ÎCCJ, decizie (scj.ro #85248)

Hotărâre de Guvern privind trecerea unui

imobil din domeniul privat al statului în domeniul public al comunei.

Legalitatea actului administrativ atacat. Lipsa titlului care să ateste

proprietatea privată asupra imobilului. Neîndeplinirea condiției vătămării unui

drept recunoscut de lege.

Legea nr. 29/1990

, art. 1

Conform prevederilor art. 1 din Legea

nr. 29/1990 a contenciosului administrativ „Orice persoană fizică sau juridică,

dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un

act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități publice de

a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa

instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei care i-a fost cauzată”.

Dat fiind faptul că reclamanta nu a prezentat vreun titlu valabil din care să

rezulte că este proprietara imobilului trecut în domeniul public al comunei, se

constată că nu are încă un drept care să-i fi fost vătămat, în sensul

dispozițiilor sus-citate.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia

nr. 7414 din 7 octombrie 2004

Prin acțiunea înregistrată la 5 mai 2003, reclamanta R.F. a chemat în judecată

Guvernul României și Consiliul local al comunei Ilia, solicitând ca instanța să

dispună anularea parțială a H.G. nr.866 din 18 august 2002, în ce privește

Centrul de Sănătate Ilia, cuprins în anexa la hotărâre la poziția 11 a

județului Hunedoara.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că imobilul ocupat de Centrul de

Sănătate Ilia a fost proprietatea sa până în anul 1967 când   s-a

trecut abuziv în proprietatea statului.

Mai arată că a solicitat restituirea imobilului, în temeiul Legii nr. 112/1995,

dar a primit o despăgubire mult sub cea reală, motiv pentru care a făcut

contestație la Judecătoria Deva.

Menționează că ulterior, în baza Legii nr. 10/2001, a formulat acțiune în

restituirea imobilului, cauză aflată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia care în

prezent este suspendată în vederea atacării la instanța de contencios administrativ

a Hotărârii Guvernului nr.866/2002.

Susține că prin această hotărâre, imobilul a fost trecut din domeniul privat al

statului și din  administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în

domeniul public al comunei Ilia, ceea ce face ca acesta să apară ca fiind

inalienabil, insesizabil putând fi revendicat numai dacă nu face obiectul unor

legi speciale de reparație.

Consideră că prin desființarea Centrului de Sănătate Ilia și menținerea lui ca

bază de diagnostic, există  posibilitatea restituirii imobilului în

natură.

Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta nefăcând dovada că

este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție.

În ce privește fondul cauzei, solicită ca acțiunea să fie respinsă, pentru că

la adoptarea hotărârii, inițiată de Ministerul Sănătății și Familiei, au fost

respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 și ale Regulamentului aprobat prinH.G.

nr. 555/2001, precum și ale Legii nr. 213/1998.

Se mai arată că trecerea unor imobile în proprietatea unităților

administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, se justifică

prin aceea că fiecare comunitate locală urmărește dezvoltarea sectorului de

ocrotire a sănătății pentru populația din acea comunitate.

Pe de altă parte, prin trecerea Centrului de Sănătate Ilia în administrarea

Consiliului local al comunei Ilia nu se modifică scopul imobilului, pentru că în

continuare se desfășoară o activitate de asistență medicală.

Și Consiliul local al comunei Ilia a formulat întâmpinare, solicitând ca

acțiunea să fie respinsă ca nefondată, menționând că până la apariția altor

reglementări legale sau anularea parțială  a H.G. nr. 866/2003, consiliul

local este obligat să respecte această hotărâre, că a preluat construcțiile

revendicate de către reclamantă și că în acestea funcționează Secția Spitalului

județean, cu mai multe profile, care deservește încă 8 comune învecinate.

Ministerul Sănătății și Familiei a formulat cerere de intervenție în interesul

pârâtului, Guvernul României, solicitând ca acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată, deoarece reclamantei nu îi sunt lezate nici interesul și nici

dreptul de proprietate în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Se arată că Centrul de Sănătate Ilia s-a reorganizat ca Ambulatoriu de

specialitate al Spitalului județean Deva, desfășurându-se în continuare o

activitate de asistență medicală.

Menționează și că este inițiatorul hotărârii Guvernului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,a

admis acțiunea, dispunând anularea H.G. nr. 866/2002 în partea referitoare la

Centrul de Sănătate Ilia, cuprinsă în lista anexă, la poziția 11 a județului

Hunedoara, menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii și respingerea

cererii de  intervenție în interesul Guvernului, cerere formulată de

Ministerul Sănătății și Familiei.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că Centrul de Sănătate Ilia a fost

desființat ca persoană juridică, iar structura funcțională, cu patrimoniul

mobiliar, a fost preluată prin absorbție de Spitalul județean Deva, situație în

care sunt îndeplinite prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și,

de aceea, reclamanta are interesul și  calitatea procesuală de a solicita

anularea actului contestat, pe calea contenciosului administrativ.

Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a declarat recurs

împotriva sentinței, în baza prevederilor art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ.,

susținând că motivarea instanței cu privire la îndeplinirea dispozițiilor art.

16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu este corectă, pentru că  acest text

de lege, ca și art.16 în ansamblul său, nu are aplicabilitate în cauză.

Consideră că instanța trebuia să procedeze la analizarea temeiniciei și

legalității hotărârii, numai din punct de vedere al legalității cenzurabile pe

calea contenciosului administrativ, dar pentru că încă nu i-au fost atestate,

pe calea dreptului comun, drepturile asupra imobilului în discuție, reclamanta

nu avea calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Susține că drepturile asupra imobilului și procedura ce trebuie urmată sunt

stabilite de dispoziții speciale, instanța de contencios administrativ

pronunțându-se asupra dreptului reclamantei de a-i fi restituit imobilul în

natură, aspect cu care nici nu a fost învestită, dar care este de competența

instanței de drept comun.

Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să

fie  respins ca nefondat, deoarece hotărârea recurată este legală și

temeinică, dată de o instanță competentă.

Menționează că pentru a fi împiedicată să beneficieze de dispozițiile art. 16

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin O.U.G. nr. 184/2002, care dă

posibilitatea restituirii în natură, primarul comunei a propus ca bunul să fie

trecut în domeniul public al comunei, deși nu prezintă interes public pentru că

este în avansată stare de degradare.

Intimatul-intervenient Ministerul  Sănătății a depus la dosar întâmpinare,

prin care solicită ca recursul să fie admis, iar pe fond să se respingă

acțiunea, arătând că H.G. nr. 866/2002 a fost emisă în baza O.G. nr. 70/2002 și

a Legii nr. 213/1998, ca urmare a necesității  transmiterii unităților

sanitare publice de nivel județean și local la consiliile județene și locale.

Susține că instanța a soluționat cauza în baza prevederilor dreptului comun, nu

a contenciosului administrativ, excedând cadrului juridic în baza căruia a fost

învestită, fără să examineze legalitatea emiterii hotărârii, ci a soluționat o

revendicare.

Recursul este fondat.

Intimata-reclamantă a contestat trecerea Centrului de Sănătate Ilia din

domeniul privat al Statului și din administrarea Ministerului Sănătății și

Familiei în domeniul public al comunei Ilia și în administrarea Consiliului

local Ilia, operațiune prevăzută în anexa la H.G. nr. 866 din 16 august 2002,

la nr. crt.11 – județul Hunedoara.

Susține că imobilul în discuție a fost trecut abuziv în proprietatea statului,

în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, parte din el fiind folosită de

Centrul de Sănătate Ilia până în momentul în care acesta, prin hotărârea

contestată, a fost trecut în proprietatea publică a comunei Ilia și în

administrarea consiliului local, cu toate că nu prezintă un interes public,

fiindcă este în stare avansată de degradare și nu poate fi folosită.

Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ

„Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile

sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul

nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la

un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei care i-a fost cauzată”.

Intimata-reclamantă nu a prezentat vreun titlu valabil din care să rezulte că

este proprietara imobilului în discuție.

Dar, nici la momentul emiterii H.G. nr. 866/2002 nu se afla în posesia unui

astfel de titlu.

Ca atare, se constată că nu are încă un drept care să-i fie  vătămat, în

sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, prin emiterea hotărârii

guvernului.

Dreptul pe care îl pretinde poate fi rezolvat numai de către instanța de drept

comun, care va compara titlurile prezentate de părți și apoi va stabili care

dintre acestea poate fi avut în vedere cu prioritate la pronunțarea hotărârii.

De altfel, intimata-reclamantă a solicitat, pe calea dreptului comun, printre

altele, restituirea în natură a imobilului, acțiune formând obiectul dosarului

nr. 4485/2002 al Tribunalului Hunedoara, secția civilă, care a pronunțat

sentința nr. 1379 din 18 septembrie  2002, prin care s-a admis în parte

acțiunea, anulându-se o decizie a Centrului de Sănătate Ilia și dispunându-se

restituirea în natură a unui teren și a construcțiilor  în suprafață de

2562 mp.

Așa cum susține și aceasta, cauza respectivă se află în prezent pe rolul Curții

de Apel Alba Iulia, în calea de atac a apelului, suspendată în momentul de

față, dar care urmează să fie repusă pe rol în vederea continuării judecății.

În consecință, recursul a fost admis, iar pe fond acțiunea respinsă.