ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 139/F/CA din 10 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate împotriva H.G. nr. 1705/2006, prin care s-a abrogat H.G. nr. 2060/2004, referitor la anexa în care figurează imobilul înscris la poziția 35474 din anexa la H.G. nr. 2060/2004, formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Hunedoara, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hunedoara, Guvernul României și Comisia locală Simeria pentru aplicarea fondului funciar.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petenții au invocat, în fața Judecătoriei Deva excepția de nelegalitate a H.G. nr. 375 din 28 aprilie 2005 și a H.G. nr. 2060 din 24 noiembrie 2004 care ulterior a fost precizată, în sensul că, pentru aceleași motive, este îndreptată și împotriva H.G. nr. 1705/2006, prin care s-a abrogat H.G. nr. 2060/2004 și în a cărui anexă figurează și imobilul înscris la poziția 35474 din anexa la H.G. nr. 2060/2004. S-a reținut că H.G. nr. 1705/2006 este legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată și ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și ale Regulamentului aprobat prin H.G.

nr. 50/2005, republicată, proiectul ei fiind avizat sub aspectul legalității de către Ministerul Justiției. Instanța a considerat că efectul juridic al acestei hotărâri este doar de aprobare a regimului juridic al proprietății publice a statului, nefiind de natură a vătăma în drepturi alte persoane fizice sau juridice, având în vedere că imobilul în cauză a fost inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al statului. În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate invocată de reclamanți, s-a reținut că cenzurarea valabilității titlului cu care Statul deține imobilul și compararea titlurilor reclamanților excede cadrului procesual dedus judecății, fiind de competența instanțelor de drept comun.

Împotriva sus menționate sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții. Recurenții-reclamanți, fără a indica temeiul legal al recursului, aduc următoarele critici sentinței atacate: -în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate a celor două hotărâri de Guvern, respectiv nr. 375/2005 și nr. 1705/2006, întrucât instanța de fond putea cenzura, prin comparare, titlul statului în raport de actele depuse de reclamanți; -motivarea hotărârii este neadecvată; -li s-a produs o vătămare prin faptul că toate operațiunile Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 au fost paralizate datorită înscrierilor făcute în cartea funciară pe baza hotărârilor atacate. Comisia Județeană Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Comisia Locală Simeria pentru aplicarea Legii fondului funciar, invocând dispozițiile art. 3021 lit. a) și c) C. proc. civ., solicită nulitatea recursului. De asemenea, s-a invocat și tardivitatea acestuia. Guvernul României prin întâmpinare, susține că recursul este nemotivat, sancțiunea fiind cea a nulității, conform art. 3021 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei solicită respingerea acestuia ca nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în raport de dovezile privind data comunicării hotărârii, data declarării și motivării recursului, acesta respectă cerințele art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că excepția tardivității acestuia invocată de Consiliul Județean Hunedoara a fost respinsă.

Nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 3021 C. proc. civ., deoarece recursul cuprinde mențiunile prevăzute la lit. a) cât și pe cele de la lit. c), chiar dacă acestea nu îmbracă întrutotul una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Mai mult, în litigiul dedus judecății se aplică dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., pentru faptul că recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel. Prin urmare, analizând recursul în raport de aceste ultime dispoziții, se constată faptul că prima instanță a fost învestită, prin Încheierea din 8 aprilie 2008 a Judecătoriei Deva, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 375/2005 și H.G.

nr. 2060/2004 (care ulterior a fost abrogată prin H.G. nr. 1705/2006), ce a fost invocată în dosarul nr. 5836/221/2007 al Judecătoriei Deva, de C.U. Santandrei. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 703/57/2008. Ulterior, autorul excepției a precizat că înțelege să susțină excepția de nelegalitate împotriva H.G. nr. 1705/2006 deoarece prin aceasta s-a abrogat H.G. nr. 2060/2004. Prin sentința recurată, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, deși fusese învestită cu excepția de nelegalitate a H.G. nr. 375/2005 și H.G. nr. 2060/2006. Se constată că nu a avut loc o examinare a cauzei conform art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., potrivit cadrului procesual de investire a instanței, pe de o parte, pentru că nu a fost soluționată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 375/2005, iar pe de altă parte, nu a fost tranșată excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României referitoare la excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, motivată de faptul că aceasta nu a făcut obiectul inițial al cererii de sesizare în condițiile reglementate de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Instanța a încălcat astfel obligația de a soluționa toate cererile și excepțiile deduse judecății, ceea ce constituie motiv de casare, de ordine publică. Mai mult, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr „audiate”, adică examinate legal de instanța sesizată (cauza G. contra.României, cererea nr. 19215/04).

Prin urmare, nepronunțarea instanței cu privire la toate cererile și excepțiile cu care a fost investită conduce la concluzia că a existat și o încălcare a art. 6 din Convenție referitor la dreptul la un proces echitabil, în ceea ce privește echitatea procedurii. Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza întâi, alin. (5) teza întâi, coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca aceasta să stabilească cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii, în raport de care va soluționa cauza sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 139/F/CA din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.