ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5051/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2002, reclamantul B.J.C.J. a chemat în judecată pe pârâții SC J.B.P. SRL Afumați, I.V. și I.I.V., pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța, să îi oblige la plata sumei de 54.279,63 guldeni olandezi, reprezentând împrumut nerestituit și dobânda bancară de 900 guldeni /lună, adică 6 luni de când au fost puși în întârziere, suma totală fiind 778.688.746 lei. A arătat în cererea sa că în anul 1996 a împrumutat de la B.A.A.K. Olanda suma de 80.000 guldeni olandezi cu destinația specială de a o împrumuta la rândul său pe pârâta SC J.B.P. SRL Afumați, pentru cumpărarea de produse alimentare, care, ulterior au fost achiziționate și vândute pe piața românească.

Pârâta, SC J.B.P. SRL Afumați reprezentată de asociatul I.S. i-a restituit în parte banii datorați conform convenției, până la decesul acestuia, iar după această dată a încheiat cu reclamantul un angajament de plată, pe care însă nu l-a respectat. Prin sentința civilă nr. 7137 din 23 mai 2002, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența soluționării litigiului în favoarea Judecătoriei sector 1 București, reținând că litigiul este civil, cu motivarea că la dosar există dovada că împrumutul a fost acordat lui I.S. și nicidecum unei persoane juridice. Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 666 din 31 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantului, obligându-i pe pârâți la plata sumei de 778.688.746 lei, reprezentând suma de 54.279,63 guldeni olandezi împrumut nerestituit și dobânda bancară de 600 guldeni pe lună.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul și pârâtul I.V. au declarat apel. Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis apelul reclamantului, a anulat sentința apelată, trimițând cauza spre soluționare în primă instanță, secției a VI-a comerciale a Tribunalului București, reținând că în conformitate cu art. 4 C. com., raporturile dintre părțile în litigiu sunt raporturi comerciale. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prematurității acțiunii, respingând acțiunea ca prematur introdusă, așa cum rezultă din sentința nr. 812 din 20 ianuarie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada îndeplinirii procedurii de conciliere prealabilă, invitațiile la conciliere necuprinzând toate elementele prevăzute de art. 720 indice 1 alin. (2) C. proc.

civ., privind suma pretinsă, temeiul de drept, actele anexate și că nu s-a făcut dovada comunicării acestor invitații. De asemenea a reținut că procesul verbal de conciliere încheiat la 12 septembrie 2001 nu echivalează cu o confirmare a primirii invitațiilor întrucât nu a fost semnat de reprezentantul societății, iar notificarea nr. 592 din 5 iulie 2001 nu echivalează cu dovada procedurii de conciliere prealabilă, aceasta fiind o punere în întârziere conform art. 1079 C. civ. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 612 din 5 noiembrie 2004. În motivarea hotărârii instanța de apel a respins motivele invocate de reclamant în susținerea apelului, stabilind că încheierile premergătoare sentinței atacate nu au intrat în puterea lucrului judecat, acestea fiind anulate odată cu hotărârea, judecata fiind reluată de la primul act de procedură.

Instanța a constatat că procedura prealabilă introducerii acțiunii nu îndeplinește condițiile cerute de art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ., deoarece invitația nu precizează suma pretinsă, temeiul de drept și actele anexe pretențiilor solicitate și că nepronunțarea deciziei în contradictoriu cu pârâții persoane fizice se datorează faptului că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a lor. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs susținând că instanța de apel a greșit în aprecierea neîndeplinirii condițiile cerute de art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ., solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 teza a II a C. proc. civ., admiterea recursului și trimiterea cauzei spre judecată instanței de fond.

A susținut că procedura de conciliere prealabilă introducerii acțiunii a fost corect făcută, motiv pentru care prima instanță a procedat la judecarea fondului, încheierile instanței de fond nefiind afectate de nici-o cauză de nulitate și că hotărârea pronunțată este nelegală, aceasta nefiind dată în contradictoriu cu pârâții persoane fizice. Prin întâmpinarea formulată intimatul I.I.V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că notificarea pentru conciliere nu întrunește condițiile cerute de lege. Recursul este fondat. Analizând motivul de recurs referitor la prematuritatea acțiunii se constată că acesta este fondat, urmând să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că reclamantul convoacă partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale în temeiul lor legal, actele doveditoare, iar convocarea se face prin scrisoare recomandată, telex, fax „sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia”. Raportând dispozițiile art. 720 1 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ., la înscrisul reprezentând convocarea pentru conciliere directă aflată la dosar fond rezultă că aceasta îndeplinește condițiile cerute de textul de lege menționat, fiind făcută cu 15 zile mai devreme de data concilierii, indicând suma în litigiu, având ca bază împrumutul acordat de reclamantă și recunoscut de pârâtă prin angajamentul de plată din 24 noiembrie 2000. Convocarea poartă semnătura primitorului și data primirii. Pârâta nu a făcut proba nulității adresei de convocare la conciliere directă, aceasta fiind legală. Faptul că procesul verbal de conciliere nu a fost semnat de pârâtul I.V. nu are relevanță atâta vreme cât reclamantul a făcut dovada convocării la conciliere a pârâtei.

În acest context se constată că în mod greșit cele două instanțe, au considerat ca fiind neîndeplinite condițiile cerute de art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului, desființării sentinței atacate în apel și trimiterii cauzei Judecătoriei sector 1 București, pentru judecata în fond a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.J.C.J., împotriva deciziei nr. 612 din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți, împotriva sentinței comerciale nr. 812 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o desființează și trimite cauza pentru judecata pe fond, Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 octombrie 2005.