ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6289/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6289/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalul Hunedoara la data de 28 iulie 2006,

contestatorii B.I.E.P. și I.Ș.O. au solicitat în contradictoriu cu Primăria

orașului Hațeg anularea Dispoziției nr. 282/2006 emisă de primarul orașului

Hațeg și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de restituire în

natură a imobilului situat în Hațeg, identificat în C.F. 6981 Hațeg nr. top

275, 276 necondiționat de rambursarea vreunei sume de bani. Reclamanții au

solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 380/2007 din data de 7 septembrie 2007 Tribunalul Hunedoara a

respins contestația, reținând că prin dispoziția nr. 282/2006 Primarul orașului

Hațeg a dispus restituirea în natură către contestatori, ca persoane îndreptățite,

a imobilului teren și construcții situat în Hațeg înscris în C.F. nr. 298 Hațeg

nr. top 275, 276,

condiționat de rambursarea sumei de 20.386

lei, reprezentând despăgubirile primite de proprietari la momentul

exproprierii, actualizată cu coeficientul stabilit conform legislației în

vigoare.

La baza

dispoziției atacate a stat decizia civilă nr. 404/A/2003 pronunțată de Curtea

de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin decizia nr. 9339/20005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, și documentele de arhivă din dosarul nr. 39/1997 a

Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

Instanțele

judecătorești au stabilit calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la

reparațiunile prevăzute de Legea nr. 10/2001, situația imobilului notificat de

către aceștia, modul de preluare la stat a imobilului prin expropriere în baza

Decretului nr. 219/1964. Cu toate acestea instanțele nu au dispus direct

restituirea imobilului și nici nu au impus condiții de restituire.

Primarul

orașului Hațeg a respectat prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

la emiterea dispoziției de restituire condiționată de restituirea sumelor

primite ca despăgubiri, actualizate, reținând că potrivit adresei nr. 543 din 24

octombrie 1964 a fostului Sfat Popular al Raionului Hațeg

numita B.O. a primit despăgubiri de 44.000 lei (40.000

lei

pentru construcție și 1,50 lei/mp pentru teren) inclusiv pentru cota

de proprietate aparținând contestatorilor, care la acel moment erau minori și a

semnat la 24 octombrie 1964 de primire a sumei.

Prima

instanță a avut în vedere și faptul că potrivit Legii nr. 215/2001 primăriile

sunt structuri funcționale fără personalitate juridică reprezentate de primari.

Nemulțumiți

fiind, contestatorii au declarat apel împotriva hotărârii de mai sus solicitând

schimbarea sentinței atacate în sensul anulării dispoziției și obligarea

pârâtului Primarul orașului Hațeg de a emite o noua dispoziție

de restituire în natură a imobilului în litigiu

necondiționată de rambursarea

vreunei sume de bani, cu cheltuieli de

judecată.

În motivare,

contestatorii au susținut că prima instanță nu a dat eficiență deciziei civile

nr. 404/A/2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 9339/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a

dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu fără însă a se face

referire la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Contestatorii sunt

nemulțumiți de plata despăgubirilor către B.O., susținând că actele la care se

referă instanța de fond nu fac dovada plății: hotărârea nr. 39/1997 a Comisiei

de Aplicare a Legii nr. 112/1995 prin care se respinge cererea contestatorilor

de restituire în natură a imobilului; o înștiințare în care se amintește de

exproprierea imobilului adresată Secției Financiare, un proces verbal în care

se evaluează un imobil, care nu este identificat, adresa nr. 543 din 24

noiembrie 1964 a Sfatului Popular al Raionului

Hațeg având ca destinatar Autoritatea Tutelara a Sfatului Popular Oraș

Hațeg

prin care se solicită avizarea plății sumei de 44.000 lei mamei

contestatorilor, ca reprezentantă legală a acestora. Instanța a apreciat greșit

că acest act face dovada plății. Apelanții apreciază că existența unei

semnături pe înscris alăturat mențiunii „am primit" nu face dovada

primirii sumei de bani, și se poate presupune ca s-a primit înscrisul.

Au mai

susținut apelanții că adresa nu constituie o chitanță care să dovedească

încasarea sumei de 44.000 lei și care trebuia eliberată de Secția Financiară în

momentul plății, ci este doar solicitarea acordării unui aviz.

Pe cale de

consecință apelanții susțin că nu există nicio dovada a faptului că s-a

efectuat plata despăgubirii, astfel că exproprierea s-a făcut

tară plată de despăgubiri impunându-se admiterea

plângerii așa cum a fost

formulată.

