ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2006

HOTĂRÂRE
06.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamantul Consiliul Județean Hunedoara a chemat în judecată pe

pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea

parțială a H.G. nr. 2060/2004, respectiv a poziției nr. MF 17729 din Anexa nr. 9,

obligarea pârâților de a nu cuprinde imobilul în litigiu în inventarul

bunurilor din domeniul public al statului, în urma reactualizării anuale, până

la soluționarea acțiunii, suspendarea executării actului administrativ atacat,

până la soluționarea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 201 din 26 august 2005, Curtea de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de Consiliul Județean Hunedoara și a anulat în parte H.G. nr.

2060/2004, respectiv poziția nr. MF 17729 din Anexa nr. 9. A obligat pârâții să nu cuprindă imobilul în litigiu, în inventarul bunurilor din domeniul public

al statului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii reclamantului la

judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului

administrativ atacat și a obligat pârâții să plătească reclamantului, suma de

40.000 lei ROL cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că includerea de către Ministerul Finanțelor Publice,

a imobilului Palat administrativ situat în municipiul Deva, str. D., în

inventarul care aparține domeniului public al statului și aprobarea acestuia

prin H.G. nr. 2060/2004, este nelegală, încălcând dreptul de proprietate al

județului Hunedoara asupra imobilului, așa cum este intabulat în C.F. nr. 80

Deva.

Împotriva sentinței civile sus

menționate au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara și Guvernul României, prin

care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate, în

sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de Consiliul

Județean Hunedoara.

Recurentul Ministerul Finanțelor

Publice a învederat, prin motivele de recurs că hotărârea dată în cauză este

lipsită de fundament juridic, fiind pronunțată în exclusivitate, pe baza unor

considerente străine de natura pricinii și că instanța de fond a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, respectiv H.G. nr. 2060/2004, pentru aprobarea

inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, care a fost adoptată

conform prevederilor art. 108 din Constituția României și ale art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, cu modificările ulterioare.

S-a precizat că imobilul situat în

Deva, str. D., județul Hunedoara, a fost inclus în inventarul bunurilor din

domeniul public al statului, atestat prin H.G. nr. 2060/2004, dat fiind faptul

că a figurat și în hotărârile de guvern anterioare, prin care a fost aprobat

inventarul bunurilor din domeniul public al statului și că baza legală a

includerii acestui imobil în inventarul bunurilor din domeniul public al statului

este H.G. nr. 733/1994, privind transmiterea unui imobil situat în județul

Hunedoara, în administrarea Ministerului Finanțelor Publice, publicată în M. Of.

nr. 309/4.11.2004.

Recurentul Ministerul Finanțelor

Publice a mai arătat că prima instanță a aplicat greșit Legea nr. 213/1998,

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, H.G. nr. 1031/1999

privind înregistrarea în contabilitate a bunurilor care alcătuiesc domeniul

public al statului și H.G. nr. 1045/2000, pentru aprobarea inventarierii

bunurilor din domeniul public al statului, întrucât în mod eronat imobilul

situat în str. D. (sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului

Hunedoara) a fost înregistrat împreună cu imobilul de la nr. 28 (sediul

Prefecturii), în domeniul public al județului Hunedoara, atâta timp, cât acest

imobil a fost dat în administrarea Ministerului Finanțelor Publice, prin H.G. nr.

733/1994.

Cât privește recurentul Guvernul

României, acesta a criticat hotărârea primei instanțe, tot pe motiv că a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind evidentă împrejurarea

adoptării actului administrativ atacat în temeiul prevederilor art. 108 din

Constituția României și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, precum și a H.G. nr. 733/1994, privind

transmiterea unui imobil situat în județul Hunedoara, în administrarea

Ministerului Finanțelor Publice, aflată în vigoare.

