ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2055/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23

noiembrie 2006, reclamanta N.N. a chemat în judecată pe A.S., din cadrul

Administrației Prezidențiale solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la

petițiile pe care i le-a adresat la 21 august 2006 și respectiv 18 octombrie

2006 prin care îi solicita o audiență în urma căreia plângerea sa să poată fi

analizată de Președintele României.

Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 3506 din 11 decembrie 2006 prin care a respins acțiunea ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, nu s-a făcut

dovada refuzului nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii, astfel cum

este reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, față de împrejurarea că

reclamantei i s-a comunicat răspunsul din 18 octombrie 2006.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta N.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

arătat că solicită doar facilitarea unei audiențe la consilierul prezidențial

al Președintelui României, A.S., pentru a-i putea relata despre împrejurările

în care a fost reținută ilegal în S.U.A.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține

că în mod justificat s-a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe

considerentul neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit

acestui text de lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se

poate adresa Instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Or, în cauză,

reclamanta nu a chemat în judecată o autoritate pentru satisfacerea unui

interes public care acționează în regim de putere publică, ci o persoană

fizică, aflată în raporturi de muncă cu Administrația Prezidențială, care nu

poate avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios

administrativ, în lipsa citării în cauză și a autorității.

Pe de altă

parte, astfel cum a reținut Instanța de Fond, la memoriul întocmit de

reclamantă, s-a formulat răspuns, comunicat la data de 18 octombrie 2006.

În raport de cele

expuse mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de N.N. împotriva sentinței civile nr. 3506 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2007