ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5803/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

iulie 2001, la Tribunalul Hunedoara, reclamanta R.F. a chemat în judecată

Centrul de Sănătate Ilia, Prefectura Județului Hunedoara, Ministerul Finanțelor

Publice și SC A. SA Mintia, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată,

să fi desființată decizia nr. 29 din 18 iunie 2001 emisă de Centrul de Sănătate

Ilia și să fie restituit reclamantei, în natură, întregul imobil înscris în

C.F. Ilia, situat în Ilia .

În subsidiar, reclamanta a cerut

restituirea în natură a unei părți din imobil și anume clădirile agricole cu

terenul aferent, aflate în administrarea SC A. SA Mintila (fosta I.A.S.

Mintia), iar pentru clădirile ocupate de Centrul de Sănătate Ilia și terenurile

aferente să-i fie acordate despăgubiri bănești.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că

imobilul, compus din casă de locuit, curte, grădină, clădiri agricole și tern

în suprafață de 4,1282 ha, a fost proprietatea reclamantei și a fost preluat de

stat, în mod abuziv, la data de 18 mai 1967, în temeiul Decretelor nr. 218/1960

și 712/1966. Casa de locuit, curtea și grădina intravilan în suprafață de

4,1282 ha au fost date în administrarea Direcției de Sănătate a județului

Hunedoara, iar în prezent sunt ocupate de Centrul de Sănătate Ilia. Clădirile

agricole (două magazii, două adăposturi-șopron, un atelier și o locuință) nu au

fost folosite niciodată de Centrul de Sănătate Ilia, ci au fost date în

administrarea fostei I.A.S. Mintia, actualmente SC A. SA Mintia.

Reclamanta a mai arătat, în acțiune,

că a notificat, conform Legii nr. 10/2001, atât SC A. SA Mintia cât și Centrul

de Sănătate Ilia, dar societatea comercială nu a răspuns notificării, iar

centrul de sănătate, prin decizia nr. 29/2001, a respins notificarea.

În drept, reclamanta și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 1379 din 18

septembrie 2002, a admis în parte cererea reclamantei, a anulat decizia nr.

29/2001 emisă de Centrul de Sănătate Ilia și a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 2562 mp, împreună cu construcțiile aflate pe acest

teren, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică

întocmit în cauză. În rest acțiunea a fost respinsă. De asemenea, tribunalul a

respins acțiunea față de Prefectura Județului Hunedoara și Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv și că o parte din

teren și anume 2562 mp este liberă, în timp ce diferența suprafeței de teren și

anume 2852 mp, precum și construcțiile sunt folosite de Centrul de Sănătate

Ilia.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1113/A din 30 august 2005, a admis apelul declarat de

reclamantă și a schimbat sentința civilă nr. 1379/2002 a Tribunalului Hunedoara

în sensul că a admis în întregime acțiunea formulată de reclamantă și a obligat

Consiliul Local al comunei Ilia (ca succesor al Centrului de Sănătate Ilia) și

SC A. SA Mintia să restituie reclamantei în natură terenul în suprafață de

4,1282 ha și construcțiile aflate pe teren.

Prin aceeași decizie a fost respinsă

acțiunea față de Prefectura Județului Hunedoara și Ministerul Finanțelor

Publice.

În considerentele deciziei curții de

apel s-a arătat că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află

în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii

de restituire și că imobilele Aflate în litigiu sunt deținute în parte de

Centrul de Sănătate Ilia și în parte de SC A. SA Mintia, nici una din cele două

unități nefăcând dovada edificării unor construcții autorizate care să le fie

strict necesare în desfășurarea activității lor.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs Spitalul Județean Deva, în calitate de reprezentant l fostului

Centru de Sănătate Ilia (desființat ca persoană juridică prin dispoziția nr.

91/2003 a Direcției de Sănătate Publică a județului Hunedoara) și SC A.V. SA

Mintia.

Prin recursul declarat, Spitalul

Județean Deva a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății și că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea

greșită a Legii nr. 10/2001, deoarece instanța a pășit la soluționarea cauzei

fără a introduce în cauză Ministerul Sănătății (singura instituție abilitată să

aprobe schimbarea destinației sau înstrăinarea bazei materiale a unităților

sanitare) iar, pe de altă parte, reclamanta trebuia să fie obligată la

despăgubiri pentru construcțiile edificate ulterior preluării imobilului de

către stat. În subsidiar, Spitalul Județean Deva a cerut modificarea deciziei

recurate în sensul obligării reclamantei la menținerea afectațiunii imobilului

ca unitate sanitară o perioadă de 5 ani.