S-a mai menționat, de către același

recurent, că prin emiterea hotărârii de guvern atacate nu a fost reglementat un

alt regim juridic al bunurilor, diferit de cel avut anterior, ci s-a realizat o

operațiune de determinare, de inventariere a bunurilor ce aparțin domeniului

public al statului, prin care nu s-au creat drepturi noi și nici nu s-a

modificat regimul juridic al bunurilor respective, și că dreptul de proprietate

aparținând județului Hunedoara, invocat de intimatul-reclamant, poate fi apărat

în condițiile dreptului comun, prin compararea titlurilor de proprietate,

respectiv prin cenzurarea valabilității titlului cu care statul deține

imobilul.

Recursurile sunt nefondate.

Este neîndoielnic că prin H.G. nr. 1352/2001

(M. Of. nr. 634/28.08.2002) și apoi, împreună cu anexele, în Monitorul Oficial al

României nr. 634 bis din aceeași dată, s-a atestat apartenența la domeniul

public al județului Hunedoara, potrivit Anexei nr. II A poziția 12, a clădirii administrative situate în municipiul Deva, str. D., având structura S, P și 4 etaje,

fundație și planșee din beton, o suprafață construită de 1207 mp și o suprafață

desfășurată de 4750 mp.

Ulterior adoptării actului

administrativ sus menționat, în temeiul căruia s-a înscris în C.F. nr. 80 Deva

A+6 nr. top 863, 864 și 862/1/2/1/1/a, dreptul de proprietate publică asupra

imobilului sus menționat în favoarea județului Hunedoara, s-a pronunțat decizia

civilă nr. 1141 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, irevocabilă, prin

care s-a constatat că statul nu poate fi proprietarul imobilului în discuție

care întotdeauna a avut ca destinație administrația publică județeană, a făcut

parte din domeniul public de interes județean și a avut ca proprietar tabular,

încă din anul 1910, județul Hunedoara.

În aceste condiții, în mod corect

prima instanță a stabilit că includerea de către pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, a imobilului din localitatea Deva, str. D., în inventarul bunurilor

care aparțin domeniului public al statului și aprobarea acestuia prin H.G. nr. 2060/2004

s-a realizat cu nerespectarea prevederilor legale, cu încălcarea dreptului de

proprietate al județului Hunedoara, atestat prin H.G. nr. 1352/2001 și

recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Includerea bunului imobil precizat,

în inventarul bunurilor din domeniul public al statului nu poate avea ca bază

legală H.G. nr. 733/1994, privind transmiterea unui imobil, situat în județul

Hunedoara, în administrarea Ministerului Finanțelor Publice, publicată în M. Of.

nr. 309/4.11.1994, întrucât acest act, pe de o parte, se referă la administrarea

imobilului, și nu la dreptul de proprietate asupra acestuia, iar pe de altă

parte, el a fost emis anterior apariției Legii nr. 213/1998, privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Așa fiind, cum în mod just instanța

de fond a dispus anularea H.G. nr. 2060/2004, în partea privitoare la imobilul

trecut la poziția nr. MF 17729 din Anexa nr. 9, urmează ca recursurile

declarate împotriva sentinței civile nr. 201 din 26 august 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, de Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Hunedoara și de Guvernul României, să fie respinse ca nefondate.

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Hunedoara și de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 201 din 26

august 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2691/2003
e – Centrul Militar Județean Hunedoara, consilier juridic G.P. a susținut admiterea recursului său și respingerea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a lăsat la apreciere recursul declarat de S.C. D. SA Deva. Avocat T.D.
ÎCCJ 2003-11-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4937/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanții D.E., ș.a, au chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, S.C. A. S.A.Deva și pârâta A.E., sol
ÎCCJ 2006-07-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6543/2006
în administrarea Primăriei Municipiului Deva și este ocupat de detalii de sistematizare (bulevard, alei pietonale, spații verzi etc.), ceea ce face imposibilă restituirea în natură; - potrivit Legii nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită
ÎCCJ 2005-07-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6080/2005
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara înregistrată sub nr. 7752/2004, ulterior precizată, reclamanta F. Hunedoara a
ÎCCJ 2003-01-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 50/2003
instanța de apel s-a pronunțat asupra ambelor apeluri. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursurilor formulate, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor. CU
Sursă