ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7824/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Vrancea, prin sentința

civilă nr. 57 din 23 ianuarie 2007, a respins, ca neîntemeiată excepția

tardivității cererii de chemare în judecată și drept consecință, a admis

cererea formulată de reclamantul N.L. în contradictoriu cu pârâta Primăria

orașului Odobești în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul că a dispus

restituirea în natură către reclamant a imobilului parte indiviză din 120 mp

teren și casă de locuit, situat în orașul Odobești, pentru considerentele ce

urmează.

Pretinsa comunicare făcută de pârâtă

nu îndeplinește condițiile legale cerute de Legea nr. 10/2001, astfel că

excepția este neîntemeiată.

Terenul în litigiu a fost cumpărat

de defunctul N.N. împreună cu fratele său N.S., defunctul având ½ din

imobil. Succesorii defunctului sunt reclamantul și N.L. în calitate de fii.

Imobilul în litigiu nu a făcut

obiectul donației ce a fost acceptată prin declarația de acceptare

autentificată sub nr. 1482 din 12 iulie 1966, donația fiind făcută de unchiul

reclamantului N.S. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 20 din 5 februarie 2003

intră sub incidența art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005 care, sub sancțiunea nulității, interzice

înstrăinarea bunului până la soluționarea procedurilor administrative.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 201/A din 15 mai 2007, a admis apelul pârâtei, a

schimbat în tot sentința în sensul că a respins cererea ca tardiv formulată.

Prin considerentele hotărârii se

arată că dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 a fost comunicată la 30

iulie 2003, conform recipisei nr. 678, împuternicitei reclamantului, S.A.C.

Conform art. 26 din Legea nr.

10/2001, reclamantul avea obligația să atace actul în termen de 30 de zile, iar

introducerea acțiunii la 16 decembrie 2006, după mai bine de 3 ani de la data

comunicării, atrage sancțiunea tardivității.

Se mai arată că în apel a fost

depusă procura autentificată referitoare la imobilul în litigiu, astfel încât

soluția primei instanțe este corectă în raport de probele administrate de

apelantă în cursul acelei judecăți.

Decizia a fost atacată cu recurs de

reclamant, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.

Pârâta, prin borderoul de expediție

și recipisa nr.678 nu poate face dovada conținutului corespondenței, pe de o

parte, iar pe de altă parte ștampila cu data poștei este ilizibilă, inclusiv pe

exemplarul oficial.

De asemenea, corespondența nu are o

confirmare de primire care să dovedească că a ajuns la destinație, anterior

regulii stabilite de art. 86 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța de apel, primind

înscrisurile depuse în apel de pârâtă, a încălcat principiul potrivit căruia

nimeni nu poate invoca în apărare propria culpă.

Primăria Odobești, prin întâmpinarea

formulată solicită respingerea recursului cu motivarea că recurentului i-a fost

adus la cunoștință conținutul dispoziției, prin grija mandatarului său.

Analizând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., încadrare dată de instanță

conform dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. față de împrejurarea că

se invocă încălcarea unor norme de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reține cele ce succed.

Termenul de 30 de zile în care

persoana care este îndreptățită poate ataca dispoziția motivată de respingere a

notificării curge conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de la comunicare.

Comunicarea actului emis în faza

administrativă dispusă de legea de reparație trebuie să fie certă și nu dedusă

din înscrisuri ce atestă expedierea unei corespondențe către mandatara

recurentului.

Înscrisurile comunicate au fost

expediate în regim de recomandată și, ca atare, dovada comunicării se poate

face doar prin dovada de primire.

Osebit de aceasta, deși recipisa de

expediere a recomandatei are o rubrică specială, denumită „indicații speciale”

nu există vreo mențiune referitoare la conținutul corespondenței.

Instanța de apel, cu încălcarea

dispozițiilor art. 86 alin. (3) C. proc. civ., a considerat greșit că

dispoziția atacată a fost legal comunicată.

Vătămarea suferită de recurent

constă în aceea că fondul pretențiilor sale nu au mai fost analizate, motiv

pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ. decizia instanței de apel va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

N.L. împotriva deciziei nr. 201/A din 15 mai 2007 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie

2007.