ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9397/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara

la data de 19 august 2002, C.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC

C. SA, A.P.A.P.S. și Statul Român prin Consiliul local Hunedoara, să se

constate că preluarea imobilului situat în Hunedoara, a fost făcută fără titlu,

să se constate nulitatea absolută a trecerii imobilului în proprietatea

statului, să se dispună restabilirea situației de carte funciară anterioară

preluării imobilului, să se constate că reclamanta este persoană îndreptățită

la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de unic moștenitor al

fostului proprietar, respectiv mama sa și să se dispună intabularea în cartea

funciară a dreptului de proprietate al reclamantei. În drept, reclamanta s-a

prevalat de dispozițiile art. 46 alin. (3) și art. 2 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Prin precizarea și completarea de acțiune, reclamanta a

solicitat, în plus, să se constate nulitatea parțială a contractului de

privatizare a SC C. SA, în ceea ce privește imobilul în litigiu.

La data de 24 februarie 2003, pârâta SC C. SA a formulat

cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Hunedoara și a A.P.A.P.S., solicitând ca, în situația în care va cădea în

pretenții, aceștia să fie obligați la plata sumei pe care va fi obligată să o

plătească reclamantei sau reprezentând contravaloarea imobilului, în caz de

retrocedare.

Prin sentința civilă nr. 233 din 27 martie 2003, Tribunalul

Hunedoara a admis în parte acțiunea civilă precizată de reclamantă împotriva pârâtei

SC C. SA. A constatat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil și

că reclamanta este proprietara imobilului în calitate de moștenitoare a

defuncților L.L. și L.A. A fost obligată pârâta să-i predea reclamantei

imobilul în cauză și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte

funciară. S-a respins acțiunea reclamantei față de Consiliul local Hunedoara,

A.P.A.P.S. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a admis

cererea de chemare în garanție formulată de SC C. SA împotriva A.P.A.P.S. și,

în consecință, a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei

contravaloarea imobilului restituit în natură. S-a respins cererea de chemare

în garanție a pârâtei față de Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.

Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

preluarea s-a făcut fără titlu valabil întrucât Decretul nr. 92/1950 a fost în

mod flagrant contrar Constituției din 1948, iar Decretul nr. 524/1955, de

modificare a acestuia nu a fost publicat niciodată, motiv pentru care statul nu

putea transmite în mod legal dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu, astfel încât pârâta SC C. SA, deși s-a privatizat integral, este

obligată să-l restituie în natură reclamantei, care urmează a fi despăgubită de

instituția publică implicată în privatizare conform art. 32

4

alin.

(2) din O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările ulterioare.

Apelurile declarate de pârâtele SC C. SA și A.P.A.P.S. au

fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă

nr. 411 A din 23 octombrie 2003.

Instanța de apel a reținut, în esență, referitor la apelul

declarat de SC C. SA că, deși societatea pârâtă este integral privatizată,

potrivit Legii nr. 10/2001, notificarea se adresează persoanei juridice

deținătoare a imobilului indiferent de modul în care aceasta a intrat în

stăpânirea imobilului, aceasta neputându-se prevala de dispozițiile art. 27

alin. (1) din lege care fac referire la imobile preluate cu titlu valabil. În

ceea ce privește apelul A.P.A.P.S. s-a reținut că potrivit dispozițiilor O.U.G.

nr. 88/1997, repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale

privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii

proprietari a bunurilor imobile preluate de stat se face de către instituțiile

publice implicate în procesul de privatizare.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri SC C.

SA și A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.).

Prin motivele de recurs, invocând prevederile art. 27 alin.

(1) și art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, SC C. SA a arătat că

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că societatea a fost un cumpărător

de bună credință, privatizarea făcându-se cu respectarea legislației în

vigoare.

A.P.A.P.S. a arătat că s-au stabilit obligații în sarcina sa

fără a se verifica în prealabil condițiile de admisibilitate ale cererii de

chemare în garanție întemeiată pe prevederile art. 32

4

din Legea nr.

