ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 martie 2006,

reclamanta SC N.P. SRL Pitești a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.R.R.

și A.R.R. – agenția Argeș să se dispună anularea deciziei nr. 193 din 16

februarie 2006 prin care a fost suspendată pentru o perioadă de 30 de zile

copia conformă pentru transport rutier public de persoane a licenței de

transport.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că decizia emisă de pârâte s-a întemeiat pe nota de

constatare din 9 februarie 2006, întocmită de A.R.R. – agenția Giurgiu cu

încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 109/2005, deoarece nu s-a realizat controlul

de trafic de către personalul autorității competente împuternicit în acest

scop, împreună cu ofițeri/subofițeri ai poliției rutiere sau ai poliției de

frontieră. Reclamanta a precizat că nota respectivă a fost întocmită în ziua

următoare celei în care vehiculul său a fost oprit din trafic pentru verificări

și că a fost nelegal sancționată pentru o faptă care nu se încadrează în

dispozițiile art. 58 lit. e) din O.U.G. nr. 109/2005, fiind prevăzută într-un

act normativ cu forță juridică inferioară și anume, în art. 68 alin. (3) lit.

d) din Ordinul nr. 1.987/2005 al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului.

Prin sentința nr. 54/ FC din

15 mai 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 193 din 16 februarie

2006.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că nota de constatare în baza căreia s-a aplicat sancțiunea nu a

fost încheiată în prezența categoriilor de persoane prevăzute în art. 56 alin.

(3) din O.U.G. nr. 109/2005 pentru efectuarea controlului în trafic, respectiv

în prezența unui reprezentant al poliției rutiere.

De asemenea, instanța de

fond a avut în vedere că fapta reclamantei de a nu deține la bordul

autovehiculului asigurarea pentru persoane și bagajele acestora nu constituie

abatere conform art. 58 din O.U.G. nr. 109/2005, reprezentând numai o obligație

prevăzută în Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, pentru care nu poate fi aplicată

sancțiunea suspendării licenței de transport.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta A.R.R. și a solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, atât în privința persoanelor competente să efectueze controlul

în trafic, cât și în ceea ce privește sancțiunea pentru fapta săvârșită de

societatea intimată.

În primul motiv de recurs, a

fost criticată concluzia instanței de fond privind emiterea deciziei nr. 193

din 16 februarie 2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 56 alin. (3) din O.U.G. nr.

109/2005.

Recurenta a arătat că,

potrivit acestui act normativ și art. 142 – 143 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1.987/2005,

competența pentru controlul și inspecția în trafic, precum și pentru întocmirea

notelor de constatare, aparține personalului agențiilor sale teritoriale, fără

a fi obligatorie prezența reprezentanților poliției rutiere.

Prin cel de al doilea motiv

de recurs, s-a susținut că instanța de fond a reținut eronat ca fiind incidente

în cauză dispozițiile art. 58 din O.U.G. nr. 109/2005 și că sancțiunea aplicată

intimatei – reclamante este lipsită de temei legal.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs, s-a arătat că fapta de a nu deține la bordul autovehiculului

originalul asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora

constituie o abatere gravă prevăzută în art. 68 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005,

pentru care se poate suspenda licența de transport, în conformitate cu

dispozițiile art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și sub toate

aspectele, conform art. 304 alin. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 193 din 16

februarie 2006, A.R.R. și ARR – agenția Argeș au suspendat pentru o perioadă de

30 de zile copia conformă pentru transport rutier public de persoane a licenței

de transport eliberată intimatei SC N.P. SRL Pitești.

Decizia de suspendare a fost

emisă în baza notei de control din 9 februarie 2006 întocmită de A.R.R. – agenția

Giurgiu, prin care s-a constatat că autovehiculul efectua transport de călători

pe ruta București – Costești fără a deține la bordul autovehiculului asigurarea

de persoane și bagaje în caz de accidente, conform art. 68 lit. d) din Ordinul

M.T.C.T. nr. 1987/2005.

