ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5803/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 iulie 2001, la Tribunalul Hunedoara, reclamanta R.F. a chemat în judecată Centrul de Sănătate Ilia, Prefectura Județului Hunedoara, Ministerul Finanțelor Publice și SC A. SA Mintia, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fi desființată decizia nr. 29 din 18 iunie 2001 emisă de Centrul de Sănătate Ilia și să fie restituit reclamantei, în natură, întregul imobil înscris în C.F. Ilia, situat în Ilia . În subsidiar, reclamanta a cerut restituirea în natură a unei părți din imobil și anume clădirile agricole cu terenul aferent, aflate în administrarea SC A. SA Mintila (fosta I.A.S.

Mintia), iar pentru clădirile ocupate de Centrul de Sănătate Ilia și terenurile aferente să-i fie acordate despăgubiri bănești. În cuprinsul acțiunii s-a arătat că imobilul, compus din casă de locuit, curte, grădină, clădiri agricole și tern în suprafață de 4,1282 ha, a fost proprietatea reclamantei și a fost preluat de stat, în mod abuziv, la data de 18 mai 1967, în temeiul Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966. Casa de locuit, curtea și grădina intravilan în suprafață de 4,1282 ha au fost date în administrarea Direcției de Sănătate a județului Hunedoara, iar în prezent sunt ocupate de Centrul de Sănătate Ilia. Clădirile agricole (două magazii, două adăposturi-șopron, un atelier și o locuință) nu au fost folosite niciodată de Centrul de Sănătate Ilia, ci au fost date în administrarea fostei I.A.S.

Mintia, actualmente SC A. SA Mintia. Reclamanta a mai arătat, în acțiune, că a notificat, conform Legii nr. 10/2001, atât SC A. SA Mintia cât și Centrul de Sănătate Ilia, dar societatea comercială nu a răspuns notificării, iar centrul de sănătate, prin decizia nr. 29/2001, a respins notificarea. În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 1379 din 18 septembrie 2002, a admis în parte cererea reclamantei, a anulat decizia nr. 29/2001 emisă de Centrul de Sănătate Ilia și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 2562 mp, împreună cu construcțiile aflate pe acest teren, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză.

În rest acțiunea a fost respinsă. De asemenea, tribunalul a respins acțiunea față de Prefectura Județului Hunedoara și Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv și că o parte din teren și anume 2562 mp este liberă, în timp ce diferența suprafeței de teren și anume 2852 mp, precum și construcțiile sunt folosite de Centrul de Sănătate Ilia. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1113/A din 30 august 2005, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința civilă nr. 1379/2002 a Tribunalului Hunedoara în sensul că a admis în întregime acțiunea formulată de reclamantă și a obligat Consiliul Local al comunei Ilia (ca succesor al Centrului de Sănătate Ilia) și SC A. SA Mintia să restituie reclamantei în natură terenul în suprafață de 4,1282 ha și construcțiile aflate pe teren.

Prin aceeași decizie a fost respinsă acțiunea față de Prefectura Județului Hunedoara și Ministerul Finanțelor Publice. În considerentele deciziei curții de apel s-a arătat că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și că imobilele Aflate în litigiu sunt deținute în parte de Centrul de Sănătate Ilia și în parte de SC A. SA Mintia, nici una din cele două unități nefăcând dovada edificării unor construcții autorizate care să le fie strict necesare în desfășurarea activității lor. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs Spitalul Județean Deva, în calitate de reprezentant l fostului Centru de Sănătate Ilia (desființat ca persoană juridică prin dispoziția nr. 91/2003 a Direcției de Sănătate Publică a județului Hunedoara) și SC A.V.

SA Mintia. Prin recursul declarat, Spitalul Județean Deva a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, deoarece instanța a pășit la soluționarea cauzei fără a introduce în cauză Ministerul Sănătății (singura instituție abilitată să aprobe schimbarea destinației sau înstrăinarea bazei materiale a unităților sanitare) iar, pe de altă parte, reclamanta trebuia să fie obligată la despăgubiri pentru construcțiile edificate ulterior preluării imobilului de către stat. În subsidiar, Spitalul Județean Deva a cerut modificarea deciziei recurate în sensul obligării reclamantei la menținerea afectațiunii imobilului ca unitate sanitară o perioadă de 5 ani.