Prin decizia

nr. 1/A/2008 din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba-

Iulia a respins apelul contestatorilor reținând următoarele:

-

prin decizia civilă nr.

404/A/2003 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de B.I.E.P. si I.Ș.O.

împotriva sentinței civile nr. 303/2003 a Tribunalului Hunedoara și a schimbat

sentința atacată în sensul anulării dispoziției nr. 298/2002 și obligării

primarului orașului Hațeg să emită o noua dispoziție de restituire în natură a

imobilului situat în Hațeg jud. Hunedoara înscris în C.F. nr. 698 Hațeg nr. top

275, 276 în favoarea reclamanților, hotărâre rămasă irevocabilă prin

respingerea recursului;

-

prin Dispoziția nr.

282/2006 Primarul orașului Hațeg a dispus restituirea în natură a imobilului de

mai sus cu condiția rambursării sumei de 20.386 lei reprezentând valoarea

despăgubirilor primite, actualizată, hotărârea a avut la bază decizia nr.

404/A/2003, irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia;

-

din

adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului Hațeg

adresată Secției financiare s-a constatat că

în conformitate cu Decretul nr. 219/1964 s-a trecut în proprietatea statului de

la B.O. imobilul compus din teren în suprafață de 1994,40 mp și construcția în

suprafață de 480,43 mp situată în Hațeg. Procesul verbal încheiat la 22

septembrie 1964 explică tocmai modul în care au fost calculate despăgubirile

pentru imobilul menționat în adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al

Raionului Hațeg și s-a stabilit suma de 40.000 lei pentru construcție și 1,50

lei/mp de teren;

-

susținerea apelanților

vizând faptul că imobilul pentru care s-au calculat despăgubirile prin

procesul-verbal din 22 septembrie 1964 nu este identificat, s-a constatat a fi

nefondată, față de împrejurarea că, incontestabil imobilul a fost identificat

prin referire la adresa de expropriere emisă de Sfatul Popular către Secția

financiară;

- la solicitarea instanței, a fost depusă la dosar copia cererii

formulată

de contestatorul B.I.E.P.

către Comisia Locala de Aplicare a Legii nr. 112/1995, înregistrată sub nr.

1803 din 6 iunie 1996, în care solicită, alături de sora sa, contestatoarea,

restituirea în natură a

imobilului situat pe

str. T., menționând că după anul

1963 mama lor, B.O. a fost obligată să

semneze că este de acord

să cedeze casa statului pentru care a primit

o despăgubire foarte mică, în funcție de valoarea ADAS, și nu de valoarea reală.

Motivul

referitor la faptul că prin hotărârile judecătorești irevocabile care au stat

la baza restituirii în natură nu s-a dispus rambursarea sumei de bani, s-a

constatat a fi nefondat întrucât instanța nu a analizat doar un aspect al

solicitării reclamanților, respectiv posibilitatea restituirii în natură a

imobilului și nu a dispus direct restituirea ci dimpotrivă,

a obligat autoritatea competentă să procedeze la

emiterea titlului de restituire,

astfel că pârâtul a procedat legal

condiționând restituirea imobilului în natură de restituirea sumelor primite cu

titlu de despăgubiri așa cum prevede art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs contestatorii B.I.E.P. și I.Ș.O.,

invocând prevederile art. 299 și urm. C. proc. civ. precum și art. 11 pct. 1

alin. final din Legea nr. 10/2001.

Recurenții au

reiterat criticile susținute și în fața Curții de Apel Alba-Iulia, susținând

astfel, în esență, că hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, având

în vedere că instanțele au dat o interpretare eronată dispozițiilor legale în

materie și materialului probator administrat în cauza raportului juridic dedus

judecații.

S-a susținut că

instanța de fond în mod greșit a argumentat soluția dată prin invocarea alin.

(1) din art. 11 al Legii nr. 10/2001 și anume că legiuitorul a impus la modul

imperativ ca obligația de restituire în natură a imobilelor expropriate, să se

facă sub condiția de rambursare a sumelor primite ca

despăgubiri atâta vreme cât acest text nu permite nicio interpretare de

natură

subiectivă. Cu privire la instanța de apel se susține că a

ignorat acordarea eficienței întregului pct. 1 al acestui articol alin. ultim

care înfățișează clar situația rambursării sumei de bani, legată direct de

condiționarea primirii efective a vreunei despăgubiri. Pe cale de consecință

recurenții susțin că în

speță nu s-a primit

vreo sumă de bani cu titlu de despăgubiri iar contrariul nu a

putut fi

dovedit în nicio fază de judecată a litigiului. Mai mult se susține că pârâtul

nu a putut să prezinte eventuale înscrisuri care să certifice primirea sumei de

bani drept despăgubire.

