ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1067 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Conturi a României, în compunerea precizată de art. 56 din Legea nr. 94/1992,

modificată și republicată, a fost admisă întâmpinarea formulată de Camera

Deputaților împotriva Deciziei nr. 26 din 8 iulie 2005, emisă de Președintele

secției de control financiar ulterior, a fost modificată Decizia nr. 26/2005 în

sensul anulării măsurii de la pct. 3, fiind menținute celelalte măsuri dispuse

prin decizie.

Împotriva Deciziei nr. 1067

din 7 noiembrie 2005 a Curții de Conturi s-a declarat recurs de către Camera

Deputaților.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2233

din 14 iunie 2006, a admis recursul declarat de Camera Deputaților, a casat decizia

menționată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, cu motivarea că potrivit art. 140 alin. (1) din Constituția

României, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează

de Instanțele specializate, în condițiile legii organice, iar potrivit art. 1

din O.U.G. nr. 117/2003, până la constituirea Instanțelor specializate,

litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către Instanțele

judecătorești.

Aceste proceduri constituționale

și legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicțională a completului

prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel că Instanța

competentă să soluționeze cauza, în primă Instanță, este Curtea de Apel

București.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2194/2006,

iar prin sentința civilă nr. 2388 din 17 octombrie 2006, a fost admisă, în parte, întâmpinarea formulată de reclamanta Camera Deputaților, a fost anulat

pct. 3 din Decizia nr. 26/2005 și au fost menținute celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Pentru a pronunța această

sentință, s-a reținut că punctul nr. 3 al Deciziei nr. 26/2005 este nelegal

pentru că potrivit Hotărârii nr. 3/1996, a Biroului Permanent, s-a stabilit ca

veniturile extrabugetare provenite din activitatea de alimentație să se

încaseze și să se administreze de Camera Deputaților, fără efectuarea de

vărsăminte.

În ceea ce privește primele

două măsuri se constată că acestea sunt legale, întrucât reclamanta a

recunoscut că nu s-a realizat inventarierea patrimoniului, fapt care impunea

luarea unor măsuri pentru realizarea acestor obligații, iar depunerea unor

cereri pentru exceptarea Camerei Deputaților de la această obligație și luarea măsurilor

pe parcursul ori după efectuarea acestuia, în vederea realizării inventarierii,

nu modifică cu nimic legalitatea deciziei.

Și în legătură cu cea de a

doua măsură argumentele aduse nu au fost reținute. S-a susținut de către Camera

Deputaților că a luat măsuri pentru lichidarea stocurilor fără mișcare și

accelerarea stocurilor cu mișcare lentă în urma încadrării în normele existente

de dotare și consum, în acest fel recunoscându-se că se afla în culpă la

momentul controlului, iar executarea dispoziției nu are nici o relevanță cu

privire la legalitatea acestei dispoziții.

Împotriva acestei sentinței

a declarat recurs reclamanta Camera Deputaților, criticând soluția ca fiind

nelegală și netemeinică.

A fost invocat, mai întâi, motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină pentru că Instanța de Fond s-a rezumat să rețină

că măsurile dispuse de Curtea de Conturi sunt legale fără să motiveze legal

însă menținerea măsurilor de la pct. 1 și pct. 2 din decizia atacată și nici a

înlăturării apărărilor recurente sau când cuprinde motive contradictorii,

pentru că apreciază că măsurile dispuse la pct. 1 și pct. 2 ar fi legale, dar

că au fost luate măsuri pentru îndeplinirea acestora, dar care nu au nici o

relevanță.

Ca motiv de netemeinicie, în

condițiile art. 304

1

C. proc. civ., se invocă faptul că măsurile au

fost menținute deși au fost luate măsuri de ordonatorul principal de credite,

în sensul că a fost constituită Comisia de evaluare și inventariere, a fost

întocmit procesul - verbal din 13 iunie 2006, pentru evaluarea inventarieri

obiectului de investiție, au fost luate măsuri pentru diminuarea și încadrarea în

normele de dotare și consum a stocurilor fără mișcare sau cu mișcare lentă.

De aceea, se impune ca Instanța

de Fond să constate că Decizia nr. 26/2005 a rămas fără obiect, Camera

Deputaților conformându-se măsurilor dispuse prin actul de control.

Examinând actele aflate la

dosar, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat

pentru următoarele considerentele:

Curtea de Conturi a efectuat

un control și în urma raportului intermediar a fost emisă Decizia nr. 26 din 8

iulie 2005, pentru a fi remediate abaterile cu caracter financiar - contabil, stabilindu-se

trei măsuri:

- organizarea și desfășurarea

operațiunilor de inventariere a lucrărilor de investiții în curs;

- analiza, lichidarea și

încadrarea în normele de dotare și consum pentru stocurile fără mișcare sau cu

mișcare lentă;

- virarea la bugetul

statului a unei sume obținute din închiriere;

Instanța de Fond a menținut

primele două măsuri și a anulat pct. 3 din Decizia nr. 26/2005.

În privința primului motiv

de recurs se constată că hotărârea Instanței de Fond este motivată în fapt și

în drept, fiind prezentate argumentele pentru care s-a ajuns la acea soluție și

nu se pot reține motive contradictorii.

Sentința Instanței de Fond

nu este netemeinică,așa cum se susține în motivele de recurs.

Din actele aflate la dosar

rezultă că la data efectuării controlului și emiterii deciziei contestate,

neregulile existau în activitatea Camerei Deputaților.

Remedierea acestor nereguli

nu poate conduce la concluzia că decizia este nelegală sau netemeinică.

Chiar dacă după efectuarea

controlului de către Curtea de Conturi s-a procedat la inventarierea

obiectivului de investiții și la analiza stocurilor fără mișcare sau cu mișcare

lentă, nu se poate anula decizia ca rămasă fără obiect, pentru că motivele de

nulitate trebuie să fie anterioare sau cel mult concomitente cu emiterea

actului contestat, ori, în speță, se invocă niște motive ulterioare emiterii

actului, pentru că nu s-a făcut dovada că inventarierea obiectivului și analiza

stocurilor s-ar fi realizat înainte de control.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Camera Deputaților împotriva

sentinței civile nr. 2388 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 mai 2007.