Pârâta SC A.V. SA Mintia a susținut,

prin recursul declarat, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr.

10/2001 și că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamantei

trebuia să i se restituie în natură doar o magazie, iar, pe de altă parte,

societatea comercială nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată

cât timp nu s-a opus restituirii magaziei.

Recursul declarat de Spitalul

Județean Deva este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în

continuare.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

În sensul Legii nr.10/2001, prin

imobile preluate în mod abuziv se înțeleg, printre altele, imobilele

considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a

unei hotărâri judecătorești [art. 2 lit. d)].

Cum terenul și construcțiile aflate

în litigiu în prezentul proces, au fost preluate, în anul 1967, în baza unei

dispoziții administrative (proces-verbal) emise conform Decretelor nr. 218/1960

și nr. 712/1966, instanța de apel a hotărât, în mod corect, că preluarea a fost

abuzivă și a dispus, în consecință, în temeiul art. 1 și art. 9 din Legea nr.

10/2001, restituirea în natură a întregului imobil.

Dispunându-se restituirea în natură

a fost aplicată, corect, Legea nr. 10/2001 așa încât instanța de apel nu a

aprobat schimbarea destinației sau înstrăinarea bazei materiale a unităților

sanitare, cum s-a susținut, fără temei legal, prin recursul declarat. Ca atare,

nu există nici un motiv legal pentru introducerea în cauză a Ministerului

Sănătății.

De altfel, patrimoniul imobiliar,

teren și clădiri, ce a fost folosit de Centrul de Sănătate din comuna Ilia a

fost și a rămas (până la pronunțarea deciziei instanței de apel) în

administrarea comunei Ilia, așa cum rezultă și din dispoziția nr. 91/2003 a

Direcției de sănătate publică a județului Hunedoara (fila 4 din dosarul

instanței de recurs).

Probele administrate nu confirmă

susținerile pârâtelor că pe terenul aflat în litigiu au fost edificate construcții

autorizate, așa încât nu se impunea obligarea persoanei îndreptățite la măsuri

reparatorii, conform art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, la despăgubiri.

Este adevărat că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, au fost făcute

aprecieri cu privire la vechimea construcțiilor existente pe teren, dar nu au

fost administrate probe care să confirme edificarea unor construcții autorizate

conform legii.

În situația imobilelor ocupate de

unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public, foștilor

proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie, conform

art. 16 din Legea nr. 10/2001, imobilul în proprietate cu obligația de a-i

menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii

deciziei sau dispoziției de restituire, așa că, sub acest aspect, recursul este

întemeiat și urmează să fie modificată, în acest sens al păstrării

afectațiunii, hotărârea instanței d apel.

Restul dispozițiilor deciziei

instanței de apel vor fi menținute.

Recursul declarat de societatea

comercială pârâtă nu este întemeiat.

Așa cum s-a argumentat mai sus,

imobilul proprietatea reclamantei a fost preluat de stat în mod abuziv, așa

încât, conform art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, instanța a hotărât,

corect, restituirea în natură a întregului imobil, indiferent în posesia cui se

afla la data intrării în vigoare a legii.

Recurenta SC A.V. SA Mintia nu a

dovedit că ar avea certificat de atestare a dreptului de proprietate cu privire

la terenul pe care l-a folosit, iar, cu privire la construcțiile existente pe

această parte a terenului, probele administrate nu confirmă că au fost

edificate cu autorizarea legală.

Întrucât societatea comercială

pârâtă a căzut în pretenții, instanța de apel, respingându-i apelul, a

obligat-o, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată către

reclamantă. Împrejurarea că pârâta a fost de acord cu restituirea unei magazii

nu îndreptățea instanța de apel să o „scutească” pe apelanta căzută în

pretenții de plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme, cu privire la

celelalte construcții și la teren, s-a opus admiterii cererii de chemare în

judecată.

Instanța de apel nu a acordat mai

mult decât s-a cerut, iar decizia a fost dată cu aplicarea corectă a Legii nr.

10/2001, cu privire la pârâta SC A.V. SA Mintia, așa încât recursul declarat de

această pârâtă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de SC A.V. SA Mintia împotriva deciziei nr. 1113/A din 30 august 2005

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul

Spitalul Județean Deva împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică, în

parte, în sensul că imobilului restituit reclamantei R.F. și aflat în deținerea

acestui recurent i se va păstra destinația pe o perioadă de 5 ani de la data

restituirii.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2006.