ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2756/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins recursul declarat de D.G.F.P. a județului Arad în nume propriu și în

reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie

2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța a reținut, în esență, că sentința atacată a fost pronunțată

la 7 martie 2006, iar recursul a fost înregistrat la data de 15 martie 2007

potrivit rezoluției aflată la dosar, depășindu-se așadar termenul legal de 5

zile de la pronunțarea prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei decizii,

la 5 martie 2007 au formulat contestație în anulare recurenții - pârâți D.G.F.P.

a județului Arad și M.F.P. – A.N.A.F. solicitând desființarea hotărârii atacate

și rejudecarea recursului.

În motivarea contestației

formulate, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarele au arătat că recursul a fost declarat la 13 martie 2006, după cum

rezultă din copia borderoului de corespondență ce poartă ștampila poștei Arad cu

data de depunere, respectiv în a cincia zi a termenului legal de formulare a

recursului, față de 7 martie 2006, data pronunțării sentinței civile atacate.

Contestatoarele au precizat

că Instanța de Recurs, dintr-o eroare materială, respectiv printr-un calcul

greșit al termenului a reținut că recursul formulat este tardiv și l-a respins

ca atare.

Contestația în anulare de față

este întemeiată, după cum în continuare se va arăta.

Potrivit art. 318, teza 1, C. proc. civ., hotărârile Instanțelor de Recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale, înțelegându-se prin acestea erori

evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Înalta Curte reține că

eroare materială invocată de cele două contestatoare este de natură a conduce

la admiterea contestației, pe de-o parte, pentru că se înscrie în categoria

erorilor evidente sus - menționate și pe de alta pentru că greșeala evidențiată

este esențială, întrucât a determinat soluția Instanței de respingere a

recursului ca tardiv formulat.

Înalta Curte apreciază

totodată că este admisibilă contestația în anulare formulată de cele două

contestatoare chiar în condițiile în care actul de procedură în raport de care

se apreciază greșeala materială, respectiv borderoul de expediții ce atestă

data la care a fost expediat recursul la Curtea de Apel Timișoara, a fost depus numai în prezentul dosar nu și în fața Instanței de Recurs. Acest document

în mod evident demonstrează că față de data pronunțării sentinței civile

atacate (07 martie 2006), data înregistrării la Poșta Arad (luni 13 martie 2006) a recursului declarat s-a făcut înăuntrul termenului de

recurs de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Admisibilitatea contestației

în aceste condiții este raportată așadar, atât la conținutul actului doveditor,

atestând, așa cum s-a arătat, înregistrarea în termen a recursului, cât și la împrejurarea

că în cauză nu se constată culpa procesuală a părților recurente. În acest sens

Înalta Curte reține din cuprinsul deciziei atacate că excepția de tardivitate a

fost invocată din oficiu de către Instanța de Recurs la al doilea termen de judecată

acordat, fără ca din sumara parte introductivă a deciziei atacate să rezulte dacă

s-a pus sau nu în vedere recurentului să facă dovada formulării în termen a

recursului sau dacă o astfel de probă a fost sau nu solicitată de recurente.

Cum însă orice îndoială de acest tip trebuie să profite contestatoarelor, cu

atât mai mult cu cât s-a dovedit existența la chiar data judecării recursului a

actului depus în dovedirea contestației de față, Înalta Curtea apreciază

așadar, conform art. 319 - 320 C. proc. civ., temeinicia și admisibilitatea

contestației de față, cu consecința anulării Deciziei atacate, nr. 919 din 14

februarie 2007 și a fixării unui nou termen pentru rejudecarea recursului

declarat împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 865/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare, formulată de D.G.F.P. a județului Arad, în nume propriu și în

reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F.

Anulează Decizia nr. 919 din

14 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7181/1/2006.

Fixează termen pentru

judecarea recursului la 25 septembrie 2007, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2007.