Instanța de fond a anulat

decizia nr. 193 din 16 februarie 2006, constatând în principal nelegalitatea

notei de control din 9 februarie 2006 pentru faptul că a fost întocmită numai

de reprezentanții în teritoriu ai autorității recurente.

Hotărârea instanței de fond

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 56 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2005,

conform cărora controlul în trafic se realizează de personalul autorității

competente împuternicit în acest scop, împreună cu ofițeri/subofițeri ai

poliției rutiere sau ai poliției de frontieră, după caz.

Ca act preparator al

deciziei administrative de suspendare a licenței de transport, nota de control

din 9 februarie 2006 a fost întocmită în exercitarea atribuțiilor de inspecție

și de control în transporturi rutiere pentru care a fost abilitat personalul

autorității recurente prin actul normativ susmenționat și prin prevederile Cap.

V din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005.

Textul de lege aplicat de

instanța de fond nu prevede o sancțiune pentru actul de control întocmit numai

de personalul autorității recurente, fără prezența reprezentanților poliției

rutiere sau ai poliției de frontieră, astfel încât se constată că este

întemeiată prima critică formulată în recurs.

În consecință, decizia nr. 193

din 16 februarie 2006 și actele preparatorii în baza cărora a fost emisă,

inclusiv nota din 9 februarie 2006 sunt conforme prevederilor legale

referitoare la competența autorității administrative emitente și este nefondat

motivul de nelegalitate invocat sub acest aspect în acțiunea intimatei-reclamante.

Cel de-al doilea motiv de

recurs este de asemenea întemeiat, constatându-se că instanța de fond a

interpretat greșit dispozițiile legale în baza cărora a fost întocmit actul

juridic dedus judecății.

Temeiul juridic al măsurii

administrative contestate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. n)

și art. 68 alin. (3) lit. d) din Ordinul nr. 1987/2005, potrivit cărora

efectuarea transportului rutier de persoane fără existența la bordul

vehiculului a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora

este o abatere gravă pentru care se suspendă copia conformă a licenței de

transport.

Instanța de fond a înlăturat

fără temei aplicarea acestui act normativ, prin care au fost adoptate normele

privind organizarea transporturilor rutiere și a activităților conexe, deși nu

a fost sesizată pe cale directă sau pe cale incidentă să constate nelegalitatea

dispozițiilor privind faptele care constituie abateri grave și pentru care

poate fi suspendată copia conformă a licenței de transport.

În consecință, prevederile

Ordinului nr. 1987/2005 au caracter obligatoriu și pentru nerespectarea lor,

intimata– reclamantă a fost corect sancționată prin decizia întocmită de

autoritatea – recurentă.

Instanța de fond a reținut

eronat că măsura suspendării poate fi aplicată numai pentru abaterile grave

prevăzute în O.U.G. nr. 109/2005, fără a avea în vedere norma de trimitere

cuprinsă în art. 20 alin. (2), potrivit căreia copia conformă a licenței de

transport se suspendă în cazul săvârșirii unei abateri grave de la

reglementările în vigoare privind transportul rutier.

Reglementarea cuprinsă în

Ordinul nr. 1987/2005 a fost corect aplicată la întocmirea deciziei nr. 193 din

16 februarie 2006, constituind fundamentul juridic al măsurii aplicate.

În ceea ce privește situația

de fapt, intimata – reclamantă a susținut neîntemeiat că la bordul autovehiculului

se afla originalul asigurării pentru persoanele transportate și bagajele

acestora. Nota de control din 9 februarie 2006 prin care s-a constatat lipsa

documentului respectiv la momentul efectuării controlului a fost semnată fără

obiecțiuni de către conducătorul autovehiculului.

Constatând că este

întemeiată și această ultimă critică formulată în recurs și că decizia nr. 193

din 16 februarie 2006 a fost legal întocmită de autoritatea recurentă, Înalta

Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în fond, va

respinge acțiunea formulată de SC N.P. SRL Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 54/ FC din 15 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

în fond respinge acțiunea formulată de SC N.P. SRL Pitești.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.