ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1694/2008

Deliberând

asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

contestatoarea T.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Municipiul

București prin primarul general și Consiliul General al municipiului București,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a

dispoziției nr. 5051 din 27 decembrie 2005 emisă în baza Legii nr. 10/2001, în

ceea ce privește respingerea restituirii în natură și acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 267 mp situat în

București; să se mențină dispoziția atacată în ceea ce privește acordarea de

măsuri reparatorii pentru construcția demolată; să se constate nulitatea

absolută a deciziei nr. 1324 din 13 iulie 1982 emisă de Consiliul popular al

municipiului București în temeiul Decretului nr. 223/1974; să se constate că

imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil; să se constate că T.D. nu a

pierdut niciun moment proprietatea imobilului, păstrându-și calitatea de proprietar

și să se dispună obligarea la restituirea în natură a imobilului-teren.

În motivarea

contestației, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a foștilor

proprietari ai imobilului ce face obiectul notificării, care a trecut în

proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Decizia

contestată este nelegală, întrucât ar fi trebuit să se dispună restituirea în

natură a terenului liber și prin echivalent pentru construcția demolată.

Prin sentința

civilă nr. 1405 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV-a, s-a admis, în parte, contestația formulată de contestatoarea T.D.; s-a

modificat, în parte, decizia nr. 5051 din 27 decembrie 2005, în sensul că se

vor propune măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de

287 mp, situat în București, în loc de suprafața de 255 mp și se vor menține

celelalte dispoziții; s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 1234 din

13 iulie 1982 emisă în temeiul Decretul nr. 223/1974 și că imobilul situat în

București, a fost preluat fără titlu valabil; că T.D. nu și-a pierdut calitatea

de proprietar avută la data preluării și s-a respins cererea de restituire în

natură a imobilului teren în suprafață de 241,80 mp, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 468/A din 5 iulie 2007, Curtea de

Apel București, se

cția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de apelanta contestatoare T.D. și de apelantul intimat

Municipiul București prin primarul general, reținând, în esență, următoarele:

În ceea ce

privește apelul formulat de

Municipiul

București prin primarul general, s-a constatat că acesta a depus doar cererea

de apel în termen legal, nu și motivele de apel, astfel că s-a făcut aplicarea

art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel s-a pronunțat,

în fond, pe baza celor invocate în primă instanță.

S-a constatat

că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața terenului

situat în București,

este de

287,00 mp; că suprafața stipulată în actul de vânzare-cumpărare este mai mare

decât cea trecută în diverse acte ulterioare, iar diferențele pot să provină

din cauza străzii inițiale.

În ce

privește modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, s-a reținut că se

impune acordarea acestora prin echivalent și nu restituirea în natură a

imobilului, având în vedere că potrivit concluziilor raportului de expertiză

terenul este inclus în parcul Izvor- Hașdeu; că parțial se suprapune peste o

zonă de trotuar și o conductă subterană de alimentare cu apă, astfel că este

afectat utilității publice, făcând parte din domeniul public al statului.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs contestatoarea T.D. și pârâtul Municipiul

București prin primarul general.

Prin recursul

său, contestatoarea T.D. a criticat decizia recurată pentru nelegalitate,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greșită a

legii.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că instanța de apel a reiterat

motivarea primei instanțe, în sensul că, potrivit concluziilor raportului de

expertiză, terenul în litigiu este inclus în parcul Izvor-Hașdeu și parțial se

suprapune peste o zonă de trotuar și o conductă subterană de alimentare cu apă,

astfel că făcând parte din domeniul public al statului, chiar dacă suprafața de

241,80 mp, este liberă de construcții, nu se poate restitui în natură.

Se arată că

argumentația instanței de apel, aceeași cu a primei instanțe, este fundamental

greșită și a condus la o soluție nelegală prin aplicarea greșită a

dispozițiilor legale incidente în cauză.

În speță,

față de faptul că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, iar

contestatoarea nu și-a pierdut niciodată calitatea de proprietar avută la data

preluării, instanța de apel era obligată să facă aplicarea art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 și să dispună restituirea în natură a terenului.

Se mai arată

că, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind o dispoziție specială, de

excepție, derogă de la regulile cu caracter general din lege, cum sunt cele ale

art. 10, care nu sunt aplicabile în speță.

De asemenea,

se arată că, instanța de apel a făcut anumite constatări subiective, fără

suport probator, care au viciat soluția adoptată, în sensul că a reținut că

terenul face parte din domeniul public al statului și că acesta nu se poate

restitui în natură, fiind inclus în incinta parcului Izvor- Hașdeu.

Se

concluzionează că, și în situația în care ar fi existat astfel de acte erau

insuficiente, deoarece art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede că nu pot face

parte din domeniul public sau privat bunurile preluate de către stat fără titlu

valabil, iar instanța a constatat exact acest lucru, respectiv nevalabilitatea

titlului statului, astfel că se impune restituirea în natură a

imobilului-teren.

