ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4489/2007

Constată că prin cererea introductivă de instanță întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Tribunalul București la data de 4 aprilie 2006 reclamanții M.V. și M.S. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primar General solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la emiterea dispoziției motivate urmare notificării ce au făcut-o cu privire la terenul în suprafață de 23.500 mp situat pe stânga șoselei București-Ploiești la Km.11. În motivare au arătat că prin notificarea nr. 3407/2001 transmisă prin Biroul Executorilor Judecătorești N.Ș. s-au adresat Primăriei municipiului București cu solicitarea de restituire în natură a terenului în suprafață de 23.500 mp situat pe stânga șoselei București-Ploiești, la km.11.

Urmare acestei notificări s-a format dosarul nr. 14888/2001 la Comisia de aplicare a Legii 10/2001. Reclamanții au mai arătat că terenul a fost proprietatea mamei lor, pe care au moștenit-o și cu toate că au anexat la notificare înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate și cu privire la calitatea de persoane îndreptățite, pârâta nu a emis o dispoziție motivată. Prin sentința civilă nr. 828 din 16 iunie 2006 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea și a obligat pârâtul la soluționarea notificării nr. 3407 din 17 august 2001. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau , după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată cu privire la aceasta.

Împotriva acestei sentințe pârâtul Municipiul București prin Primar General a declarat apel. Se susține în esență că reclamanții nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nu au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, situație în care este prematur a se invoca obligația de a răspunde la notificare. Termenul de 60 de zile este un termen de recomandare. Prin decizia civilă nr. 254/A din 8 decembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins apelul pentru aceleași motive reținute de tribunal. Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sunt reluate criticile formulate în apel, recurentul arătând că nu a refuzat soluționarea notificării, notificările fiind soluționate în ordinea depunerii lor.

Reclamanții nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nu au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, situație în care este prematur a se emite o dispoziție și nu poate fi invocată nerespectarea termenului de 60 zile. Recursul nu este fondat și pentru considerentele ce vor urma va fi respins. Sub un prim aspect este de reținut că litigiul poartă asupra unei proceduri prealabile impusă de art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001 și de art. 109 C. proc. civ. Așa fiind, prin înscrisul aflat la fila 9 a dosarului de fond reclamanții au făcut dovada că la data de 13 iulie 2001 au întocmit notificarea nr. 3407, comunicată pârâtului conform filei 8 a dosarului de fond la data de 17 august 2001. ]În acțiune au arătat că au notificat Primăria Municipiului București prin executorul judecătoresc solicitând retrocedarea în natură a terenului, însă nu au primit nici un răspuns.

Potrivit art. 23 din legea menționată entitatea notificată avea obligația de a se pronunța prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile. Acest termen este un termen imperativ, o altă calificare ar denatura finalitatea caracterului profund reparator al Legii nr. 10/2001. Faptul că pârâtul nu a răspuns la notificare, invocând diverse motive în afara dispozițiilor legale, reprezintă încălcarea unei obligații legale de a face și nimeni nu se poate prevala de o astfel de încălcare a reglementărilor. Prin urmare, reclamanții au declanșat procedura prealabilă de restituire în natură a imobilului, conformându-se prevederilor legale, însă entitatea notificată nu a finalizat această procedură , respectiv nu și-a îndeplinit obligația legală de a emite dispoziția (decizia) motivată cu privire la cererea de restituire în natură.

Așa fiind, criticile nu pot fi primite, iar recursul va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 254 A din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.