ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1067 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Conturi a României, în compunerea precizată de art. 56 din Legea nr. 94/1992, modificată și republicată, a fost admisă întâmpinarea formulată de Camera Deputaților împotriva Deciziei nr. 26 din 8 iulie 2005, emisă de Președintele secției de control financiar ulterior, a fost modificată Decizia nr. 26/2005 în sensul anulării măsurii de la pct. 3, fiind menținute celelalte măsuri dispuse prin decizie. Împotriva Deciziei nr. 1067 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Conturi s-a declarat recurs de către Camera Deputaților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2233 din 14 iunie 2006, a admis recursul declarat de Camera Deputaților, a casat decizia menționată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, cu motivarea că potrivit art. 140 alin. (1) din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de Instanțele specializate, în condițiile legii organice, iar potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003, până la constituirea Instanțelor specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către Instanțele judecătorești. Aceste proceduri constituționale și legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel că Instanța competentă să soluționeze cauza, în primă Instanță, este Curtea de Apel București.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2194/2006, iar prin sentința civilă nr. 2388 din 17 octombrie 2006, a fost admisă, în parte, întâmpinarea formulată de reclamanta Camera Deputaților, a fost anulat pct. 3 din Decizia nr. 26/2005 și au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că punctul nr. 3 al Deciziei nr. 26/2005 este nelegal pentru că potrivit Hotărârii nr. 3/1996, a Biroului Permanent, s-a stabilit ca veniturile extrabugetare provenite din activitatea de alimentație să se încaseze și să se administreze de Camera Deputaților, fără efectuarea de vărsăminte.

În ceea ce privește primele două măsuri se constată că acestea sunt legale, întrucât reclamanta a recunoscut că nu s-a realizat inventarierea patrimoniului, fapt care impunea luarea unor măsuri pentru realizarea acestor obligații, iar depunerea unor cereri pentru exceptarea Camerei Deputaților de la această obligație și luarea măsurilor pe parcursul ori după efectuarea acestuia, în vederea realizării inventarierii, nu modifică cu nimic legalitatea deciziei. Și în legătură cu cea de a doua măsură argumentele aduse nu au fost reținute. S-a susținut de către Camera Deputaților că a luat măsuri pentru lichidarea stocurilor fără mișcare și accelerarea stocurilor cu mișcare lentă în urma încadrării în normele existente de dotare și consum, în acest fel recunoscându-se că se afla în culpă la momentul controlului, iar executarea dispoziției nu are nici o relevanță cu privire la legalitatea acestei dispoziții.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta Camera Deputaților, criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică. A fost invocat, mai întâi, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină pentru că Instanța de Fond s-a rezumat să rețină că măsurile dispuse de Curtea de Conturi sunt legale fără să motiveze legal însă menținerea măsurilor de la pct. 1 și pct. 2 din decizia atacată și nici a înlăturării apărărilor recurente sau când cuprinde motive contradictorii, pentru că apreciază că măsurile dispuse la pct. 1 și pct. 2 ar fi legale, dar că au fost luate măsuri pentru îndeplinirea acestora, dar care nu au nici o relevanță.

Ca motiv de netemeinicie, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., se invocă faptul că măsurile au fost menținute deși au fost luate măsuri de ordonatorul principal de credite, în sensul că a fost constituită Comisia de evaluare și inventariere, a fost întocmit procesul - verbal din 13 iunie 2006, pentru evaluarea inventarieri obiectului de investiție, au fost luate măsuri pentru diminuarea și încadrarea în normele de dotare și consum a stocurilor fără mișcare sau cu mișcare lentă. De aceea, se impune ca Instanța de Fond să constate că Decizia nr. 26/2005 a rămas fără obiect, Camera Deputaților conformându-se măsurilor dispuse prin actul de control.

Examinând actele aflate la dosar, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerentele: Curtea de Conturi a efectuat un control și în urma raportului intermediar a fost emisă Decizia nr. 26 din 8 iulie 2005, pentru a fi remediate abaterile cu caracter financiar - contabil, stabilindu-se trei măsuri: - organizarea și desfășurarea operațiunilor de inventariere a lucrărilor de investiții în curs; - analiza, lichidarea și încadrarea în normele de dotare și consum pentru stocurile fără mișcare sau cu mișcare lentă; - virarea la bugetul statului a unei sume obținute din închiriere; Instanța de Fond a menținut primele două măsuri și a anulat pct. 3 din Decizia nr. 26/2005.

În privința primului motiv de recurs se constată că hotărârea Instanței de Fond este motivată în fapt și în drept, fiind prezentate argumentele pentru care s-a ajuns la acea soluție și nu se pot reține motive contradictorii. Sentința Instanței de Fond nu este netemeinică,așa cum se susține în motivele de recurs. Din actele aflate la dosar rezultă că la data efectuării controlului și emiterii deciziei contestate, neregulile existau în activitatea Camerei Deputaților. Remedierea acestor nereguli nu poate conduce la concluzia că decizia este nelegală sau netemeinică.

Chiar dacă după efectuarea controlului de către Curtea de Conturi s-a procedat la inventarierea obiectivului de investiții și la analiza stocurilor fără mișcare sau cu mișcare lentă, nu se poate anula decizia ca rămasă fără obiect, pentru că motivele de nulitate trebuie să fie anterioare sau cel mult concomitente cu emiterea actului contestat, ori, în speță, se invocă niște motive ulterioare emiterii actului, pentru că nu s-a făcut dovada că inventarierea obiectivului și analiza stocurilor s-ar fi realizat înainte de control. Apreciind că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Camera Deputaților împotriva sentinței civile nr. 2388 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.