ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9339/2005

HOTĂRÂRE
17.11.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9339/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 404/A din 16 octombrie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a admis apelul reclamanților B.I.E.P. și I.Ș.O.,

s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 303 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului

Hunedoara, în sensul că s-a admis contestația împotriva dispoziției nr. 238/2000

a Primarului orașului Hațeg, s-a anulat această dispoziție și a fost obligat

pârâtul să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului către

reclamanți.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel reține că

imobilul în litigiu nu adăpostește activitatea medicală propriu-zisă, specifică

unităților de profil, imobilul fiind ocupat doar de câteva birouri ale

administrației spitalului.

S-a făcut aplicarea

necorespunzătoare a art. 16 din Legea nr. 10/2001, a apreciat aceeași instanță,

deoarece activitățile din imobil nu se încadrează în activitatea medicală

propriu zisă, iar aparatul administrativ nu e strict necesar activității

medicale, putând fi mutat în noua clădire a Spitalului pentru care nu s-a

demonstrat că n-ar avea spațiu suficient în noua clădire.

Împotriva susmenționatei decizii au

declarat recurs atât Spitalul orășenesc cât și Primăria orașului Hațeg.

Recurentul Spitalul orășenesc Hațeg

susține că s-a încălcat art. 16 din Legea nr. 10/2001, căci legea nu distinge,

în speță, între actul medical în sine și cel conex, în situația imobilelor

ocupate de unitățile bugetare... din sănătate... necesare continuării

activităților de interes public, condiție în care foștilor proprietari li se acordă

măsuri reparatorii prin echivalent.

Totodată arată că instanțele nu s-au

pronunțat asupra lipsei calității procesuale a spitalului, deși reclamanții fac

referire expresă la „pârâții” din dosar.

Precizează că imobilul nu e situat

în str. T. nr. 8, ci în str. T. nr. 7.

A mai formulat recurs Primăria

orașului Hațeg, susținut în temeiul art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ., în

sensul că s-a încălcat art. 16 din Legea nr. 10/2001 și nici nu au fost

respectate normele procedurale în privința legitimării procesuale a primăriei.

Sub primul aspect recurenta arată că

foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în

situația imobilelor ocupate de unitățile bugetare (din sănătate) necesare

continuării activităților de interes public.

Sub cel de-al doilea aspect

recurenta arată că primarul și nu primăria ar trebui să stea în cauză, deoarece

potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, în art. 19, prevede

că primăria, ca unitate administrativ teritorială, este persoană juridică reprezentată

în instanță de primar. În același sens invocă și art. 91 din aceeași lege, dar

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ce face referire la dispoziția

motivată a primarului.

Deliberând asupra recursurilor, ele

urmează a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele rațiuni:

Cu privire la criticile de ordin procedural, în

funcție de care s-ar fi încălcat legea cu privire la statuarea raporturilor

juridice în sensul legitimării procesuale pasive, critici susținute de ambele

recurente și referitor la care s-a invocat pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție le va respinge deoarece, pe de o parte,

recurenta Spitalul orășenesc Hațeg este unitatea deținătoare a imobilului în

sensul art. 25 din Legea nr. 10/2001, respectiv este deținătorul efectiv, așa

cum un astfel de rol îl are, pe de altă parte, unitatea administrativ locală,

prin reprezentantul său, în sensul prevederilor aliniatului 7 din același art.

25 al Legii nr. 10/2001. Or cele două unități sunt într-o strânsă

interdependență, așa încât pot sta deopotrivă în proces, fără a fi pertinentă

distincția dintre primărie și primar, ultimul fiind reprezentantul primăriei.

De aceea, față de formalismul excesiv

se va respinge critica recurentelor cu privire la legitimarea procesuală pasivă

și va ține cont de calitatea acestora de a emite decizii, prin reprezentantul

lor, cu privire la măsurile prevăzute de procedura specială administrativă

prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Cu privire la eroarea denominațiunii

străzii pe care se situează imobilul, ea nu are a fi soluționată pe calea

recursului în sensul art. 304 C. proc. civ., ci numai în temeiul art. 281 C.

proc. civ.

Referitor, însă, la critica de fond,

ce ține de pretinsa încălcare a legii, conform pct. 9 din art. 304 C. proc.

civ. și anume incorecta aplicare a art. 16 din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte

de Casație și Justiție va reține că, în soluțiile date, instanțele au respectat

cerințele acelei legi, astfel cum a fost ea în vigoare la data aplicării.

Cele câteva birouri, garaje,

ateliere, magazii sau rampă, ce ocupă imobilul, revendicat în temeiul Legii nr.

10/2001, nu sunt incluse în procesul activității medicale pe care, însă, o

deservesc ca unele din punctele administrative ale spitalului.

O asemenea destinație cu caracter

administrativ provizoriu a spațiului deținut de spital în clădirea proprietatea

autorilor intimaților-reclamanți, spațiu ce nu face parte din activitatea

medicală spitalicească propriu-zisă, nu poate prezenta interes public, din

moment ce există o clădirea nouă, alăturată, cu toate funcționalitățile și

respectiv utilitățile necesare, inclusiv administrative, desfășurării actului

medical din spital.

În condiția dată, potrivit legii intimații pot revendica în

natură imobilul în litigiu, așa cum a apreciat instanța de apel.

La această situație de fapt,

stabilită deja, Înalta Curte, în virtutea art. 314 C. proc. civ., va aplica

corespunzător legea, ținând cont că nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 10/2001.

De aceea în limitele prezentate se

vor admite recursurile.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Spitalul Orășenesc Hațeg și Primăria orașului Hațeg

împotriva deciziei nr. 404/A din 16 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2278/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 iulie 2002, A.P.A.P.S. a formulat, în contradictoriu cu Primăria Orașului Hațeg și cu R.S., acțiune în constatarea nulității absolute a art.
ÎCCJ 2006-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5803/2006
imobil. Dispunându-se restituirea în natură a fost aplicată, corect, Legea nr. 10/2001 așa încât instanța de apel nu a aprobat schimbarea destinației sau înstrăinarea bazei materiale a unităților sanitare, cum s-a susținut, fără temei legal
ÎCCJ 2004-04-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3167/2004
În motivarea soluției adoptate, tribunalul a reținut în esență că întrucât Decretul nr. 659/1964 de expropriere nu a fost publicat în Monitorul Oficial preluarea în proprietatea statului a fost abuzivă, devenind astfel incidente dispozițiil
ÎCCJ 2011-06-16
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5219/2011
această Lege stabilește cui aparține calitatea procesuală în cauzele vizând exproprierea, indiferent dacă cererile vizează transferul efectiv al proprietății ori numai valoarea despăgubirilor cuvenite celor expropriați. Instanța a constatat
ÎCCJ 2008-01-21
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 311/2008
ază desfășurarea normală a activității spitalicești și face trup comun cu terenurile restituite prin dispoziția primarului; restul terenului este ocupat de clădirea spitalului, iar cererea reclamantului de a i se acorda teren în compensarea
Sursă