ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9397/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 19 august 2002, C.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC C. SA, A.P.A.P.S. și Statul Român prin Consiliul local Hunedoara, să se constate că preluarea imobilului situat în Hunedoara, a fost făcută fără titlu, să se constate nulitatea absolută a trecerii imobilului în proprietatea statului, să se dispună restabilirea situației de carte funciară anterioară preluării imobilului, să se constate că reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de unic moștenitor al fostului proprietar, respectiv mama sa și să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 46 alin. (3) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Prin precizarea și completarea de acțiune, reclamanta a solicitat, în plus, să se constate nulitatea parțială a contractului de privatizare a SC C. SA, în ceea ce privește imobilul în litigiu. La data de 24 februarie 2003, pârâta SC C. SA a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, D.G.F.P. Hunedoara și a A.P.A.P.S., solicitând ca, în situația în care va cădea în pretenții, aceștia să fie obligați la plata sumei pe care va fi obligată să o plătească reclamantei sau reprezentând contravaloarea imobilului, în caz de retrocedare. Prin sentința civilă nr. 233 din 27 martie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea civilă precizată de reclamantă împotriva pârâtei SC C. SA.

A constatat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil și că reclamanta este proprietara imobilului în calitate de moștenitoare a defuncților L.L. și L.A. A fost obligată pârâta să-i predea reclamantei imobilul în cauză și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară. S-a respins acțiunea reclamantei față de Consiliul local Hunedoara, A.P.A.P.S. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de SC C. SA împotriva A.P.A.P.S. și, în consecință, a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei contravaloarea imobilului restituit în natură. S-a respins cererea de chemare în garanție a pârâtei față de Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.

Hunedoara. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că preluarea s-a făcut fără titlu valabil întrucât Decretul nr. 92/1950 a fost în mod flagrant contrar Constituției din 1948, iar Decretul nr. 524/1955, de modificare a acestuia nu a fost publicat niciodată, motiv pentru care statul nu putea transmite în mod legal dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel încât pârâta SC C. SA, deși s-a privatizat integral, este obligată să-l restituie în natură reclamantei, care urmează a fi despăgubită de instituția publică implicată în privatizare conform art. 32 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările ulterioare. Apelurile declarate de pârâtele SC C. SA și A.P.A.P.S.

au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 411 A din 23 octombrie 2003. Instanța de apel a reținut, în esență, referitor la apelul declarat de SC C. SA că, deși societatea pârâtă este integral privatizată, potrivit Legii nr. 10/2001, notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare a imobilului indiferent de modul în care aceasta a intrat în stăpânirea imobilului, aceasta neputându-se prevala de dispozițiile art. 27 alin. (1) din lege care fac referire la imobile preluate cu titlu valabil. În ceea ce privește apelul A.P.A.P.S. s-a reținut că potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997, repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat se face de către instituțiile publice implicate în procesul de privatizare.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri SC C. SA și A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.). Prin motivele de recurs, invocând prevederile art. 27 alin. (1) și art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, SC C. SA a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că societatea a fost un cumpărător de bună credință, privatizarea făcându-se cu respectarea legislației în vigoare. A.P.A.P.S. a arătat că s-au stabilit obligații în sarcina sa fără a se verifica în prealabil condițiile de admisibilitate ale cererii de chemare în garanție întemeiată pe prevederile art. 32 4 din Legea nr. 99/1999, care impun îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care societatea comercială să fi pierdut imobilul în favoarea foștilor proprietari și dovada că societatea comercială a încercat să stabilească valoarea despăgubirilor prin negociere cu instituția publică implicată.

Referitor la admisibilitatea cererii întemeiată pe Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. a arătat că nu are calitate procesuală întrucât a vândut un procent din pachetul de acțiuni deținut la SC C. SA și nicidecum active, astfel încât nefiind proprietarul activelor societăților comerciale nu poate fi obligată la plata despăgubirilor. Totodată a precizat că în situația în care toate condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001 ar fi fost îndeplinite, A.P.A.P.S. ar fi fost obligată, în baza art. 27 să acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni, însă cu condiția notificării prealabile. Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă care reglementează calea extraordinară de atac a recursului, soluționarea recursurilor urmează a se face în limitele motivelor de recurs, controlul judiciar rezumându-se la legalitatea deciziei atacate. Referitor la recursul declarat de pârâta SC C. SA, se reține că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocate de societatea recurentă, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. Or, în speță, recurenta nu a formulat critici în ceea ce privește constatarea potrivit căreia imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.

Prin urmare, pentru imobilele preluate fără titlu valabil, cum este cazul în speță, nu se aplică art. 27 din lege, chiar dacă bunul este evidențiat în patrimoniul societății comerciale, privatizată integral prin cumpărarea pachetului de acțiuni, întrucât una din condiții, esențială pentru aplicarea acestui text de lege, care limitează dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent, este ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil. În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, întrucât în cadrul procesului de privatizare, societatea a cumpărat acțiuni și nu active, iar sub incidența acestui articol cad numai actele juridice de înstrăinare cu titlu particular, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, nu și privatizarea prin cumpărarea pachetului de acțiuni.

Se reține totodată că prin adresa înregistrată la dosar la data de 21 februarie 2005, recurenta-pârâtă SC C. SA a precizat că urmare a cererii de executare silită înaintată de intimata-reclamantă, acesteia i-a fost predat imobilul în litigiu în a cărui posesie efectivă a intrat. Referitor la recursul declarat de A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., se reține că art . 32 4 din Legea nr. 99/1999 stipulează că instituțiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, sens în care vor plăti respectivelor societăți comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat, prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Astfel, nu se pot reține susținerile pârâtei potrivit cărora nu poate fi obligată la plata despăgubirilor în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care societatea comercială să fi pierdut imobilul în favoarea foștilor proprietari, întrucât prin respingerea recursului pârâtei SC C. SA, s-a stabilit definitiv și irevocabil în sarcina acesteia obligația restituirii imobilului în litigiu către reclamantă, situație care s-a și materializat în fapt. Cu privire la lipsa dovezii că societatea comercială a încercat să stabilească valoarea despăgubirilor prin negociere cu instituția publică implicată, alin. (3) al art. 32 4 din Legea nr. 99/1999 stipulează că despăgubirea se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție.

Nu pot fi reținute nici celelalte motive invocate de recurentă referitoare la admisibilitatea acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât în speță nu s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent în baza acestei legi, iar Legea nr. 99/1999 nu face distincție, în ceea ce privește repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate de către instituțiile publice implicate în privatizare, între calitatea acestora de proprietare ale activelor societății. Pentru motivele arătate, având în vedere că față de criticile formulate prin recursuri decizia pronunțată în apel se vădește legală, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile pârâtelor vor fi respinse ca nefondate.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentele-pârâte vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă în sumă de 2000 RON și către intimatul-pârât Consiliul local Hunedoara în sumă de 145 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC C. SA și A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 411 A din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentele-pârâte la plata sumei de 2000 RON către intimata-reclamantă C.G.C. și la plata sumei de 145 RON către intimatul-pârât Consiliul local Hunedoara, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.