99/1999, care impun îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: existența

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care societatea

comercială să fi pierdut imobilul în favoarea foștilor proprietari și dovada că

societatea comercială a încercat să stabilească valoarea despăgubirilor prin

negociere cu instituția publică implicată. Referitor la admisibilitatea cererii

întemeiată pe Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. a arătat că nu are calitate

procesuală întrucât a vândut un procent din pachetul de acțiuni deținut la SC

C. SA și nicidecum active, astfel încât nefiind proprietarul activelor

societăților comerciale nu poate fi obligată la plata despăgubirilor. Totodată

a precizat că în situația în care toate condițiile prevăzute de Legea

nr.10/2001 ar fi fost îndeplinite, A.P.A.P.S. ar fi fost obligată, în baza art.

27 să acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni, însă cu

condiția notificării prealabile.

Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă care

reglementează calea extraordinară de atac a recursului, soluționarea

recursurilor urmează a se face în limitele motivelor de recurs, controlul

judiciar rezumându-se la legalitatea deciziei atacate.

Referitor la recursul

declarat de pârâta SC C. SA, se reține că potrivit dispozițiilor art. 27 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, invocate de societatea recurentă,

persoana îndreptățită are dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate cu titlu valabil,

evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale. Or, în speță, recurenta nu a formulat critici în ceea ce

privește constatarea potrivit căreia imobilul a fost preluat de stat fără titlu

valabil. Prin urmare, pentru imobilele preluate fără titlu valabil, cum este

cazul în speță, nu se aplică art. 27 din lege, chiar dacă bunul este evidențiat

în patrimoniul societății comerciale, privatizată integral prin cumpărarea

pachetului de acțiuni, întrucât una din condiții, esențială pentru aplicarea

acestui text de lege, care limitează dreptul persoanei îndreptățite la măsuri

reparatorii stabilite prin echivalent, este ca bunul să fi fost preluat de stat

cu titlu valabil.

În speță nu sunt

aplicabile nici dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, întrucât în cadrul

procesului de privatizare, societatea a cumpărat acțiuni și nu active, iar sub

incidența acestui articol cad numai actele juridice de înstrăinare cu titlu

particular, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, nu și

privatizarea prin cumpărarea pachetului de acțiuni.

Se reține totodată că prin adresa înregistrată la dosar la data de 21

februarie 2005, recurenta-pârâtă SC C. SA a precizat că urmare a cererii de

executare silită înaintată de intimata-reclamantă, acesteia i-a fost predat

imobilul în litigiu în a cărui posesie efectivă a intrat.

Referitor la recursul

declarat de A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., se reține că art

. 32

4

din Legea nr.

99/1999 stipulează că instituțiile publice implicate în privatizare asigură

repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin

restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, sens

în care vor plăti respectivelor societăți comerciale o despăgubire care să

reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat, prin efectul unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, nu se pot reține

susținerile pârâtei potrivit cărora nu poate fi obligată la plata

despăgubirilor în lipsa

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care societatea comercială

să fi pierdut imobilul în favoarea foștilor proprietari, întrucât prin

respingerea recursului pârâtei SC C. SA, s-a stabilit definitiv și irevocabil

în sarcina acesteia obligația restituirii imobilului în litigiu către

reclamantă, situație care s-a și materializat în fapt. Cu privire la lipsa

dovezii că societatea comercială a încercat să stabilească valoarea

despăgubirilor prin negociere cu instituția publică implicată, alin. (3) al

art.

32

4

din

Legea nr. 99/1999 stipulează că despăgubirea se stabilește de comun acord cu

societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție.

Nu pot fi reținute nici

celelalte motive invocate de recurentă referitoare la admisibilitatea acțiunii

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât în speță nu s-au acordat

măsuri reparatorii prin echivalent în baza acestei legi, iar Legea nr. 99/1999

nu face distincție, în ceea ce privește repararea prejudiciilor cauzate

societăților comerciale privatizate de către instituțiile publice implicate în

privatizare, între calitatea acestora de proprietare ale activelor societății.

Pentru motivele arătate, având în vedere că față de

criticile formulate prin recursuri decizia pronunțată în apel se vădește

legală, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursurile pârâtelor vor fi respinse ca nefondate.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentele-pârâte vor fi

obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă în sumă

de 2000 RON și către intimatul-pârât Consiliul local Hunedoara în sumă de 145

RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC

C. SA și A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 411 A din 23 octombrie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentele-pârâte la plata sumei de 2000 RON către

intimata-reclamantă C.G.C. și la plata sumei de 145 RON către intimatul-pârât

Consiliul local Hunedoara, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.