ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4076/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamantul R.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Președinția

României, reprezentată de Președintele T.B., să se constate încălcarea

drepturilor sale legitime în calitate de deținut la Penitenciarul Jilava și a

drepturilor de petiționare, prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de

a-i răspunde la cererile formulate și de a i le rezolva.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1016 din

12 aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantului R.A., în contradictoriu cu

Administrația Prezidențială – Președinția României, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamantului în

sensul dispozițiilor art. 1 și 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004.

Instanța fondului a mai

considerat că actele și lucrările dosarului evidențiază că la toate sesizările,

petițiile sau cererile reclamantului, pârâta a comunicat răspuns sau le-a

direcționat spre autoritățile competente potrivit dispozițiilor O.G. nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Împotriva sentinței

pronunțate a declarat recurs reclamantul R.A., invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7 și 10 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac

recurentul a arătat că:

Președinția României și nici pârâtul T.B., ci s-a considerat în mod tendențios

că ar avea calitate procesuală pasivă Administrația Prezidențială.

nici unul din capetele de cerere formulate.

nemotivată. Instanța a eludat Constituția încercând să acopere infracțiunile

săvârșite de Președinte și faptul că Statul Român pregătește o armă biologică

de distrugere în masă.

conținutul cererilor adresate Președintelui, instanța nefăcând nici o apreciere

asupra acestora.

În recurs nu s-au administrat

înscrisuri noi conform art. 305 C. proc. civ. și intimata nu a formulat

întâmpinare.

Examinând sentința atacată,

prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor cuprinse în art. 304 pct. 5,

6 și 7 (pct. 10 fiind abrogat), precum și a celor cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

fost modificată Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea

Președintelui României, „Președinția” devenind „Administrația Prezidențială”.

Din cererea de chemare în

judecată rezultă că această instituție a fost chemată în judecată, Președintele

fiind indicat numai în calitate de reprezentant legal, nu și în nume propriu.

În plus, normele procedurale

care guvernează citarea părților în procesul civil au caracter dispozitiv, ceea

ce înseamnă că eventualele nulități pot fi invocate numai în condițiile art. 105

alin. (2) C. proc. civ., care nu se regăsesc în speță.

2 și 3. Recurentul - reclamant

a solicitat instanței de fond să constate refuzul nejustificat al instituției

pârâte de a-i răspunde la petițiile formulate.

Examinând cererea de chemare

în judecată, prin prisma dispozițiilor art. 1 și 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004,

precum și a dispozițiilor O.G. nr. 27/2002, aplicabile în cauză, instanța de

fond a reținut în mod corect că pârâta a răspuns direct la petițiile

reclamantului sau le-a direcționat la autoritățile competente.

Recurentul - reclamant nu

indică în concret capătul de cerere lăsat nesoluționat de către instanța de

fond, iar afirmațiile defăimătoare la adresa autorităților exced cadrului

procesual.

2007 recurentul-reclamant a formulat numeroase petiții la Administrația

Prezidențială, aceasta din urmă indicând un număr de 10 și adresele corelative,

de răspuns.

Cererea de chemare în

judecată a fost formulată generic, invocându-se „nesoluționarea petițiilor timp

de doi ani”. Constatând pe de o parte că acestea nu sunt „cereri” în sensul

conferit de procedura civilă acestui termen întrucât cuprind considerații

strict personale referitoare la viața socio-politică ori la regimul penitenciar

și, pe de altă parte, că toate au primit răspuns, în mod legal instanța de fond

a hotărât respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De altfel, față de cadrul

procesual fixat de reclamant instanța de fond nici nu putea stabili în sarcina

pârâtei, de exemplu, obligații referitoare la modul în care funcționează

I.N.M.L. ori la implementarea în dreptul penal românesc a „instituției juridice

Curtea cu Jurați”.

Pentru considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.A. împotriva sentinței civile nr. 1016 din 12 aprilie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2007.