ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5662/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Hunedoara sub nr. 6031/2003, reclamantul L.M. a chemat în judecată

pe pârâtul primarul municipiului Orăștie, solicitând anularea dispoziției nr.

641/2003 și restituirea în natură a imobilului, situat în Orăștie, preluat de

stat în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Prin sentința civilă nr. 1035/2003,

Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată acțiunea, reținându-se că, în

speță, nu este vorba de o preluare abuzivă, întrucât imobilul a fost preluat de

stat cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.

Potrivit Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, în situația în care persoana a făcut cerere de

plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat, stabilirea

conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera

că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin

prețul primit sau având vocație de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina

imobilul înainte de finalizarea intenției de a părăsi în mod definitiv țara.

Prin decizia civilă nr. 676/A din 30

aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamantul

L.M., prin mandatar Ș.V.; a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a

admis acțiunea civilă și a dispus anularea deciziei nr. 641/2003 a primarului

Orăștiei; a constatat că imobilul înscris în C.F. 2438 Orăștie nr.top. 807/4/4

– 814/4/46/1 a fost trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil și

a dispus restituirea imobilului în favoarea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că imobilul în discuție a fost preluat de stat în

temeiul Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 85/1984 a Biroului Permanent

al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Hunedoara.

Foștilor proprietari le-au fost

acordate despăgubiri în sumă de 80.000 lei pentru construcții, iar terenul în

suprafață de 700 mp a intrat fără plată în proprietatea statului.

La data preluării atât Constituția

României din anul 1965, în vigoare la acel moment, cât și codul civil ocroteau

dreptul de proprietate, iar art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului la care România era parte prevedea că nimeni nu poate fi deposedat de

averea sa în mod arbitrar.

În speță, preluarea s-a făcut fără

dovedirea vreunei utilități publice, iar faptul trecerii terenului fără plată

în proprietatea statului exclude caracterul drept și real al despăgubirilor

primite de reclamant și înlătură incidența în cauză a dispozițiilor art. 1.4

lit. B) pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

neputându-se reține că reclamantul a fost îndestulat rezonabil prin acordarea

de despăgubiri doar pentru teren.

S-a concluzionat că, măsura

preluării imobilului în litigiu de către stat are caracter abuziv, în sensul

reglementat de art. 1 din Legea nr. 10/2001, titlul statului fiind lipsit de

valabilitate, astfel încât este justificată solicitarea reclamantului de a i se

restitui în natură imobilul conform art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primarul municipiului Orăștie, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greșită

a legii, încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de către

instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs s-au arătat următoarele:

Soluționarea prezentului litigiu se

face în raport de dispozițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001.

Imobilul în litigiu, a cărui

restituire în natură s-a dispus prin decizia ce face obiectul prezentului

recurs, a fost înstrăinat în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995,

înainte de apariția Legii nr. 213/1998, prin act autentic, contractul nr. 3802/1996,

familiei C.I. și C.G.

Fostul proprietar,

intimatul-reclamant, nu a promovat în termen legal, până la 14 august 2002, o

acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3802/1996, conform

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, modificată.

În această situație contractul nu a

fost anulat, iar proprietari ai imobilului la momentul introducerii acțiunii de

restituire erau C.I. și C.G.

Între timp, imobilul fiind ipotecat,

a fost scos la vânzare, pentru neacordarea creditului ipotecar și vândut la

licitație publică către numitul S.G.

Potrivit dispozițiilor art. 18 lit.

d) din Legea nr. 10/2001 și art. 18.5 din H.G. nr. 498/2003, măsurile

reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat

fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și, respectiv,

„norma cuprinsă la lit. d) a art. 18 din lege vizează conservarea situației

juridice a imobilelor înstrăinate legal în baza Legii nr. 112/1995, caz în care

restituirea în natură nu mai este posibilă”.

S-a mai arătat că decizia recurată a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, art. 19 alin. (2),

deoarece despăgubirea primită de 80.000 lei trebuie actualizată și restituită

căci altfel s-ar acorda două măsuri reparatorii pentru același imobil.

Examinând decizia civilă recurată în

raport de motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocat de Primăria municipiului Orăștie, instanța constată recursul

întemeiat, pentru următoarele considerente:

Imobilul în litigiu, proprietatea

reclamantului L.M., a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974,

deci a fost preluat abuziv potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul a solicitat prin

notificarea nr. 124/N/2001 restituirea în natură a imobilului, în condițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 iar prin dispoziția contestată nr.

647/2003 emisă de către primarul municipiului Orăștie cererea a fost respinsă

cu motivarea că imobilul a fost preluat de stat cu titlu și că la plecarea din

țară fostul proprietar a fost îndestulat rezonabil prin prețul primit sau că a

avut vocația de a fi îndestulat dacă înstrăina imobilul înainte de formularea

intenției de a părăsi definitiv țara, soluție ce a fost menținută și de către

prima instanță.

Instanța de apel, corect, a stabilit

că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat și că îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Numai că imobilul în litigiu a fost

înstrăinat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie

2001, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3802/1996 către numiții C.I. și

C.G. în temeiul Legii nr. 112/1999.

Acest contract de vânzare-cumpărare

a fost cenzurat în justiție.

Astfel, acțiunea reclamantului L.M.

pentru constatarea nulității absolute a acestui act juridic a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 989/2006 pronunțată de Judecătoria Orăștie, definitivă

și irevocabilă, constatându-se că, actul de vânzare-cumpărare nr. 3802 din 20

noiembrie 2006 este valabil, fiind încheiat cu respectarea legilor în vigoare la

data dobândirii, deci inclusiv a dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

În această situație, nelegal,

instanța de apel a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu, în

condițiile art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, deoarece potrivit art. 20

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, „în cazul în care imobilul a fost

vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea

situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în

proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață

corespunzătoare a întregului imobil teren și construcții, potrivit standardelor

internaționale de evaluare”.

Deci, reclamantul este îndreptățit

la măsuri reparatorii în echivalent, care potrivit art. 20 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001, republicată, se propun prin dispoziția motivată a primarului, iar

potrivit art. 26 alin. (1) din același act normativ, propunerea se face în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Prin urmare, pentru aceste

considerente, recursul declarat de Primăria municipiului Orăștie se va admite

și se va casa în parte decizia recurată, în sensul că va fi obligat primarul să

propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent către reclamant.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primăria

municipiului Orăștie împotriva deciziei nr. 676/A din 30 aprilie 2004 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează în parte, în sensul că

obligă primarul municipiului Orăștie să propună acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2007.