ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2278/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 iulie 2002, A.P.A.P.S. a formulat,

în contradictoriu cu Primăria Orașului Hațeg și cu R.S., acțiune în constatarea

nulității absolute a art. 2 din Dispoziția nr. 293 din 10 mai 2002 emisă de primarul

orașului Hațeg, prin care, ca urmare a respingerii cererii privind restituirea

în natură a imobilului înscris în C.F. 1159 Hațeg, nr.top 841/1/2/b și 845/2

formulată de persoana îndreptățită R.S., s-a propus acesteia „să opteze pentru

acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de

capital, pentru diferența dintre valoarea încasată în baza Legii nr. 112/1995,

actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului”.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în

esență, că A.P.A.P.S. nu este singura instituție publică implicată în procesul

de privatizare, din această categorie făcând parte orice minister de resort,

precum și autoritatea administrației publice locale căreia trebuia să i se

adreseze notificarea. Că reclamanta nu este deținătoarea imobilului în cauză și

nici nu a avut în portofoliul său societatea deținătoare a imobilului ce s-a

solicitat a fi restituit, situație în care nu poate efectua acte de dispoziție

cu privire la imobil și nici nu poate acorda măsuri reparatorii în schimbul

valorii acestuia.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin

sentința nr. 1842 din 6 noiembrie 2002, a respins acțiunea, această soluție

fiind menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 303/A

din 27 martie 2003, prin care apelul declarat de reclamantă a fost respins ca

nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut,

în esență, că întrucât persoana îndreptățită nu a cerut restituirea imobilului

în natură acceptând oferta reparatorie sub formă de titluri de valoare nominală

sau acțiuni, sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 10/2001 neavând relevanță faptul că reclamanta nu este deținătoarea

imobilului.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta

a declarat recurs reiterând susținerile formulate în instanțele anterioare.

Recursul va fi admis în temeiul motivului de

ordine publică invocat din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. vizând competența materială a instanțelor, potrivit considerentelor ce

succed.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

reglementează, în art. 21-23, condițiile în care se declanșează procedura

administrativă odată cu notificarea, stabilind drepturi și obligații în sarcina

persoanelor implicate în această procedură. Între acestea, se prevede obligația

„unității deținătoare” de a se pronunța, prin decizie sau, după caz, dispoziție

motivată, asupra cererii de restituire în natură comunicând soluția adoptată

„persoanei îndreptățite”.

Tot astfel, legea reglementează în art. 24

condițiile și modalitățile de „restituire prin echivalent” în cazul în care

restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, precum și dreptul

„persoanei îndreptățite” de a ataca în justiție decizia „unității deținătoare” [art.

24 alin. (7)], atribuind secției civile a tribunalului în a cărui

circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare competența de

soluționare a contestației persoanei îndreptățite [art. 24 alin. (8)].

Din cele redate rezultă că dreptul de a ataca în

justiție măsura adoptată în faza administrativă prealabilă de aplicare a Legii

nr. 10/2001 îl are numai „persoana îndreptățită” a cere acordarea de măsuri

reparatorii, tribunalului revenindu-i competența de soluționare în primă

instanță numai în această situație.

Or în cauză, reclamanta nu se regăsește printre

persoanele care se pot prevala de prevederile art. 24 alin. (7) și (8) din

Legea nr. 10/2001, astfel încât revine judecătoriei, potrivit art. 1 C. proc.

civ., competența de soluționare a acțiunii dedusă judecății, fondată în drept

pe dispozițiile art. 948 C. civ.

Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (3) teza

a II-a cu referire la art. 304 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și

se va dispune casarea hotărârilor pronunțate, cu trimiterea cauzei la

Judecătoria Hațeg, pentru soluționare în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 303 A din 27 martie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și sentința nr.

1842 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Hațeg, ca instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2004.