ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 775/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 17857 din 7 septembrie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1605/P din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4178/30/2006 (nr. vechi 58151/2000), formulată de reclamanții S.E., B.E., P.I.G. și H.A. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea formulată de reclamanți în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., aceștia au solicitat completarea sentinței civile nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4978/30/2006 de Tribunalul Timiș, întrucât tribunalul a respins acțiunea fără a se pronunța cu privire la soluțiile date de pârât asupra notificărilor soluționate prin dispozițiile nr. 563 din 8 martie 2004 și nr. 2071 din 3 august 2006, petite formulate prin precizarea la acțiune.

Potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., atunci când instanța „a omis să se pronunțe asupra unei cereri conexe sau incidentale” se poate cere și obține completarea hotărârii. Numai că o asemenea ipoteză, ca aceea particularizată de textul menționat, nu se verifică în speța de față, de vreme ce prin sentința supusă completării a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, ceea ce conduce, îndeajuns de clarificator, la concluzia că, implicit, au fost respinse și pretinsele petite ale cererii. Prin decizia civilă nr. 547 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanții S.E., B.E., P.I.G.

și H.A., pentru următoarele considerente: Reclamanții apelanți au formulat o cerere de completare a sentinței civile nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 a Tribunalului Timiș în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., pentru aceea că, prin sentința a cărei completare se solicită, tribunalul ar fi omis să se pronunțe asupra tuturor petitelor formulate prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a apelului, formându-se dosarul nr. 4978/30/2006 al Curții de Apel Timișoara. Din conținutul și dispozitivul sentinței civile nr. 1605 din 6 iulie 2007, rezultă că Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamanților și nu doar a unuia sau a unora dintre petitele ce compun acest act procedural unitar, investitor de instanță, ceea ce înseamnă respingerea tuturor petitelor sale.

În atare condiții, nu se poate vorbi de omisiunea instanței de a se pronunța asupra anumitor petite din cererea reclamanților și de necesitatea completării hotărârii potrivit procedurii prevăzute de art. 281 2 C. proc. civ., întrucât, acțiunea fiind respinsă în integralitatea sa, nu este vorba de o statuare minus petita a instanței. S-a mai reținut, că argumentele expuse de reclamanți în susținerea cererii de apel, așa cum a fost calificată de către intimați, referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii în dosarul nr. 4978/30/2006 prin care s-a soluționat acțiunea lor, nu pot fi examinate în procedura de față, întrucât ea nu presupune o reluare a judecării cauzei în fond, ci doar o verificare a unui aspect procedural și anume acela dacă hotărârea care se cere a fi completată este corespondentul tuturor solicitărilor reclamanților sau numai a unora dintre ele.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, indicând ca temei legal al motivelor de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenții reclamanți arată că recalificarea căii de atac de către instanța, din recurs în apel, fără a fi pusă în discuția pârâților, este un abuz, ceea ce conduce la faptul că nu au avut parte de un proces echitabil și de soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei lor, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 282 1 alin. (2) C. proc. civ. Recurenții arată că, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ.; au înregistrat la Tribunalul Timiș o cerere de completare a hotărârii pentru că, prin sentința civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4978 /30/2006 al Tribunalului Timiș, instanța a omis să se pronunțe asupra mai multor capete de cerere.

Soluția este deosebit de utilă, căci este de natură a evita necesitatea exercitării unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanței de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere formulate prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată și completată. Celelalte critici expuse de către recurenții reclamanți, ce vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș în soluționarea cererii de chemare în judecată, a cărei completare s-a solicitat prin cererea de față, nu vor fi primite și analizate în prezentul recurs, față de soluția dată de instanța de fond, menținută prin decizia recurată, de respingere a cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 281 2 C. proc.

civ. Examinând decizia recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. în raport de soluția dată prin decizia recurată, instanța constată recursul nefondat pentru următoarele considerente: Sentința civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 4978/30/2006, nr. în format vechi 58151/2006, este supusă apelului, cale de atac pe care, de altfel, reclamanții au exercitat-o. Această cerere a fost soluționată de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 531/A din 3 decembrie 2007, împotriva căreia reclamanții au declarat și calea de atac a recursului, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, sub nr. 4978/30/2006.

Potrivit art. 281 3 alin. (1) C. proc. civ, hotărârile pronunțate potrivit art. 281 2 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea a cărei completare s-a solicitat. Prin urmare, hotărârea pronunțată de prima instanță este supusă căii de atac a apelului ca și sentința civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș. Calea de atac pe care recurenții au avut-o deschisă fiind prevăzută de lege, chiar dacă aceștia au calificat-o ca fiind recurs, instanța, în mod legal, a procedat la calificarea acesteia ca fiind apel în conformitate cu dispozițiile art. 282 1 alin. (1) și 281 3 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte, în speță nu sunt incidente prevederile art. 282 1 alin. (2) C. proc.

civ., deoarece obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă a cărei completare s-a solicitat nu l-a constituit plângerea împotriva unei hotărâri date de o autoritate publică cu activitate jurisdicțională, încât hotărârea pronunțată să nu fie supusă apelului, ci o contestație formulată de reclamanți în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, împotriva dispozițiilor de respingere a notificărilor formulate de aceștia în temeiul Legii nr. 10/2001. Critica formulată de recurenții reclamanți potrivit căreia, în situația în care prin sentința civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș instanța a omis să se pronunțe asupra mai multor capete de cerere, soluția de completare a acestei sentințe este deosebit de utilă, căci este de natură a evita necesitatea exercitării unor căi de atac, este nefondată.

Astfel, prin sentința civilă a cărei completare au solicitat-o recurenții reclamanți în condițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., acțiunea s-a respins în totalitate, nefiind vorba de o statuare minus petita a instanței, pe de o parte, iar, pe de altă parte, împrejurarea că prin motivarea sentinței civile a cărei completare se solicită nu s-a răspuns tuturor capetelor de cerere nu este motiv de completare a dispozitivului acesteia în condițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., ci de apel. Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanții S.E., B.E., P.I.G. și H.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții S.E., B.E., P.I.G. și H.A. împotriva deciziei nr. 547 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.