ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4719/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 634 din 12 martie 2004, Tribunalul Cluj a respins excepția inadmisibilității acțiunii civile, invocată de pârâții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor. A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A.I., M.I. și F.E. împotriva pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul Cluj Napoca, prin primar și Consiliului local al municipiului Cluj Napoca. A constatat caducitatea parțială a decretului prezidențial nr. 3 din 6 ianuarie 1983 pentru terenul cu suprafață de 226,5 mp, înscris în C.F.

3455 Cluj nr. top. 12662/2. A dispus dezmembrarea imobilului după cum urmează: - imobilul cu nr. top nou 12662/2/1, în suprafață de 226,5 mp se reînscrie în favoarea vechiului proprietar tabular Statul Român; - imobilul cu nr. top nou 12662/2/2, în suprafață de 226,5 mp se transcrie într-o nouă C.F. A dispus retrocedarea imobilului cu nr. top nou 12662/2/2 în favoarea reclamanților, în cote de câte 1/3 pentru fiecare și intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de lege. A obligat pârâții Municipiul Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca să plătească reclamanților suma de 10.660.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că asupra imobilului înscris în C.F.

3455 Cluj, nr. top. 12662/2 sunt înscriși ca proprietari, în cote de câte ½, Statul Român, cu titlu de Lege nr. 58/1974 și reclamanții, cu utlu de moștenire. Prin Decretul nr. 3/1983, imobilul proprietatea reclamanților a fost expropriat, în scopul construirii unor blocuri de locuințe. Acțiunea reclamanților, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 este admisibilă, în sensul admisibilității acestui gen de acțiune pronunțându-se și fosta Curte Supremă de Justiție prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, dată în interesul legii. Statul Român are calitate procesuală pasivă, pentru că, în urma exproprierii, imobilul a devenit proprietatea Statului Român și a intrat în administrarea directă a Municipiului Cluj Napoca.

În cauză, a reținut tribunalul, scopul exproprierii nu s-a realizat, pentru că nu au început lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și nu a fost realizată o nouă declarație de utilitate publică, astfel încât se poate dispune retrocedarea. Prin decizia civilă nr. 2008 din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins ca tardiv apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a admis apelurile declarate de pârâții Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte. A admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea exercitată de reclamanți împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca.

A menținut dispoziția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român. Instanța de apel a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Este adevărat că, prin decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, Curtea Supremă de Justiție a constatat că sunt admisibile acțiunile în retrocedarea imobilelor expropriate înainte de anul 1994, dar, ulterior acestei decizii, a apărut Legea nr. 10/2001, care în art. 11 instituie reguli speciale privind restituirea în natură a imobilelor expropriate. Art. 11 are caracterul unei norme speciale, reparatorii, a cărei aplicare se impune ca prioritară, în raport de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Cererea reclamanților a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, motiv pentru care este inadmisibilă. Prin decizia nr. 1421 din 8 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanți, împotriva deciziei pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca aceleiași instanțe. Instanța supremă a reținut că problema admisibilității acțiunii reclamanților a fost rezolvată diferit de cele două instanțe. Dacă în privința aplicării acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, având ca obiect retrocedarea imobilelor expropriate anterior acestei legi, s-a pronunțat un recurs în interesul legii, în ceea ce privește concursul dintre art. 35 din Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 10/2001, punctele de vedere nu s-au unificat.

Art. 35 din Legea nr. 33/1994 completează măsurile speciale de protecție juridică a expropriatului în condițiile în care exproprierea apare ca o excepție de la caracterul inviolabil și absolut al dreptului de proprietate, fiind de strictă interpretare. Legea nr. 33/1994, ca lege organică, se bucură de prioritate în raport cu Legea nr. 10/2001, care este o lege specială, cu caracter reparator, iar acțiunea reclamanților este admisibilă. Prin decizia civilă nr. 89A din 20 martie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins ca tardiv apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și ca nefondate apelurile declarate de ceilalți doi pârâți. A obligat pe apelanții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca să plătească intimaților reclamanți suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată în apel.

Curtea de apel a reținut că apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor este tardiv, dat fiind faptul că sentința instanței de fond i-a fost comunicată la 22 martie 2004, iar apelul a fost expediat prin poștă la data de 8 aprilie 2004, cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește apelurile declarate de Municipiul Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, instanța de apel a reținut că problema admisibilității acțiunii a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, fiind o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs, obligatorie pentru instanța de rejudecare, conform dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. A mai reținut instanța de apel, că acțiunea nu este prescrisă, pentru că are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil, fiind o acțiunea reală imobiliară imprescriptibilă. A mai constatat instanța de apel, că instanța de fond nu a acordat „plus petit" și că pârâții nu au dovedit că reclamanții ar fi primit despăgubiri pentru imobilul expropriat. Instanța de apel a constatat că terenul solicitat este liber în întregime, nefiind afectat de lucrări tehnico-edilitare, servind doar la accesul în garajele construite în vecinătate. Chiar dacă pârâții s-au prevalat de Planul Urbanistic General, acesta nu a fost respectat chiar de aceștia, pentru că destinația terenului a fost schimbată.

