ÎCCJ, decizie (scj.ro #82042)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82042) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație împotriva deciziei primarului. Dovada
comunicării deciziei către persoana îndreptățită.
Momentul de la care curge termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr.
10/2001.
Cuprins pe materii :
Drept civil. Drept de proprietate privată.
Dispoziție emisă în baza Legii nr. 10/2001. Contestație
împotriva deciziei primarului. Termenul prevăzut de lege în care persoana
îndreptățită poate ataca decizia. Dovada comunicării
deciziei. Momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut
de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Index alfabetic :
Drept civil.
-
Contestație formulată în temeiul
Legii nr. 10/2001.
-
Termenul în care poate fi formulată.
-
Dovada comunicării deciziei către
persoana îndreptățită.
Legea nr.10/2001 : art.26 alin.(3)
Cod procedura civila : art.86 alin.(3); art.105 alin.(2)
Termenul de 30 de zile în care
persoana îndreptățită, poate ataca
dispoziția motivată de respingere a
notificării, curge, conform art.26 alin.(3)
din Legea nr.10/2001, de la comunicare.
Comunicarea actului emis în faza
administrativă, dispusă de legea de
reparație trebuie să fie certă și nu
dedusă din înscrisuri ce atestă expedierea unei corespondențe
către mandatara recurentului.
In speță, înscrisurile
comunicate au fost expediate în regim de recomandată și, ca atare,
dovada comunicării se poate face doar prin dovada de primire și,
deși recipisa de expediere a recomandatei are o rubrică
specială, denumită „indicații speciale”, nu există vreo
mențiune referitoare la conținutul corespondenței.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia civilă
nr.
7824 din 20 noiembrie 2007
Tribunalul Vrancea, prin sentința
civilă nr.57din 23 ianuarie 2007, a respins, ca neîntemeiată
excepția tardivității cererii de chemare în judecată
și drept consecință, a admis cererea formulată de
reclamantul N.L. în contradictoriu cu Primăria orașului
Odobești, în temeiul Legii nr.10/2001, în sensul că a dispus restituirea
în natură către reclamant a imobilului parte indiviză din 120 mp
teren și casă de locuit, situat în orașul Odobești.
Instanța fondului a reținut că pretinsa comunicare
făcută de pârâtă, nu îndeplinește condițiile legale
cerute de Legea nr.10/2001, astfel că excepția este
neîntemeiată.
Curtea de Apel Galați, secția
civilă, prin decizia nr.201/A din 15 mai 2007, a admis apelul pârâtei, a
schimbat în tot sentința în sensul că a respins cererea ca tardiv
formulată.
Prin considerentele hotărârii, se
arată că dispoziția emisă în baza Legii
nr.10/2001, a fost comunicată la 30 iulie 2003,
conform recipisei nr.678, împuternicitei reclamantului, S.A.C.
Conform art.26 din Legea nr.10/2001,
reclamantul avea obligația să atace actul în termen de 30 de zile,
iar introducerea acțiunii la 16 octombrie 2006, după mai bine de 3
ani de la data comunicării, atrage sancțiunea tardivității.
Decizia a fost atacată cu recurs de
reclamant, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor
art.304 pct.9 C.proc.civ.
Reclamantul a sustinut, prin motivele sale
de recurs, că prin borderoul de expediție și recipisa nr.678 nu
poate face dovada conținutului corespondenței, iar pe de altă
parte ștampila cu data poștei este ilizibilă, inclusiv pe
exemplarul oficial.
De asemenea, corespondența nu are o
confirmare de primire care să dovedească că a ajuns la
destinație, anterior regulii stabilite de art.86 alin.(3) C.proc.civ.
Analizând recursul declarat prin prisma
dispozițiilor art.304 pct.5 C.proc.civ., încadrare dată de
instanță conform dispozițiilor art.306 alin.(3) C.proc.civ.,
față de împrejurarea că se invocă încălcarea unor
norme de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea
nulității de art.105 alin.(2) C.proc.civ., a reținut cele ce
succed:
Termenul de 30 de zile în care persoana îndreptățită,
poate ataca dispoziția motivată de respingere a notificării
curge conform art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 de la comunicare.
Comunicarea actului, emis în faza
administrativă dispusă de legea de reparație, trebuie să
fie certă și nu dedusă din înscrisuri ce atestă expedierea
unei corespondențe către mandatara recurentului.
Înscrisurile comunicate au fost expediate
în regim de recomandată și,
ca atare, dovada comunicării se poate face doar prin
dovada de primire.
Osebit de aceasta, deși recipisa de
expediere a recomandatei are o
rubrică specială, denumită „indicații
speciale” nu există vreo mențiune referitoare la conținutul
corespondenței.
Instanța de apel, cu încălcarea
dispozițiilor art.86 alin.(3) C.proc.civ., a considerat greșit
că dispoziția atacată a fost legal comunicată.
Vătămarea suferită de
recurent constă în aceea că fondul pretențiilor sale nu au mai
fost analizate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312
alin.(1), alin.(2) și alin.(3) C.proc.civ., decizia instanței de apel
a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași
instanțe.