Recurenții au

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei soluții de admitere a contestației, vizând anularea

Dispoziției nr. 282/2006 emisă de Primarul orașului Hațeg, iar pe cale de

consecință, obligarea intimatului de a emite o

nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului în litigiu, în

favoarea

recurenților-reclamanți, necondiționată de rambursarea vreunei

sume de bani, cu cheltuieli de judecată, pentru toate fazele procesuale,

conform chitanțelor depuse la dosar.

Verificând

legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte

constata ca recursul declarat in cauză este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Din întreg

materialul probator, restituirea imobilului în litigiu către

contestatori, ca persoane îndreptățite potrivit

art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 s-a

făcut în temeiul unor hotărâri

judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Prin hotărârile

judecătorești pronunțate, pe toate gradele de jurisdicție, s-a stabilit

calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la

reparațiunile prevăzute de Legea nr. 10/2001, precum și situația

imobilului

notificat de către aceștia, de a fi fost preluat de stat la

modul abuziv, prin expropriere, conform Decretului nr. 219 din 29 mai 1964.

În consecință, Primarul orașului Hațeg nu avea cum să procedeze decât în

conformitate cu legea.

Or, prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a reglementat

cadrul

juridic

al restituirilor imobilelor preluate de stat în perioada de referință, prin

expropriere.

Prin alin. (1) a

acestui articol de lege, același legiuitor a impus, la modul imperativ, ca

obligația de restituire în natură a imobilelor expropriate

care nu au fost demolate sau înstrăinate legal și

asupra cărora nu impietează alte

prohibiții legale, să se facă sub

condiția de rambursare a sumelor primite ca despăgubiri, actualizate cu

coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.

Sub acest aspect

se constată că valoarea despăgubirilor actualizate nu a fost contestată.

Or, față de cele

arătate, în mod evident, dispoziția atacată îndeplinește condițiile de

legalitate.

Potrivit art. 24

din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz,

întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscuta în actul

normativ sau în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Din actele

existente la dosarul cauzei, rezultă ca la 22 septembrie 1964

comisia de evaluare constituită în baza Decretului

nr. 219/1964 a stabilit că, față

de valoarea imobilului expropriat,

despăgubirea cuvenită familiei B.(B.) este de 40.000 lei pentru construcție și

de 1,50 lei/mp pentru teren.

De asemenea,

adresa nr. 543 din 24 octombrie 1964 a fostului Sfat Popular al Raionului Hațeg

atestă că s-au achitat despăgubiri de 44.000 lei, în mâna

numitei B.O., inclusiv pentru cota parte de

proprietate aparținând

contestatorilor, care la momentul respectiv erau

minori și că s-a semnat la 24 noiembrie 1964, pentru primirea acestei sume.

De altfel, este de notorietate ca exproprierile operate de stat, în

perioada

regimului comunist, ca

metoda de apropriere a unor imobile se făcea cu plata de despăgubiri, însă

valoarea acestora era modica.

Este de apreciat

că, tocmai în considerarea acestei realități, legiuitorul a inclus în sfera

imobilelor preluate abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și

imobilele expropriate, stabilind în contul lor măsuri reparatorii în

modalitățile prevăzute.

Se are în vedere

că, potrivit Legii nr. 215/2001, primăriile sunt

structuri funcționale fără personalitate juridică, fiind reprezentate

prin primarii

lor.

Or, din

coroborarea actelor menționate (proces-verbal din 22 septembrie 1964, adresa

nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului

Hațeg) cu mențiunea din cererea contestatorilor adresată Comisiei de

Aplicare a

Legii nr. 112/1995 și cu adresa nr. 543 din 24 noiembrie

1964, în care se solicită Autorității Tutelare a Sfatului Popular Hațeg acordul

pentru plata despăgubirii cuvenite contestatorilor, la acea dată minori, mamei

lor B.O., adresă care poartă mențiunea „am primit" însoțită de semnătura

mamei(necontestata de apelanți), fac dovada deplină a faptului plății

despăgubirilor de 44.000 lei pentru imobilul în litigiu. împrejurarea că nu

exista o chitanță special emisă în acest scop de a consemna plata despăgubirii

către B.O., nu este de natura a înlătura actele menționate și care coroborate

probează plata.

Ca atare pentru

considerentele expuse , recursul declarat in cauză se privește ca nefondat și

in baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins in consecință.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții B.I.E.P. și I.Ș.O.

împotriva deciziei civile nr. 1/A/2008 din

data de 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 27 octombrie 2008.