ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23 noiembrie 2006,

reclamanta N.N. a chemat în judecată pe A.S., din cadrul Administrației

Prezidențiale solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la petițiile pe care i

le-a adresat la 21 august 2006 și respectiv 18 octombrie 2006 prin care îi

solicita o audiență în urma căreia plângerea sa să poată fi analizată de

Președintele României.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

3506 din 11 decembrie 2006 prin care a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, nu s-a făcut dovada

refuzului nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii, astfel cum este

reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, față de împrejurarea că

reclamantei i s-a comunicat răspunsul din 18 octombrie 2006.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta N.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat

că solicită doar facilitarea unei audiențe la consilierul prezidențial al

Președintelui României – A.S., pentru a-i putea relata despre împrejurările în

care a fost reținută ilegal în S.U.A.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că în

mod justificat s-a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe

considerentul neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit acestui text de

lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa Instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Or, în cauză, reclamanta nu

a chemat în judecată o autoritate pentru satisfacerea unui interes public care

acționează în regim de putere publică, ci o persoană fizică, aflată în

raporturi de muncă cu Administrația Prezidențială, care nu poate avea calitate

procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ, în lipsa citării

în cauză și a autorității.

Pe de altă parte, astfel cum

a reținut Instanța de Fond, la memoriul întocmit de reclamantă, s-a formulat

răspuns, comunicat la data de 18 octombrie 2006.

În raport de cele expuse mai

sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.N.

împotriva sentinței civile nr. 3506 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2007.