ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 250/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

16 iunie 2003, sub nr. 3617, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și

de contencios administrativ, reclamanta R.N.P. R., prin Direcția Silvică

Hunedoara, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Județean Hunedoara și Consiliul Local

Orăștie, județul Hunedoara, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să se

dispună anularea pozițiilor 641, 642, 643, 644, 645 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 1352/2001 (M. Of. nr. 634 bis/28.08.2002), ca nelegale.

S-a mai solicitat să se

constate că actul normativ nu poate fi luat în considerare, pentru a fi

evacuată din imobil, întrucât pentru scoaterea acestuia din administrarea sa și

trecerea în administrarea Consiliului Local Orăștie era necesară emiterea unei

hotărâri de Guvern individuală, așa cum prevede art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998,

privind proprietatea publică și regimul juridic.

De asemenea, s-a solicitat

suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii, în

temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În motivarea acțiunii s-a

precizat de către reclamant, că Direcția Silvică Hunedoara are un drept de

administrare al imobilului Cabana Ș., constituit prin decizia nr. 195/1980 a

Consiliului Popular Județean Hunedoara, nerevocat și că în anul 2001 și-a

intabulat acest drept în cartea funciară.

De asemenea, s-a mai

precizat că trecerea bunurilor din domeniul public al statului, în domeniul

județean sau local, nu a fost aprobată în temeiul art. 9 din Legea nr. 213/1998.

Prin întâmpinările formulate,

pârâtele au solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu

a parcurs procedura prealabilă instituită de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr.

29/1990, și de împrejurarea că reclamantul nu și-a dovedit dreptul existent și

recunoscut, care i-a fost încălcat, potrivit art. 1.

Pârâtul Guvernul României a

invocat și lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin sentința civilă nr. 233, pronunțată la 2 iulie 2003, a respins acțiunea,

precum și cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1352/2001.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că din actele dosarului nu a rezultat că anterior sesizării

cu acțiune în contencios, reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută

de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, că acesta nu are calitate procesuală

activă, Direcția Silvică Hunedoara fiind o unitate fără personalitate juridică

în structura R.N.P.

Referitor la acest aspect,

instanța a mai constatat că nu poate fi reținută nici ipoteza promovării

acțiunii în numele și pentru R.N.P., aceasta fiind semnată de directorul

Direcției Silvice Hunedoara și că nu s-a făcut nici dovada drepturilor

existente prevăzute de lege și care să fi fost vătămate prin adoptarea actului

administrativ atacat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta R.N.P. R., prin Direcția Silvică Deva, invocând

nelegalitatea.

În motivarea recursului s-a

susținut că instanța de fond a ignorat reclamația administrativă formulată de

Ministerul Agriculturii și Pădurilor, sub autoritatea căreia își desfășoară activitatea,

considerând-o suficientă în procedura invocării încălcării dreptului subiectiv.

De asemenea, s-a mai

susținut față de excepția lipsei calității procesuale active reținute, că,

greșit s-a constatat că nu aveau împuternicire, deși prin H.G. nr. 173/2001

privind reorganizarea R.N.P., precum și a Regulamentului de funcționare, anexă

la acest act normativ, direcția poate reprezenta interesele regiei în teritoriu,

având calitate și capacitate procesuală.

Și în fine s-a mai arătat că

au demonstrat și dreptul existent conform art. 1, și anume, un drept de

administrare conferit prin decizia nr. 195/1980, a Consiliului Popular al

județului Hunedoara, care a devenit drept de proprietate, potrivit Legii nr. 15/1990.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul, față de actele dosarului, urmează să constate că

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, este nelegală și netemeinică.

Rezultă că greșit, au fost

reținute excepțiile invocate de pârâtele-intimate, ca fiind întemeiate, actele

dosarului infirmând încălcarea art. 5 din Legea nr. 29/1991, referitor la

procedura prealabilă a lipsei calității procesuale a reclamantei și a dreptului

existent.

Referitor la prima critică,

se constată că reclamația administrativă înaintată Guvernului, de către

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, sub autoritatea căreia își

desfășoară activitatea R.N.P., potrivit H.G. nr. 173/2001, existentă în dosarul

de fond, este făcută în numele reclamantei, din conținutul acesteia rezultând

că a luat cunoștință de anexele actului care le încalcă drepturile, la

sesizarea Regiei.

A nu acorda acestui act,

calificare reclamației administrative, ar conduce la o interpretare restrictivă

a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, sens pe care legiuitorul nu l-a

avut în vedere.

Și cea de-a doua critică

este fondată, rezultând că prin Regulamentul privind organizarea și

funcționarea R.N.P. aprobat prin H.G. nr. 173/2001, în cap. IV referitor la

„atribuțiile și limitele de competență ale directorului Direcției Silvice”, la art.

18 se arată că acesta reprezintă și susține interesele regiei, în fața

organelor jurisdicționale, având toate competențele juridice prevăzute de

legislația în vigoare.

Așadar, directorul Direcției

Silvice Hunedoara are capacitatea procesuală de a formula cereri în instanță pentru

R.N.P., situație în care excepția trebuia respinsă.

În ce privește ultima

critică referitoare la existența dreptului, rezultă că și această excepție este

neîntemeiată, instanța neluând în seamă decizia nr. 195/1980, prin care i-a dat

în administrare imobilul Cabana Ș. de către Consiliul Județean Hunedoara, drept

ce nu a fost revocat, dimpotrivă, transcris în extrasul de C.F.

Cum instanța s-a pronunțat

numai pe excepții. și nu pe fond, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând

recursul, urmează să caseze sentința atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.N.P.

R., prin Direcția Silvică Deva, împotriva sentinței civile nr. 233 din 2 iulie

2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2005.