ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3702/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 44 din 21 februarie 2007

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 543 din 12 decembrie 2006 și a

procesului - verbal de inspecție din 6 octombrie 2006, formulată de reclamanta C.A.S.

Arad, în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. a Județului Arad și M.F.P., în

consecință, a dispus suspendarea executării acestor acte până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, înregistrată pe rolul

aceleiași Instanțe cu nr. 7551/59/2006.

În motivarea sentinței se reține

că prin actele administrativ - fiscale menționate, cu caracter executoriu, se

dispune recuperarea sumei de 1.717.898 RON de la reclamantă; aceasta din urmă

apreciază că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor

atacate, deoarece actele normative pretinse a fi fost încălcate cu ocazia efectuării

unor plăți către SC E.R. SRL, nu erau în vigoare la momentul efectuării

operațiunilor ce au constituit obiectul controlului (O.U.G nr. 150/2002,

Ordinul nr. 238/2983/2002).

Instanța de Fond a mai reținut

că reclamanta asigură un pachet de servicii de bază pentru populație,

reprezentând principalul sistem de finanțare a ocrotirii și promovării sănătății,

iar în acest context suma mare stabilită prin actele administrative atacate, ar

fi de natură a perturba activitatea de derulare a serviciilor medicale contractate,

cu repercusiuni asupra pacienților.

În drept Instanța a invocat aplicabilitatea

art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs pârâții D.G.F.P. a Județului Arad și M.F.P., susținând că

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului se

arată că reclamanta - intimată nu a făcut dovezi în ceea ce privește cazul bine

- justificat și paguba iminentă, condiții prevăzute de art. 15 cu referire la art.

14 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare a executării actelor

administrative. Astfel, recurentele menționează că, în perioada 25 iunie 2002 -

31 august 2002 C.A.S. Arad, în relația contractuală cu SC E.R. SRL, nu putea

proceda la plata serviciilor medicale de înaltă performanță pe bază de sumă

fixă negociată și stabilită anual, prevăzut de art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 606/2002

neputându-se aplica de la data de 25 iunie 2002, deoarece în Ordinul nr. 238/2983/2002(normele

de aplicare a H.G. nr. 606/2002), se menționează expres că prevederile acestuia

sunt aplicabile din luna septembrie 2002.

De asemenea, se susține că

nu există o pagubă în urma executării sumelor menționate, reclamanta - intimată

nu ar avea decât „să dispună măsuri de recuperare a prejudiciului calculat de

organul de control”.

De menționat că recurentele au

invocat în drept și art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar acest motiv de recurs nu

se regăsește în cadrul motivării în fapt a recursului.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanta - intimată

a invocat existența pe rolul Instanței a unei acțiuni în anularea actelor

administrativ - fiscale menționate, în cadrul căreia se contestă între altele,

însăși competența D.G.F.P. de a efectua controlul de gestiune al caselor de

asigurări de sănătate județene, acest control revenind, în opinia acesteia,

potrivit art. 82 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările medicale de sănătate,

Curții de Conturi. De asemenea, în cadrul acțiunii principale, se invocă și

alte motive de nelegalitate privind stabilirea obligațiilor fiscale ale Casei,

analiza temeiniciei tuturor acestor motive nefiind de competența Instanței sesizate

cu cererea de suspendare, dar constituind, în ansamblu, un caz bine -

justificat pentru suspendarea executării obligațiilor respective.

Aceste împrejurări se

coroborează cu un cuantum important al sumei de plată, respectiv 1.717.898 RON,

care face să se prezume o pagubă iminentă, atât datorită caracterului

executoriu al acestor obligații, cât și datorită rolului C.A.S. de a asigura în

permanență serviciile medicale necesare populației.

În mod corect Instanța de Fond

a considerat că în speță se impune suspendarea executării actelor administrativ

- fiscale atacate, până la soluționarea acțiunii de fond, în vederea

verificării obiecțiunilor de nelegalitate și apreciindu-se că recuperarea

ulterioară a pagubei nu ar fi posibilă în totalitate, în situația admiterii

acțiunii.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.F.P. și D.G.F.P. a Județului Arad împotriva sentinței civile nr. 44 din 21

februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2007.