicată pârâtului conform filei 8 a

dosarului de fond la data de 17 august 2001.

]În acțiune au arătat că au

notificat Primăria Municipiului București prin executorul judecătoresc solicitând

retrocedarea în natură a terenului, însă nu au primit nici un răspuns.

Potrivit art. 23 din legea

menționată entitatea notificată avea obligația de a se pronunța prin decizie

sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură în

termen de 60 de zile.

Acest termen este un termen

imperativ, o altă calificare ar denatura finalitatea caracterului profund

reparator al Legii nr. 10/2001.

Faptul că pârâtul nu a răspuns la

notificare, invocând diverse motive în afara dispozițiilor legale, reprezintă

încălcarea unei obligații legale de a face și nimeni nu se poate prevala de o

astfel de încălcare a reglementărilor.

Prin urmare, reclamanții au

declanșat procedura prealabilă de restituire în natură a imobilului,

conformându-se prevederilor legale, însă entitatea notificată nu a finalizat

această procedură , respectiv nu și-a îndeplinit obligația legală de a emite

dispoziția (decizia) motivată cu privire la cererea de restituire în natură.

Așa fiind, criticile nu pot fi

primite, iar recursul va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei

nr. 254 A din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2007.