ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 iunie 2002 sub nr. 5187 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta E.M. Petrila a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Petrila, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să anuleze dispoziția nr. 790 din 30 aprilie 2002 emisă de către pârâtă, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului –teren în suprafață de 3492 mp înscris în CF 668 nr. top 94 și 95 Petrila – Helgian; - să constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani și S.C.; - să dispună restituirea în natură a imobilului și în situația când nu este posibil acest lucru, prin echivalent. În motivarea acțiunii reclamanta arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea S.A.R. Petroșani și a fost preluat abuziv de la aceasta de către stat în baza Legii nr. 119/1948. Mai susține reclamanta că ea, în calitate de continuatoare a activității societății proprietare, este îndreptățită în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii ori în natură, ori în echivalent Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1941 din 14 noiembrie 2002 a respins acțiunea, reținând în esență că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.

Apelul declarat de către reclamantă împotriva acestei hotărâri a instanței de fond, a fost respins de către Curtea de apel Alba – Iulia prin decizia civilă nr. 94A din 6 februarie 2003, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a apreciat că instanța de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în litigiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest sens s-a mai reținut că prin transformarea din societate comercială, organizată conform codului comercial în întreprindere de stat, s-a determinat încetarea personalității juridice a fostei societăți S.A.R.

Petroșani, neputând fi vorba de o continuare a activității, cum a susținut reclamanta. Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri a instanței de apel, care însă nu a fost structurat conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel a soluționat cauza la primul termen, tratând cu superficialitate motivele de apel și interpretând restrictiv prevederile Legii nr. 10/2001. Se mai susține că a făcut dovada că are calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani întrucât activitatea de minerit a continuat din 1921 și până în prezent, neexistând întreruperi ale activității de exploatare a cărbunelui. Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând faptul că recursul nefiind structurat după cum s-a reținut mai înainte, el va fi analizat în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară, imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat, a aparținut S.A.R. Petroșani, persoană juridică de drept privat, de la care s-a naționalizat, în baza Legii nr. 119/1948. În consecință, astfel cum corect au constatat instanțele de fond și apel acest moment a însemnat încetarea personalității juridice a societății S.A.R. Petroșani și totodată constituirea proprietății de stat cu privire la patrimoniul fostei societăți private lichidate. În acest sens urmează a mai reține că după naționalizarea S.A.R.

Petroșani (iulie 1948) a trecut o perioadă de un an după care prin Decretul 346 din 19 august 1949 s-a înființat Societatea pe acțiuni Sovieto-Română pentru exploatarea și desfacerea cărbunelui. În art. 3 al acestui act normativ se prevede că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu propriu în limita căruia răspunde”, deci, din acest moment personalitatea juridică a S.A.R. Petroșani în nici un caz nu mai putea exista, ori în aceste condiții, nu se poate vorbi de continuarea personalității juridice în persoana reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest text se prevede că o persoană juridică este îndreptățită la măsuri reparatorii dacă face dovada că este aceeași cu persoana juridică desființată printr-o hotărâre judecătorească, ceea ce în cauză nu a fost făcut.

În consecință urmează a reține că susținerile recurentei cu privire la interpretarea greșită prevederilor legale sunt nefondate; instanțele de fond și apel cu o amplă motivare înlăturând aceste susțineri. Nici critica privind soluționarea apelului la primul termen, nu are relevanță juridică față de cererea reclamantei făcută în scris în apel, ca aceasta să se judece în lipsa sa, iar reclamanta apelantă, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță, cum de altfel a procedat și la instanța de recurs. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, reținând că nici una din susținerile recurentei nu sunt întemeiate, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 94 A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.