ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 139/F/CA din 10 septembrie 2008,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate împotriva H.G. nr. 1705/2006,

prin care s-a abrogat H.G. nr. 2060/2004, referitor la anexa în care figurează

imobilul înscris la poziția 35474 din anexa la H.G. nr. 2060/2004, formulată de

reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Hunedoara, Oficiul

Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara, Comisia Județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

Hunedoara, Guvernul României și Comisia locală Simeria pentru aplicarea

fondului funciar.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că petenții au invocat, în fața Judecătoriei Deva excepția

de nelegalitate a H.G. nr. 375 din 28 aprilie 2005 și a H.G. nr. 2060 din 24

noiembrie 2004 care ulterior a fost precizată, în sensul că, pentru aceleași

motive, este îndreptată și împotriva H.G. nr. 1705/2006, prin care s-a abrogat

H.G. nr. 2060/2004 și în a cărui anexă figurează și imobilul înscris la poziția

35474 din anexa la H.G. nr. 2060/2004.

S-a reținut că H.G. nr. 1705/2006

este legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția

României, republicată și ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu

modificările ulterioare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și ale

Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 50/2005, republicată, proiectul ei fiind

avizat sub aspectul legalității de către Ministerul Justiției.

Instanța a considerat că

efectul juridic al acestei hotărâri este doar de aprobare a regimului juridic

al proprietății publice a statului, nefiind de natură a vătăma în drepturi alte

persoane fizice sau juridice, având în vedere că imobilul în cauză a fost

inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al statului.

În ceea ce privește

încălcarea dreptului de proprietate invocată de reclamanți, s-a reținut că

cenzurarea valabilității titlului cu care Statul deține imobilul și compararea

titlurilor reclamanților excede cadrului procesual dedus judecății, fiind de

competența instanțelor de drept comun.

Împotriva sus menționate

sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții.

Recurenții-reclamanți, fără

a indica temeiul legal al recursului, aduc următoarele critici sentinței

atacate:

-în mod greșit a fost

respinsă excepția de nelegalitate a celor două hotărâri de Guvern, respectiv nr.

375/2005 și nr. 1705/2006, întrucât instanța de fond putea cenzura, prin

comparare, titlul statului în raport de actele depuse de reclamanți;

-motivarea hotărârii este

neadecvată;

-li s-a produs o vătămare

prin faptul că toate operațiunile Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 au

fost paralizate datorită înscrierilor făcute în cartea funciară pe baza

hotărârilor atacate.

Comisia Județeană Hunedoara

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Comisia Locală Simeria

pentru aplicarea Legii fondului funciar, invocând dispozițiile art. 3021 lit.

a) și c) C. proc. civ., solicită nulitatea recursului.

De asemenea, s-a invocat și

tardivitatea acestuia.

Guvernul României prin

întâmpinare, susține că recursul este nemotivat, sancțiunea fiind cea a

nulității, conform art. 3021 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei solicită respingerea

acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție a apreciat că în raport de dovezile privind data comunicării

hotărârii, data declarării și motivării recursului, acesta respectă cerințele art.

4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că excepția tardivității acestuia

invocată de Consiliul Județean Hunedoara a fost respinsă.

Nu poate fi reținută

incidența dispozițiilor art. 3021 C. proc. civ., deoarece recursul cuprinde

mențiunile prevăzute la lit. a) cât și pe cele de la lit. c), chiar dacă

acestea nu îmbracă întrutotul una din formele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

Mai mult, în litigiul dedus

judecății se aplică dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., pentru faptul că

recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate

fi atacată cu apel.

Prin urmare, analizând

recursul în raport de aceste ultime dispoziții, se constată faptul că prima

instanță a fost învestită, prin Încheierea din 8 aprilie 2008 a Judecătoriei

Deva, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 375/2005 și H.G. nr.

2060/2004 (care ulterior a fost abrogată prin H.G. nr. 1705/2006), ce a fost

invocată în dosarul nr. 5836/221/2007 al Judecătoriei Deva, de C.U. Santandrei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 703/57/2008.

Ulterior, autorul excepției

a precizat că înțelege să susțină excepția de nelegalitate împotriva H.G. nr. 1705/2006

deoarece prin aceasta s-a abrogat H.G. nr. 2060/2004.

Prin sentința recurată,

instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepția de nelegalitate a H.G. nr.

1705/2006, deși fusese învestită cu excepția de nelegalitate a H.G. nr. 375/2005

și H.G. nr. 2060/2006.

Se constată că nu a avut loc

o examinare a cauzei conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit

cadrului procesual de investire a instanței, pe de o parte, pentru că nu a fost

soluționată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 375/2005, iar pe de altă parte,

nu a fost tranșată excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României

referitoare la excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, motivată de

faptul că aceasta nu a făcut obiectul inițial al cererii de sesizare în

condițiile reglementate de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a încălcat astfel

obligația de a soluționa toate cererile și excepțiile deduse judecății, ceea ce

constituie motiv de casare, de ordine publică.

Mai mult, potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt

într-adevăr „audiate”, adică examinate legal de instanța sesizată (cauza G. contra.României,

cererea nr. 19215/04).

Prin urmare, nepronunțarea

instanței cu privire la toate cererile și excepțiile cu care a fost investită

conduce la concluzia că a existat și o încălcare a art. 6 din Convenție

referitor la dreptul la un proces echitabil, în ceea ce privește echitatea

procedurii.

Având în vedere aceste

considerente, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza întâi, alin. (5)

teza întâi, coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, se va dispune casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca aceasta să

stabilească cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii, în raport de care

va soluționa cauza sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanți

împotriva sentinței civile nr. 139/F/CA din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2009.