ÎCCJ, decizie (scj.ro #85248)

Hotărâre de Guvern privind trecerea unui imobil din domeniul privat al statului în domeniul public al comunei. Legalitatea actului administrativ atacat. Lipsa titlului care să ateste proprietatea privată asupra imobilului. Neîndeplinirea condiției vătămării unui drept recunoscut de lege. Legea nr. 29/1990 , art. 1 Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei care i-a fost cauzată”.

Dat fiind faptul că reclamanta nu a prezentat vreun titlu valabil din care să rezulte că este proprietara imobilului trecut în domeniul public al comunei, se constată că nu are încă un drept care să-i fi fost vătămat, în sensul dispozițiilor sus-citate. I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 7414 din 7 octombrie 2004 Prin acțiunea înregistrată la 5 mai 2003, reclamanta R.F. a chemat în judecată Guvernul României și Consiliul local al comunei Ilia, solicitând ca instanța să dispună anularea parțială a H.G. nr.866 din 18 august 2002, în ce privește Centrul de Sănătate Ilia, cuprins în anexa la hotărâre la poziția 11 a județului Hunedoara. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că imobilul ocupat de Centrul de Sănătate Ilia a fost proprietatea sa până în anul 1967 când s-a trecut abuziv în proprietatea statului.

Mai arată că a solicitat restituirea imobilului, în temeiul Legii nr. 112/1995, dar a primit o despăgubire mult sub cea reală, motiv pentru care a făcut contestație la Judecătoria Deva. Menționează că ulterior, în baza Legii nr. 10/2001, a formulat acțiune în restituirea imobilului, cauză aflată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia care în prezent este suspendată în vederea atacării la instanța de contencios administrativ a Hotărârii Guvernului nr.866/2002. Susține că prin această hotărâre, imobilul a fost trecut din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al comunei Ilia, ceea ce face ca acesta să apară ca fiind inalienabil, insesizabil putând fi revendicat numai dacă nu face obiectul unor legi speciale de reparație.

Consideră că prin desființarea Centrului de Sănătate Ilia și menținerea lui ca bază de diagnostic, există posibilitatea restituirii imobilului în natură. Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta nefăcând dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție. În ce privește fondul cauzei, solicită ca acțiunea să fie respinsă, pentru că la adoptarea hotărârii, inițiată de Ministerul Sănătății și Familiei, au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 și ale Regulamentului aprobat prinH.G. nr. 555/2001, precum și ale Legii nr. 213/1998. Se mai arată că trecerea unor imobile în proprietatea unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, se justifică prin aceea că fiecare comunitate locală urmărește dezvoltarea sectorului de ocrotire a sănătății pentru populația din acea comunitate.

Pe de altă parte, prin trecerea Centrului de Sănătate Ilia în administrarea Consiliului local al comunei Ilia nu se modifică scopul imobilului, pentru că în continuare se desfășoară o activitate de asistență medicală. Și Consiliul local al comunei Ilia a formulat întâmpinare, solicitând ca acțiunea să fie respinsă ca nefondată, menționând că până la apariția altor reglementări legale sau anularea parțială a H.G. nr. 866/2003, consiliul local este obligat să respecte această hotărâre, că a preluat construcțiile revendicate de către reclamantă și că în acestea funcționează Secția Spitalului județean, cu mai multe profile, care deservește încă 8 comune învecinate. Ministerul Sănătății și Familiei a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, Guvernul României, solicitând ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamantei nu îi sunt lezate nici interesul și nici dreptul de proprietate în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Se arată că Centrul de Sănătate Ilia s-a reorganizat ca Ambulatoriu de specialitate al Spitalului județean Deva, desfășurându-se în continuare o activitate de asistență medicală. Menționează și că este inițiatorul hotărârii Guvernului. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,a admis acțiunea, dispunând anularea H.G. nr. 866/2002 în partea referitoare la Centrul de Sănătate Ilia, cuprinsă în lista anexă, la poziția 11 a județului Hunedoara, menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii și respingerea cererii de intervenție în interesul Guvernului, cerere formulată de Ministerul Sănătății și Familiei.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că Centrul de Sănătate Ilia a fost desființat ca persoană juridică, iar structura funcțională, cu patrimoniul mobiliar, a fost preluată prin absorbție de Spitalul județean Deva, situație în care sunt îndeplinite prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și, de aceea, reclamanta are interesul și calitatea procesuală de a solicita anularea actului contestat, pe calea contenciosului administrativ. Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a declarat recurs împotriva sentinței, în baza prevederilor art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că motivarea instanței cu privire la îndeplinirea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu este corectă, pentru că acest text de lege, ca și art.16 în ansamblul său, nu are aplicabilitate în cauză.