Nu prezintă importanță pentru restituire, a reținut curtea de apel, că parcela are dimensiuni mici și că face parte din domeniul public, în condițiile în care parcela în litigiu nu se regăsește printre cele cuprinse în lista anexă vizând cartierul Zorilor. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca. Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Statul Român a arătat că decizia este nelegală, pentru că a respins ca tardiv apelul declarat de acest pârât, în condițiile în care tardivitatea apelului fusese deja constatată prin decizia civilă nr. 2008/A/2004 a Curții de Apel Cluj, pe care nimeni nu a recurat-o sub acest aspect.

Municipiul Cluj Napoca a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că decizia este nelegala, deoarece cererea reclamanților este inadmisibilă, pentru că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii pentru terenurile expropriate se pot obține numai în condițiile acestei legi. A mai arătat recurentul, că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură pentru că are destinația de spații verzi, loc de joacă pentru copii și parcări aferente imobilelor învecinate. Pe de altă parte, parcela dezmembrată are dimensiuni reduse, nefiind construibilă și este inclusă în inventarul domeniului public și privat al Municipiului Cluj Napoca. Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, deși a declarat separat recurs, a invocat aceleași critici formulate de Municipiul Cluj Napoca, în aceeași formă, întemeiate tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, care permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu este fondat. Astfel, prin decizia nr. 1421 din 8 februarie 2006, înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia nr. 2008A din 17 septembrie 2004 a Curții de apel Cluj și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca. Chiar dacă decizia curții de apel nu a fost recurată sub aspectul greșitei respingeri ca tardiv a apelului declarat de Statul Român, instanța supremă a casat în tot decizia instanței de apel, fără a menține vreuna din dispozițiile deciziei.

În condițiile în care nici o dispoziție din hotărârea atacată nu a fost menținută, au fost desființate și toate dezlegările în drept date de aceasta, motiv pentru care instanța de rejudecare era obligată să rejudece toate apelurile cu care a fost sesizată. Fondate sunt, în schimb, criticile formulate de Municipiul Cluj Napoca, prin primar și Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca, care permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cererea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, aspect reținut atât de instanța de fond cât și cea de apel, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare.

Prin decizia nr. LIII din data de 4 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 769 din 13 noiembrie 2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat însă că „Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că: Aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001". Prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii, secțiile unite ale instanței supreme au arătat, printre altele că „din moment ce a fost adoptată Legea nr. 10/2001, având tocmai caracterul special menționat, care reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se impune ca dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 să fie considerate rămase fără aplicare în cazul acțiunilor având ca obiect asemenea imobile, daca au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/ 2001, ca si în toate celelalte cazuri de preluate abuzivă de către stat”.

Potrivit art. 329 alin. (3) teza ultimă C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, inclusiv pentru instanța supremă și, pentru că, în prezenta cauză, acțiunea s-a formulat la data de 11 decembrie 2006, prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică. Astfel încât, dacă pe parcursul procedurii judiciare declanșate de reclamanți, așa cum s-a arătat și în cuprinsul deciziei de casare, practica instanțelor era neunitară în ceea ce privește raportul dintre dispozițiile art. 35 din Legea ni. 33/1994 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, în prezent practica judiciari a fost unificată prin pronunțarea deciziei în interesul legii mai sus indicată.

Fată de cele arătate, se vor admite recursurile declarate de cei doi pârâți și, pe cale de consecință, decizia atacată va fi casată în parte. Se vor admite apelurile declarate de pârâții Municipiul Cluj Napoca, prin primar și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței pronunțate de tribunal, care va fi schimbată în parte, în sensul că se va admite excepția invocată de acești pârâți și se va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Municipiul Cluj Napoca. prim primar și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei și se vor păstra restul dispozițiilor sentinței privitoare la soluția pronunțată în contradictoriu cu Statul Român, iar recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respins, deoarece, față de înscrisurile aflate la dosar, apelul s-a declarat de către acest pârât cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Municipiul Cluj Napoca, prin primar și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 89A din 20 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o casează în parte. Admite apelurile declarate de pârâții Municipiul Cluj Napoca, prin primar și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței nr. 634 din 12 martie 2004 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care o schimbă în parte. Admite excepția invocată de pârâții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca și respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acești pârâți.

Menține restul dispozițiilor deciziei și păstrează restul dispozițiilor sentinței. Respinge recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2008.