Pârâta SC A.V. SA Mintia a susținut, prin recursul declarat, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 și că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamantei trebuia să i se restituie în natură doar o magazie, iar, pe de altă parte, societatea comercială nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată cât timp nu s-a opus restituirii magaziei. Recursul declarat de Spitalul Județean Deva este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. În sensul Legii nr.10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg, printre altele, imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești [art. 2 lit. d)]. Cum terenul și construcțiile aflate în litigiu în prezentul proces, au fost preluate, în anul 1967, în baza unei dispoziții administrative (proces-verbal) emise conform Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, instanța de apel a hotărât, în mod corect, că preluarea a fost abuzivă și a dispus, în consecință, în temeiul art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a întregului imobil.

Dispunându-se restituirea în natură a fost aplicată, corect, Legea nr. 10/2001 așa încât instanța de apel nu a aprobat schimbarea destinației sau înstrăinarea bazei materiale a unităților sanitare, cum s-a susținut, fără temei legal, prin recursul declarat. Ca atare, nu există nici un motiv legal pentru introducerea în cauză a Ministerului Sănătății. De altfel, patrimoniul imobiliar, teren și clădiri, ce a fost folosit de Centrul de Sănătate din comuna Ilia a fost și a rămas (până la pronunțarea deciziei instanței de apel) în administrarea comunei Ilia, așa cum rezultă și din dispoziția nr. 91/2003 a Direcției de sănătate publică a județului Hunedoara (fila 4 din dosarul instanței de recurs).

Probele administrate nu confirmă susținerile pârâtelor că pe terenul aflat în litigiu au fost edificate construcții autorizate, așa încât nu se impunea obligarea persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, conform art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, la despăgubiri. Este adevărat că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, au fost făcute aprecieri cu privire la vechimea construcțiilor existente pe teren, dar nu au fost administrate probe care să confirme edificarea unor construcții autorizate conform legii.

În situația imobilelor ocupate de unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau dispoziției de restituire, așa că, sub acest aspect, recursul este întemeiat și urmează să fie modificată, în acest sens al păstrării afectațiunii, hotărârea instanței d apel. Restul dispozițiilor deciziei instanței de apel vor fi menținute. Recursul declarat de societatea comercială pârâtă nu este întemeiat. Așa cum s-a argumentat mai sus, imobilul proprietatea reclamantei a fost preluat de stat în mod abuziv, așa încât, conform art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, instanța a hotărât, corect, restituirea în natură a întregului imobil, indiferent în posesia cui se afla la data intrării în vigoare a legii.

Recurenta SC A.V. SA Mintia nu a dovedit că ar avea certificat de atestare a dreptului de proprietate cu privire la terenul pe care l-a folosit, iar, cu privire la construcțiile existente pe această parte a terenului, probele administrate nu confirmă că au fost edificate cu autorizarea legală. Întrucât societatea comercială pârâtă a căzut în pretenții, instanța de apel, respingându-i apelul, a obligat-o, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată către reclamantă. Împrejurarea că pârâta a fost de acord cu restituirea unei magazii nu îndreptățea instanța de apel să o „scutească” pe apelanta căzută în pretenții de plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme, cu privire la celelalte construcții și la teren, s-a opus admiterii cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, iar decizia a fost dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, cu privire la pârâta SC A.V. SA Mintia, așa încât recursul declarat de această pârâtă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de SC A.V. SA Mintia împotriva deciziei nr. 1113/A din 30 august 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean Deva împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică, în parte, în sensul că imobilului restituit reclamantei R.F. și aflat în deținerea acestui recurent i se va păstra destinația pe o perioadă de 5 ani de la data restituirii. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2006.