ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2756/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de D.G.F.P. a județului Arad în nume propriu și în reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv formulat. Pentru a pronunța această soluție, Instanța a reținut, în esență, că sentința atacată a fost pronunțată la 7 martie 2006, iar recursul a fost înregistrat la data de 15 martie 2007 potrivit rezoluției aflată la dosar, depășindu-se așadar termenul legal de 5 zile de la pronunțarea prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei decizii, la 5 martie 2007 au formulat contestație în anulare recurenții - pârâți D.G.F.P. a județului Arad și M.F.P. – A.N.A.F. solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecarea recursului. În motivarea contestației formulate, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarele au arătat că recursul a fost declarat la 13 martie 2006, după cum rezultă din copia borderoului de corespondență ce poartă ștampila poștei Arad cu data de depunere, respectiv în a cincia zi a termenului legal de formulare a recursului, față de 7 martie 2006, data pronunțării sentinței civile atacate. Contestatoarele au precizat că Instanța de Recurs, dintr-o eroare materială, respectiv printr-un calcul greșit al termenului a reținut că recursul formulat este tardiv și l-a respins ca atare.

Contestația în anulare de față este întemeiată, după cum în continuare se va arăta. Potrivit art. 318, teza 1, C. proc. civ., hotărârile Instanțelor de Recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, înțelegându-se prin acestea erori evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Înalta Curte reține că eroare materială invocată de cele două contestatoare este de natură a conduce la admiterea contestației, pe de-o parte, pentru că se înscrie în categoria erorilor evidente sus - menționate și pe de alta pentru că greșeala evidențiată este esențială, întrucât a determinat soluția Instanței de respingere a recursului ca tardiv formulat.

Înalta Curte apreciază totodată că este admisibilă contestația în anulare formulată de cele două contestatoare chiar în condițiile în care actul de procedură în raport de care se apreciază greșeala materială, respectiv borderoul de expediții ce atestă data la care a fost expediat recursul la Curtea de Apel Timișoara, a fost depus numai în prezentul dosar nu și în fața Instanței de Recurs. Acest document în mod evident demonstrează că față de data pronunțării sentinței civile atacate (07 martie 2006), data înregistrării la Poșta Arad (luni 13 martie 2006) a recursului declarat s-a făcut înăuntrul termenului de recurs de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Admisibilitatea contestației în aceste condiții este raportată așadar, atât la conținutul actului doveditor, atestând, așa cum s-a arătat, înregistrarea în termen a recursului, cât și la împrejurarea că în cauză nu se constată culpa procesuală a părților recurente.

În acest sens Înalta Curte reține din cuprinsul deciziei atacate că excepția de tardivitate a fost invocată din oficiu de către Instanța de Recurs la al doilea termen de judecată acordat, fără ca din sumara parte introductivă a deciziei atacate să rezulte dacă s-a pus sau nu în vedere recurentului să facă dovada formulării în termen a recursului sau dacă o astfel de probă a fost sau nu solicitată de recurente. Cum însă orice îndoială de acest tip trebuie să profite contestatoarelor, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit existența la chiar data judecării recursului a actului depus în dovedirea contestației de față, Înalta Curtea apreciază așadar, conform art. 319 - 320 C. proc.

civ., temeinicia și admisibilitatea contestației de față, cu consecința anulării Deciziei atacate, nr. 919 din 14 februarie 2007 și a fixării unui nou termen pentru rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 78 din 7 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 865/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare, formulată de D.G.F.P. a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F. Anulează Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7181/1/2006. Fixează termen pentru judecarea recursului la 25 septembrie 2007, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.