ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 martie 2006, reclamanta SC N.P. SRL Pitești a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și A.R.R. – agenția Argeș să se dispună anularea deciziei nr. 193 din 16 februarie 2006 prin care a fost suspendată pentru o perioadă de 30 de zile copia conformă pentru transport rutier public de persoane a licenței de transport. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că decizia emisă de pârâte s-a întemeiat pe nota de constatare din 9 februarie 2006, întocmită de A.R.R. – agenția Giurgiu cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 109/2005, deoarece nu s-a realizat controlul de trafic de către personalul autorității competente împuternicit în acest scop, împreună cu ofițeri/subofițeri ai poliției rutiere sau ai poliției de frontieră.

Reclamanta a precizat că nota respectivă a fost întocmită în ziua următoare celei în care vehiculul său a fost oprit din trafic pentru verificări și că a fost nelegal sancționată pentru o faptă care nu se încadrează în dispozițiile art. 58 lit. e) din O.U.G. nr. 109/2005, fiind prevăzută într-un act normativ cu forță juridică inferioară și anume, în art. 68 alin. (3) lit. d) din Ordinul nr. 1.987/2005 al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Prin sentința nr. 54/ FC din 15 mai 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 193 din 16 februarie 2006. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că nota de constatare în baza căreia s-a aplicat sancțiunea nu a fost încheiată în prezența categoriilor de persoane prevăzute în art. 56 alin. (3) din O.U.G.

nr. 109/2005 pentru efectuarea controlului în trafic, respectiv în prezența unui reprezentant al poliției rutiere. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că fapta reclamantei de a nu deține la bordul autovehiculului asigurarea pentru persoane și bagajele acestora nu constituie abatere conform art. 58 din O.U.G. nr. 109/2005, reprezentând numai o obligație prevăzută în Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, pentru care nu poate fi aplicată sancțiunea suspendării licenței de transport. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A.R.R. și a solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, atât în privința persoanelor competente să efectueze controlul în trafic, cât și în ceea ce privește sancțiunea pentru fapta săvârșită de societatea intimată.

În primul motiv de recurs, a fost criticată concluzia instanței de fond privind emiterea deciziei nr. 193 din 16 februarie 2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 56 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2005. Recurenta a arătat că, potrivit acestui act normativ și art. 142 – 143 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1.987/2005, competența pentru controlul și inspecția în trafic, precum și pentru întocmirea notelor de constatare, aparține personalului agențiilor sale teritoriale, fără a fi obligatorie prezența reprezentanților poliției rutiere. Prin cel de al doilea motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a reținut eronat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 58 din O.U.G. nr. 109/2005 și că sancțiunea aplicată intimatei – reclamante este lipsită de temei legal.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că fapta de a nu deține la bordul autovehiculului originalul asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora constituie o abatere gravă prevăzută în art. 68 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, pentru care se poate suspenda licența de transport, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și sub toate aspectele, conform art. 304 alin. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 193 din 16 februarie 2006, A.R.R. și ARR – agenția Argeș au suspendat pentru o perioadă de 30 de zile copia conformă pentru transport rutier public de persoane a licenței de transport eliberată intimatei SC N.P.

SRL Pitești. Decizia de suspendare a fost emisă în baza notei de control din 9 februarie 2006 întocmită de A.R.R. – agenția Giurgiu, prin care s-a constatat că autovehiculul efectua transport de călători pe ruta București – Costești fără a deține la bordul autovehiculului asigurarea de persoane și bagaje în caz de accidente, conform art. 68 lit. d) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005. Instanța de fond a anulat decizia nr. 193 din 16 februarie 2006, constatând în principal nelegalitatea notei de control din 9 februarie 2006 pentru faptul că a fost întocmită numai de reprezentanții în teritoriu ai autorității recurente. Hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe dispozițiile art. 56 alin. (3) din O.U.G.

nr. 109/2005, conform cărora controlul în trafic se realizează de personalul autorității competente împuternicit în acest scop, împreună cu ofițeri/subofițeri ai poliției rutiere sau ai poliției de frontieră, după caz. Ca act preparator al deciziei administrative de suspendare a licenței de transport, nota de control din 9 februarie 2006 a fost întocmită în exercitarea atribuțiilor de inspecție și de control în transporturi rutiere pentru care a fost abilitat personalul autorității recurente prin actul normativ susmenționat și prin prevederile Cap. V din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005. Textul de lege aplicat de instanța de fond nu prevede o sancțiune pentru actul de control întocmit numai de personalul autorității recurente, fără prezența reprezentanților poliției rutiere sau ai poliției de frontieră, astfel încât se constată că este întemeiată prima critică formulată în recurs.

În consecință, decizia nr. 193 din 16 februarie 2006 și actele preparatorii în baza cărora a fost emisă, inclusiv nota din 9 februarie 2006 sunt conforme prevederilor legale referitoare la competența autorității administrative emitente și este nefondat motivul de nelegalitate invocat sub acest aspect în acțiunea intimatei-reclamante. Cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea întemeiat, constatându-se că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în baza cărora a fost întocmit actul juridic dedus judecății. Temeiul juridic al măsurii administrative contestate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. n) și art. 68 alin. (3) lit. d) din Ordinul nr. 1987/2005, potrivit cărora efectuarea transportului rutier de persoane fără existența la bordul vehiculului a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora este o abatere gravă pentru care se suspendă copia conformă a licenței de transport.

Instanța de fond a înlăturat fără temei aplicarea acestui act normativ, prin care au fost adoptate normele privind organizarea transporturilor rutiere și a activităților conexe, deși nu a fost sesizată pe cale directă sau pe cale incidentă să constate nelegalitatea dispozițiilor privind faptele care constituie abateri grave și pentru care poate fi suspendată copia conformă a licenței de transport. În consecință, prevederile Ordinului nr. 1987/2005 au caracter obligatoriu și pentru nerespectarea lor, intimata– reclamantă a fost corect sancționată prin decizia întocmită de autoritatea – recurentă. Instanța de fond a reținut eronat că măsura suspendării poate fi aplicată numai pentru abaterile grave prevăzute în O.U.G.

nr. 109/2005, fără a avea în vedere norma de trimitere cuprinsă în art. 20 alin. (2), potrivit căreia copia conformă a licenței de transport se suspendă în cazul săvârșirii unei abateri grave de la reglementările în vigoare privind transportul rutier. Reglementarea cuprinsă în Ordinul nr. 1987/2005 a fost corect aplicată la întocmirea deciziei nr. 193 din 16 februarie 2006, constituind fundamentul juridic al măsurii aplicate. În ceea ce privește situația de fapt, intimata – reclamantă a susținut neîntemeiat că la bordul autovehiculului se afla originalul asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora. Nota de control din 9 februarie 2006 prin care s-a constatat lipsa documentului respectiv la momentul efectuării controlului a fost semnată fără obiecțiuni de către conducătorul autovehiculului.

Constatând că este întemeiată și această ultimă critică formulată în recurs și că decizia nr. 193 din 16 februarie 2006 a fost legal întocmită de autoritatea recurentă, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în fond, va respinge acțiunea formulată de SC N.P. SRL Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 54/ FC din 15 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de SC N.P. SRL Pitești. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.