ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3702/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 44 din 21 februarie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 543 din 12 decembrie 2006 și a procesului - verbal de inspecție din 6 octombrie 2006, formulată de reclamanta C.A.S. Arad, în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. a Județului Arad și M.F.P., în consecință, a dispus suspendarea executării acestor acte până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, înregistrată pe rolul aceleiași Instanțe cu nr. 7551/59/2006.

În motivarea sentinței se reține că prin actele administrativ - fiscale menționate, cu caracter executoriu, se dispune recuperarea sumei de 1.717.898 RON de la reclamantă; aceasta din urmă apreciază că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor atacate, deoarece actele normative pretinse a fi fost încălcate cu ocazia efectuării unor plăți către SC E.R. SRL, nu erau în vigoare la momentul efectuării operațiunilor ce au constituit obiectul controlului (O.U.G nr. 150/2002, Ordinul nr. 238/2983/2002). Instanța de Fond a mai reținut că reclamanta asigură un pachet de servicii de bază pentru populație, reprezentând principalul sistem de finanțare a ocrotirii și promovării sănătății, iar în acest context suma mare stabilită prin actele administrative atacate, ar fi de natură a perturba activitatea de derulare a serviciilor medicale contractate, cu repercusiuni asupra pacienților.

În drept Instanța a invocat aplicabilitatea art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții D.G.F.P. a Județului Arad și M.F.P., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea recursului se arată că reclamanta - intimată nu a făcut dovezi în ceea ce privește cazul bine - justificat și paguba iminentă, condiții prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative. Astfel, recurentele menționează că, în perioada 25 iunie 2002 - 31 august 2002 C.A.S.

Arad, în relația contractuală cu SC E.R. SRL, nu putea proceda la plata serviciilor medicale de înaltă performanță pe bază de sumă fixă negociată și stabilită anual, prevăzut de art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 606/2002 neputându-se aplica de la data de 25 iunie 2002, deoarece în Ordinul nr. 238/2983/2002(normele de aplicare a H.G. nr. 606/2002), se menționează expres că prevederile acestuia sunt aplicabile din luna septembrie 2002. De asemenea, se susține că nu există o pagubă în urma executării sumelor menționate, reclamanta - intimată nu ar avea decât „să dispună măsuri de recuperare a prejudiciului calculat de organul de control”. De menționat că recurentele au invocat în drept și art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., dar acest motiv de recurs nu se regăsește în cadrul motivării în fapt a recursului. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În speță, reclamanta - intimată a invocat existența pe rolul Instanței a unei acțiuni în anularea actelor administrativ - fiscale menționate, în cadrul căreia se contestă între altele, însăși competența D.G.F.P. de a efectua controlul de gestiune al caselor de asigurări de sănătate județene, acest control revenind, în opinia acesteia, potrivit art. 82 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările medicale de sănătate, Curții de Conturi.

De asemenea, în cadrul acțiunii principale, se invocă și alte motive de nelegalitate privind stabilirea obligațiilor fiscale ale Casei, analiza temeiniciei tuturor acestor motive nefiind de competența Instanței sesizate cu cererea de suspendare, dar constituind, în ansamblu, un caz bine - justificat pentru suspendarea executării obligațiilor respective. Aceste împrejurări se coroborează cu un cuantum important al sumei de plată, respectiv 1.717.898 RON, care face să se prezume o pagubă iminentă, atât datorită caracterului executoriu al acestor obligații, cât și datorită rolului C.A.S. de a asigura în permanență serviciile medicale necesare populației.

În mod corect Instanța de Fond a considerat că în speță se impune suspendarea executării actelor administrativ - fiscale atacate, până la soluționarea acțiunii de fond, în vederea verificării obiecțiunilor de nelegalitate și apreciindu-se că recuperarea ulterioară a pagubei nu ar fi posibilă în totalitate, în situația admiterii acțiunii. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.F.P. și D.G.F.P. a Județului Arad împotriva sentinței civile nr. 44 din 21 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2007.