ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1647/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1

aprilie 2002 sub nr. 3191 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta E.M.

Petrila a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Petrila, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să anuleze dispoziția nr. 770 din 30

aprilie 2002 emisă de către pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire

în natură sau prin echivalent a imobilului construcție în suprafață de 5817,6

mp înscris în C.F. nr. 1830 nr.top 7616/3/1 și 7616/3/3 oraș Petrila;

- să constate că este îndreptățită la

măsuri reparatorii în calitate de persoană juridică continuatoare a activității

S.A.R. Petroșani și S.;

- să dispună restituirea în natură a

imobilului și în situația când nu este posibil acest lucru, prin echivalent.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că

imobilul în litigiu a fost proprietatea S.A.R. și a fost preluat abuziv de la

aceasta de către stat în baza Legii nr. 119/1948.

Mai susține reclamanta că ea, în calitate

de continuatoare a activității societății proprietare, este îndreptățită, în

temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, la măsuri

reparatorii ori în natură, ori în echivalent.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 1922 din 14 noiembrie 2002, a respins acțiunea, reținând în esență

că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea

nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii.

Apelul declarat de către reclamantă

împotriva acestei hotărâri a instanței de fond a fost respins de către Curtea

de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 106 A din 6 februarie 2003, ca

nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a apreciat că instanța de fond în mod corect a constatat că

reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în

litigiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În acest sens s-a mai reținut că prin

transformarea din societate comercială organizată conform Codului comercial, în

întreprindere de stat, s-a determinat încetarea personalității juridice a

fostei societăți S.A.R. Petroșani, neputând fi vorba de o continuare a

activității, astfel cum a susținut reclamanta.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

acestei hotărâri a instanței de apel, care însă nu a fost structurat conform

prevederilor art. 303 raport la art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

Se susține că instanța de apel a

soluționat cauza la primul termen, tratând cu superficialitate motivele de apel

și interpretând restrictiv prevederile Legii nr. 10/2001.

Se mai susține că a făcut dovada că

are calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani întrucât

activitatea de minerit a continuat din 1921 și până în prezent, neexistând

întreruperi în activitatea de exploatare a cărbunelui.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând faptul că

recursul nefiind structurat după cum s-a reținut mai înainte, el va fi

analizat, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din extrasul de carte

funciară, imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat, a aparținut S.A.R.

Petroșani, persoană juridică de drept privat, de la care s-a naționalizat în

baza Legii nr. 119/1948.

În consecință, astfel cum corect au

constatat instanțele de fond și apel în urma analizării actelor existente la

dosarul cauzei, acest moment a însemnat încetarea personalității juridice a

S.A.R. Petroșani și totodată constituirea proprietății de stat cu privire la

patrimoniul fostei societăți private lichidate.

În acest sens urmează a mai reține că

după naționalizarea S.A.R. Petroșani (iulie 1948) a trecut o perioadă de peste

un an după care, prin Decretul nr. 346 din 19 august 1949 s-a înființat S.A.S.R

pentru exploatarea și desfacerea cărbunelui (S.).

În art. 3 al acestui act normativ se

prevede că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu

propriu în limita căruia răspunde”, deci, din acest moment personalitatea

juridică a S.A.R. Petroșani în nici un caz nu mai putea exista; ori în aceste

condiții, nu se poate vorbi de continuarea personalității juridice în persoana

reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din

Legea nr. 10/2001.

În acest text se prevede că o persoană

juridică este îndreptățită la măsuri reparatorii dacă face dovada că este

aceeași cu persoana juridică desființată printr-o hotărâre judecătorească, ceea

ce în cauză nu a fost făcut.

În consecință urmează a reține că

susținerile recurentei cu privire la interpretarea greșită a prevederilor

legale sunt nefondate; instanțele de fond și apel cu o amplă motivare

înlăturând aceste susțineri.

Nici critica privind soluționarea

apelului la primul termen nu are relevanță juridică față de cererea reclamantei

făcută în scris în apel, ca acesta să se judece în lipsa sa, iar

reclamanta-apelantă, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță, cum de

altfel a procedat și la instanța de recurs.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate, reținând că nici una din susținerile recurentei nu sunt

întemeiate, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 106 A din 6

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.