ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007 a respins recursul declarat de D.G.F.P. a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea M.E.F.

– A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv

formulat, reținându-se depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea

hotărârii atacate, reglementat de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Urmare a contestației în

anulare formulată de recurenți, Înalta Curte, prin Decizia nr. 2756 din 29 mai 2007 a anulat Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007, pronunțată în recurs și a fixat termen pentru rejudecarea

acestuia, la 25 septembrie 2007, cu citarea părților, reținând că față de data

pronunțării sentinței Curții de Apel Timișoara, respectiv 7 martie 2006 și în

raport cu data înregistrării recursului la poșta Arad la 13 martie 2006, astfel

cum rezultă și din borderoul depus la dosar, declararea recursului s-a realizat

în termenul prevăzut de lege.

Pe cale de consecință, s-a

apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și

anulându-se decizia atacată s-a dispus rejudecarea recursului formulat de

pârâtele D.G.F.P. a județului Arad și M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 78

din 7 martie 2006.

Prin această din urmă sentință,

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a admis cererea

formulată de reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele sus

menționate și a dispus suspendarea executării procesului - verbal din 26 mai 2004

emis de A.C.F. – S.I.F. până la soluționarea, pe fond a cererii de anulare a

acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că în condițiile în care procedura administrativă de

soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere, prin care reclamanta

a fost obligată la plata sumei de 70.735.535 ROL (rezultată în urma controlului

finalizat prin procesul - verbal a cărui suspendare se solicită) a fost

suspendată, iar procesul penal de care depinde reluarea respectivei proceduri

administrative nu a început încă și față de cuantumul mare al sumei imputate,

în speță sunt întrunite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a apreciat că nu se

poate reține existența autorității de lucru judecat în raport cu decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 1572 din 10 martie 2005, întrucât

aceasta are caracterul unei hotărâri provizorii și, în consecință, a respins

excepția invocată de pârâte.

Prin recursul formulat de D.G.F.P.

a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea M.F.P. împotriva acestei

hotărâri se critică soluția adoptată de Instanța de Fond în temeiul prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru greșita aplicare a prevederilor legale

incidente.

Recurenții - pârâți au

susținut că Instanța de Fond greșit a respins excepția puterii lucrului judecat

în condițiile în care, pe calea unei acțiuni anterioare, reclamanta a solicitat

suspendarea executării procesului - verbal de control din 26 mai 2004, încheiat

de A.C.F. Arad, iar prin decizia definitivă și irevocabilă nr. 1572 din 10

martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție această cerere a fost

respinsă, bucurându-se astfel de autoritatea de lucru judecat, ceea ce

reprezintă totodată o prezumție legală, irefragabilă, împotriva căreia nu poate

fi primită nici o dovadă contrară.

În fine, recurenții au mai

arătat că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că ar exista o situație

nouă care să justifice suspendarea executării actului administrativ și care să

ducă astfel la modificarea deciziei deja pronunțate de Înalta Curte.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente și de

probele administrate reține că nu pot fi primite criticile recurenților -

pârâți în considerarea celor în continuare arătate.

Decizia civilă nr. 1579 din

10 martie 2005 a Înaltei Curți, prin care, urmare a admiterii recursului organelor

de control, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea aceleiași reclamante -

intimate, de suspendare a procesului - verbal de control din 25 mai 2004, nu

poate constitui temei legal în invocarea excepției autorității de lucru judecat,

cum greșit susțin recurentele.

La pronunțarea respectivei

decizii, Instanța de Recurs a reținut inadmisibilitatea cererii de suspendare,

în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, incidente la

acea dată, justificat de lipsa dovezii din care să rezulte existența pe rolul

Curții de Apel Timișoara a unei acțiuni în contencios administrativ formulate

împotriva deciziei emise de M.F.P. urmare a contestării procesului - verbal de

constatare în litigii.

Pentru a exista lucru

judecat dedus într-un proces, urmare a unei hotărârii pronunțate într-un litigiu

anterior, potrivit art. 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate de

persoane, de obiect și de cauză, cerută de acest text. Este însă imperios

necesar, astfel după cum în mod constant s-a reținut și în jurisprudență, ca

prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.

Atunci când hotărârea primă,

în cazul de față Decizia nr. 1572 din 10 martie 2005 a respins acțiunea pentru considerente procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate,

este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un

impediment pentru introducerea unei noi acțiuni.

Așa fiind, în mod legal Instanța

de Fond a respins excepția autorității de lucru judecat, cu atât mai mult cu

cât, hotărârile judecătorești pronunțate în această materie, având natura unor

hotărâri provizorii pot fi modificate atunci când nu mai subzistă împrejurările

și condițiile avute în vedere la pronunțarea lor.

Totodată, Înalta Curte

reține că în mod legal Instanța de Fond a admis prezenta acțiunea a

reclamantei, întemeiată pe o prevedere legală nouă, respectiv art. 14 din Legea

nr. 554/2004, potrivit cu care este conferită posibilitatea solicitării

suspendării unui act administrativ din chiar momentul sesizării autorității

publice pe calea recursului administrativ, cerință îndeplinită în cauză.

În fine, nefondat este

recursul de față și în considerarea dovezilor prezentate de reclamanta -

intimată, pe baza cărora s-a apreciat în mod just îndeplinirea cerințelor

legale impuse de textul de lege mai sus menționat, respectiv cazul bine

justificat și prevenirea pagubei iminente, măsurile provizorii dispuse fiind

justificate de situația concretă a reclamantei - intimate și pentru a asigura

protecția jurisdicțională provizorie a drepturilor sale, în condițiile în care Instanța

competentă să judece soluția dată în calea administrativă de atac nu poate fi

sesizată decât după încetarea motivelor de suspendare avute în vedere de

autoritatea administrativă.

Pentru toate cele mai sus arătate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea M.E.F.

-

A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr.

78 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2007.