Consideră că instanța trebuia să procedeze la analizarea temeiniciei și legalității hotărârii, numai din punct de vedere al legalității cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, dar pentru că încă nu i-au fost atestate, pe calea dreptului comun, drepturile asupra imobilului în discuție, reclamanta nu avea calitate procesuală activă în prezenta cauză. Susține că drepturile asupra imobilului și procedura ce trebuie urmată sunt stabilite de dispoziții speciale, instanța de contencios administrativ pronunțându-se asupra dreptului reclamantei de a-i fi restituit imobilul în natură, aspect cu care nici nu a fost învestită, dar care este de competența instanței de drept comun. Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece hotărârea recurată este legală și temeinică, dată de o instanță competentă.

Menționează că pentru a fi împiedicată să beneficieze de dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin O.U.G. nr. 184/2002, care dă posibilitatea restituirii în natură, primarul comunei a propus ca bunul să fie trecut în domeniul public al comunei, deși nu prezintă interes public pentru că este în avansată stare de degradare. Intimatul-intervenient Ministerul Sănătății a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie admis, iar pe fond să se respingă acțiunea, arătând că H.G. nr. 866/2002 a fost emisă în baza O.G. nr. 70/2002 și a Legii nr. 213/1998, ca urmare a necesității transmiterii unităților sanitare publice de nivel județean și local la consiliile județene și locale.

Susține că instanța a soluționat cauza în baza prevederilor dreptului comun, nu a contenciosului administrativ, excedând cadrului juridic în baza căruia a fost învestită, fără să examineze legalitatea emiterii hotărârii, ci a soluționat o revendicare. Recursul este fondat. Intimata-reclamantă a contestat trecerea Centrului de Sănătate Ilia din domeniul privat al Statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al comunei Ilia și în administrarea Consiliului local Ilia, operațiune prevăzută în anexa la H.G. nr. 866 din 16 august 2002, la nr. crt.11 – județul Hunedoara.

Susține că imobilul în discuție a fost trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, parte din el fiind folosită de Centrul de Sănătate Ilia până în momentul în care acesta, prin hotărârea contestată, a fost trecut în proprietatea publică a comunei Ilia și în administrarea consiliului local, cu toate că nu prezintă un interes public, fiindcă este în stare avansată de degradare și nu poate fi folosită. Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei care i-a fost cauzată”.

Intimata-reclamantă nu a prezentat vreun titlu valabil din care să rezulte că este proprietara imobilului în discuție. Dar, nici la momentul emiterii H.G. nr. 866/2002 nu se afla în posesia unui astfel de titlu. Ca atare, se constată că nu are încă un drept care să-i fie vătămat, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, prin emiterea hotărârii guvernului. Dreptul pe care îl pretinde poate fi rezolvat numai de către instanța de drept comun, care va compara titlurile prezentate de părți și apoi va stabili care dintre acestea poate fi avut în vedere cu prioritate la pronunțarea hotărârii.

De altfel, intimata-reclamantă a solicitat, pe calea dreptului comun, printre altele, restituirea în natură a imobilului, acțiune formând obiectul dosarului nr. 4485/2002 al Tribunalului Hunedoara, secția civilă, care a pronunțat sentința nr. 1379 din 18 septembrie 2002, prin care s-a admis în parte acțiunea, anulându-se o decizie a Centrului de Sănătate Ilia și dispunându-se restituirea în natură a unui teren și a construcțiilor în suprafață de 2562 mp. Așa cum susține și aceasta, cauza respectivă se află în prezent pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, în calea de atac a apelului, suspendată în momentul de față, dar care urmează să fie repusă pe rol în vederea continuării judecății. În consecință, recursul a fost admis, iar pe fond acțiunea respinsă.