Prin recursul

său, pârâtul Municipiul București prin primarul general a indicat ca temei

legal al motivului de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea

acestuia a arătat că potrivit actelor depuse la dosarul de notificare s-a

identificat suprafața de 255 mp teren, situată în parcul Izvor -Hașdeu.

Față de

Decretul de expropriere nr. 206/1987, anexa nr. 6, poz.60, în care imobilul

figurează cu suprafața de 253 mp, precum și de istoricul rol fiscal în care se

menționează suprafața de 260 mp, se arată că în mod corect s-au acordat măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.

Examinând

recursurile în raport de criticile formulate, instanța constată următoarele:

Recurenta

contestatoare T.D. critică decizia recurată pentru nelegalitate, potrivit art.

304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 10/2001, întrucât în speță sunt incidente prevederile

art. 2 alin. (2) din același act normativ, potrivit căruia terenul fiind

preluat de stat fără titlu valabil, aceasta nu și-a pierdut niciodată calitatea

de proprietar avută la data preluării și deci, se poate dispune restituirea

terenului în natură.

De fapt,

recurenta contestatoare este nemulțumită de măsura reparatorie ce i-a fost

acordată prin hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia recurată,

respectiv prin echivalent pentru suprafața de 287 mp teren, situată în

București.

Acest teren a

fost preluat de stat, prin decizia nr. 1324 din 13 iulie 1982 emisă în temeiul

Decretului nr. 223/1974, iar în prezent are afectațiunea de utilitate publică,

întrucât parte din acesta este inclus în parcul Izvor-Hașdeu, iar parțial este

ocupat de trotuar și subteran este afectat de o conductă de alimentare cu apă,

așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în primă instanță, filele

94-106 dosar fond, fără ca recurenta contestatoare să facă obiecțiuni la acest

raport de expertiză.

Legea nr.

10/2001este o lege de reparație specială, reglementând regimul juridic al

imobilelor preluate de stat abuziv, cu titlu valabil sau fără titlu valabil, în

perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.

Art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivită căruia, „persoanele a căror

imobile au fost preluate fără titlu valabil, își păstrează calitatea de

proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei

sau hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei

legi”, nu are caracter de normă specială față de prevederile art. 10 din

același act normativ, deoarece art. 2 alin. (2) din lege este cuprins în

Capitolul I Dispoziții generale din Legea nr. 10/2001, republicată, iar art. 10

din Legea nr. 10/2001, republicată, este cuprins în Capitolul II, respectiv cel

care reglementează restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent

a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada de referință reglementată de

acest act normativ.

Textul nu

prevede că toate imobilele preluate fără titlu valabil se restituie în natură,

iar față de prevederea că persoanele la care se referă își exercită calitatea

de proprietar avută la data preluării după primirea deciziei sau hotărârii

judecătorești de restituie „conform prevederilor prezentei legi”, notificarea

se soluționează în raport de dispozițiile legii, inclusiv cele privind măsurile

reparatorii ce pot fi acordate.

Or, așa cum

s-a arătat mai sus, pe terenul în litigiu, preluat abuziv de stat în temeiul

Decretului nr. 223/1974, se află amenajări de utilitate publică, în parte

terenul fiind inclus în parcul Izvor- Hașdeu, în parte fiind afectat de trotuar,

iar în subteran este amplasată o conductă de apă, astfel că legal au reținut

instanțele de fond și apel că, în speță, terenul nu poate fi restituit în

natură. Făcând aplicarea art. 10 alin. (2) teza ultimă, potrivit căruia,

„pentru suprafața afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent”, legal au dispus acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent către reclamantă.

În ceea ce

privește recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul

general, în ședința publică din 13 martie 2008, instanța, din oficiu, a invocat

nulitatea acestuia, în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

excepție întemeiată pe următoarele considerente;

Potrivit art.

302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor,

sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de

recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306

alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la

motivele de ordine publică.

A motiva

recursul înseamnă arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe de o parte, iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Potrivit art.

306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță,

reclamantul a indicat ca motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără

însă a formula critici care să se circumscrie acestui motiv de recurs, în

raport de soluția pronunțată în apel, ceea ce este insuficient pentru

exercitarea controlului judiciar în calea de atac a recursului.

Pe de altă

parte, criticile așa cum au fost expuse mai sus, nu pot fi încadrate de către

instanță, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. într-unul din motivele de

recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și cum nu s-au invocat de către

părți sau de instanță, din oficiu, motive de ordine publică, recursul declarat

de pârâtul Municipiul București prin primarul general este sancționat cu

nulitatea, în condițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul declarat de contestatoarea T.D. și, în baza art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin primarul general.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat contestatoarea T.D. împotriva

deciziei nr. 468-A din 5 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin primarul general împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.