ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4076/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul R.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Președinția României, reprezentată de Președintele T.B., să se constate încălcarea drepturilor sale legitime în calitate de deținut la Penitenciarul Jilava și a drepturilor de petiționare, prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i răspunde la cererile formulate și de a i le rezolva. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1016 din 12 aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantului R.A., în contradictoriu cu Administrația Prezidențială – Președinția României, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamantului în sensul dispozițiilor art. 1 și 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004. Instanța fondului a mai considerat că actele și lucrările dosarului evidențiază că la toate sesizările, petițiile sau cererile reclamantului, pârâta a comunicat răspuns sau le-a direcționat spre autoritățile competente potrivit dispozițiilor O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Împotriva sentinței pronunțate a declarat recurs reclamantul R.A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7 și 10 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac recurentul a arătat că: 1. Nu a fost citată Președinția României și nici pârâtul T.B., ci s-a considerat în mod tendențios că ar avea calitate procesuală pasivă Administrația Prezidențială. 2. Instanța nu a soluționat nici unul din capetele de cerere formulate. 3. Hotărârea este nemotivată. Instanța a eludat Constituția încercând să acopere infracțiunile săvârșite de Președinte și faptul că Statul Român pregătește o armă biologică de distrugere în masă. 4. A fost ignorat complet conținutul cererilor adresate Președintelui, instanța nefăcând nici o apreciere asupra acestora. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi conform art. 305 C. proc. civ. și intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor cuprinse în art. 304 pct. 5, 6 și 7 (pct. 10 fiind abrogat), precum și a celor cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Prin O.G. nr. 1/2001 a fost modificată Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, „Președinția” devenind „Administrația Prezidențială”. Din cererea de chemare în judecată rezultă că această instituție a fost chemată în judecată, Președintele fiind indicat numai în calitate de reprezentant legal, nu și în nume propriu. În plus, normele procedurale care guvernează citarea părților în procesul civil au caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că eventualele nulități pot fi invocate numai în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., care nu se regăsesc în speță. 2 și 3. Recurentul - reclamant a solicitat instanței de fond să constate refuzul nejustificat al instituției pârâte de a-i răspunde la petițiile formulate. Examinând cererea de chemare în judecată, prin prisma dispozițiilor art. 1 și 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, precum și a dispozițiilor O.G. nr. 27/2002, aplicabile în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta a răspuns direct la petițiile reclamantului sau le-a direcționat la autoritățile competente. Recurentul - reclamant nu indică în concret capătul de cerere lăsat nesoluționat de către instanța de fond, iar afirmațiile defăimătoare la adresa autorităților exced cadrului procesual. 4. În perioada anilor 2005 – 2007 recurentul-reclamant a formulat numeroase petiții la Administrația Prezidențială, aceasta din urmă indicând un număr de 10 și adresele corelative, de răspuns.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată generic, invocându-se „nesoluționarea petițiilor timp de doi ani”. Constatând pe de o parte că acestea nu sunt „cereri” în sensul conferit de procedura civilă acestui termen întrucât cuprind considerații strict personale referitoare la viața socio-politică ori la regimul penitenciar și, pe de altă parte, că toate au primit răspuns, în mod legal instanța de fond a hotărât respingerea acțiunii ca neîntemeiată. De altfel, față de cadrul procesual fixat de reclamant instanța de fond nici nu putea stabili în sarcina pârâtei, de exemplu, obligații referitoare la modul în care funcționează I.N.M.L. ori la implementarea în dreptul penal românesc a „instituției juridice Curtea cu Jurați”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 1016 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2007.