ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007 a respins recursul declarat de D.G.F.P. a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea M.E.F. – A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv formulat, reținându-se depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, reglementat de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Urmare a contestației în anulare formulată de recurenți, Înalta Curte, prin Decizia nr. 2756 din 29 mai 2007 a anulat Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007, pronunțată în recurs și a fixat termen pentru rejudecarea acestuia, la 25 septembrie 2007, cu citarea părților, reținând că față de data pronunțării sentinței Curții de Apel Timișoara, respectiv 7 martie 2006 și în raport cu data înregistrării recursului la poșta Arad la 13 martie 2006, astfel cum rezultă și din borderoul depus la dosar, declararea recursului s-a realizat în termenul prevăzut de lege. Pe cale de consecință, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și anulându-se decizia atacată s-a dispus rejudecarea recursului formulat de pârâtele D.G.F.P.

a județului Arad și M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie 2006. Prin această din urmă sentință, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele sus menționate și a dispus suspendarea executării procesului - verbal din 26 mai 2004 emis de A.C.F. – S.I.F. până la soluționarea, pe fond a cererii de anulare a acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că în condițiile în care procedura administrativă de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 70.735.535 ROL (rezultată în urma controlului finalizat prin procesul - verbal a cărui suspendare se solicită) a fost suspendată, iar procesul penal de care depinde reluarea respectivei proceduri administrative nu a început încă și față de cuantumul mare al sumei imputate, în speță sunt întrunite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Instanța a apreciat că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat în raport cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 1572 din 10 martie 2005, întrucât aceasta are caracterul unei hotărâri provizorii și, în consecință, a respins excepția invocată de pârâte.

Prin recursul formulat de D.G.F.P. a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea M.F.P. împotriva acestei hotărâri se critică soluția adoptată de Instanța de Fond în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru greșita aplicare a prevederilor legale incidente. Recurenții - pârâți au susținut că Instanța de Fond greșit a respins excepția puterii lucrului judecat în condițiile în care, pe calea unei acțiuni anterioare, reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului - verbal de control din 26 mai 2004, încheiat de A.C.F. Arad, iar prin decizia definitivă și irevocabilă nr. 1572 din 10 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție această cerere a fost respinsă, bucurându-se astfel de autoritatea de lucru judecat, ceea ce reprezintă totodată o prezumție legală, irefragabilă, împotriva căreia nu poate fi primită nici o dovadă contrară.

În fine, recurenții au mai arătat că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că ar exista o situație nouă care să justifice suspendarea executării actului administrativ și care să ducă astfel la modificarea deciziei deja pronunțate de Înalta Curte. Recursul nu este fondat. Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente și de probele administrate reține că nu pot fi primite criticile recurenților - pârâți în considerarea celor în continuare arătate. Decizia civilă nr. 1579 din 10 martie 2005 a Înaltei Curți, prin care, urmare a admiterii recursului organelor de control, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea aceleiași reclamante - intimate, de suspendare a procesului - verbal de control din 25 mai 2004, nu poate constitui temei legal în invocarea excepției autorității de lucru judecat, cum greșit susțin recurentele.

La pronunțarea respectivei decizii, Instanța de Recurs a reținut inadmisibilitatea cererii de suspendare, în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, incidente la acea dată, justificat de lipsa dovezii din care să rezulte existența pe rolul Curții de Apel Timișoara a unei acțiuni în contencios administrativ formulate împotriva deciziei emise de M.F.P. urmare a contestării procesului - verbal de constatare în litigii. Pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces, urmare a unei hotărârii pronunțate într-un litigiu anterior, potrivit art. 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate de persoane, de obiect și de cauză, cerută de acest text. Este însă imperios necesar, astfel după cum în mod constant s-a reținut și în jurisprudență, ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.

Atunci când hotărârea primă, în cazul de față Decizia nr. 1572 din 10 martie 2005 a respins acțiunea pentru considerente procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni. Așa fiind, în mod legal Instanța de Fond a respins excepția autorității de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât, hotărârile judecătorești pronunțate în această materie, având natura unor hotărâri provizorii pot fi modificate atunci când nu mai subzistă împrejurările și condițiile avute în vedere la pronunțarea lor.

Totodată, Înalta Curte reține că în mod legal Instanța de Fond a admis prezenta acțiunea a reclamantei, întemeiată pe o prevedere legală nouă, respectiv art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care este conferită posibilitatea solicitării suspendării unui act administrativ din chiar momentul sesizării autorității publice pe calea recursului administrativ, cerință îndeplinită în cauză.

În fine, nefondat este recursul de față și în considerarea dovezilor prezentate de reclamanta - intimată, pe baza cărora s-a apreciat în mod just îndeplinirea cerințelor legale impuse de textul de lege mai sus menționat, respectiv cazul bine justificat și prevenirea pagubei iminente, măsurile provizorii dispuse fiind justificate de situația concretă a reclamantei - intimate și pentru a asigura protecția jurisdicțională provizorie a drepturilor sale, în condițiile în care Instanța competentă să judece soluția dată în calea administrativă de atac nu poate fi sesizată decât după încetarea motivelor de suspendare avute în vedere de autoritatea administrativă. Pentru toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea M.E.F. - A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2007.