ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.10.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2006

HOTĂRÂRE
31.10.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de

30 iunie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și

fiscal, pronunțată în dosarul nr. 2196/COM/2005, au fost respinse excepțiile de

inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 552/2005,

emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și a lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.R.R. Cererea de suspendare a fost

admisă în parte și A.R.R. a fost obligată să recalculeze punctajele, să declare

câștigătoare societățile care îndeplinesc condițiile legale și să elibereze

licențele de execuție pentru traseele cu nr. 44 din Programul de Transport

Persoane, aferent perioadei 2005 - 2008, în condițiile aplicării Ordinului nr.

1842/2001, cu modificările ulterioare, cu excluderea prevederilor Ordinului

Ministerului Turismului și Comerțului nr. 552/2005. Instanța a mai dispus ca

licențele de execuție pentru traseu să fie eliberate până la soluționarea

fondului cauzei.

La data de 29 iulie 2005,

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a formulat contestație

în anulare împotriva acestei sentințe, invocându-se dispozițiile art. 317 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea contestației

s-a arătat că Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a fost

citat în dosarul nr. 2196/OM/2005 al Curții de Apel Pitești, secția de

contencios administrativ și fiscal, pentru data de 27 iunie 2005, termen la

care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004; că instanța a respins această excepție prin încheierea din

data de 29 iunie 2005, fără a se face vorbire de termenul din data de 27 iulie

2005, iar pentru termenul din data de 29 iunie 2005, părțile nu au fost citate;

că la data de 30 iunie 2005, instanța a admis cererea de suspendare formulată

de reclamante, încheierea putând fi atacată cu recurs în 5 zile de la

pronunțare. Contestatoarea a mai precizat că, nefiind citată pentru termenul

din 29 iunie 2005, nu a avut cunoștință de încheierea pronunțată la data de 30

iunie 2005, astfel încât nu a putut să o atace cu recurs.

Prin sentința civilă nr.

84/2005 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ,

contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că nu sunt

întrunite cerințele art. 317 alin. (1) C. proc. civ., întrucât încheierea

contestată a fost pronunțată în primă instanță, putea fi atacată cu recurs

conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar lipsa de procedură putea fi

invocată în recurs.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului.

În motivarea recursului,

nestructurat pe motive de recurs, s-a reiterat motivarea din contestația în

anulare.

În esență, s-a susținut că

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu a fost legal citat

pentru termenul din data de 30 iunie 2005, când s-a judecat cauza, că necitarea

nu a putut fi invocată în recurs, pentru că nu a avut cunoștință de pronunțarea

hotărârii din data de 30 iunie 2005, astfel încât sunt întrunite cerințele art.

317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., neîndeplinirea procedurii de citare a

părții pentru ziua când s-a judecat pricina, poate fi invocată, numai dacă

acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului în situația

unei hotărâri irevocabile.

Încheierea din data de 30

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2196/COM/2005, conform art. 14 din

Legea nr. 554/2004, putea fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

pronunțare.

La data formulării contestației în

anulare, 29 iulie 2005, încheierea din data de 30 iunie 2005 era irevocabilă,

întrucât nu se formulase recurs. Astfel, una din condițiile impuse de textul

art. 317 alin. (1) C. pen., este îndeplinită. Nu este, însă, îndeplinită a doua

condiție cumulativă, deoarece motivul invocat, necitarea părții la termenul la

care s-a judecat pricina, putea fi formulat pe calea recursului, cale de atac

pe care Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu a

folosit-o.

Pentru termenul la care s-a

judecat cererea de suspendare a executării actului administrativ - dosarul nr.

2196/COM/2005 al Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și

fiscal - 27 iunie 2005, contestatorul a fost legal citat, astfel cum precizează

atât în contestația în anulare, cât și în motivarea recursului de față.

Deoarece instanța a amânat pronunțarea, părțile nu se citează, întrucât

dezbaterile sunt încheiate.

Nu are nici o relevanță

împrejurarea că la termenul de amânare a pronunțării, 29 iunie 2005, instanța

s-a pronunțat numai asupra excepției de neconstituționalitate și a amânat din

nou pronunțarea pentru cererea de suspendare, la data de 30 iunie 2005.

Așadar, partea a fost

prezentă la termenul la care s-a judecat pricina, 27 iulie 2005 și nu exista

obligația instanței de a cita părțile pentru termenul de amânare a pronunțării.

Drept urmare, se constată că nu sunt întrunite cerințele cumulative ale

dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Pe de o parte, deoarece partea a

fost legal citată, astfel cum s-a analizat mai sus, iar pe de altă parte,

deoarece lipsa de procedură putea fi invocată în recurs, cale de atac pe care

pârâtul nu a folosit-o din neglijența sa, neinteresându-se de soluția

pronunțată de instanță.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței

civile nr. 84/F din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2006
competența de a calcula punctajul, conform art. 12 pct. 17 din Legea nr. 510/2004, modificată prin O.U.G. nr. 17/2005, motiv pentru care hotărârea atacată nici nu poate fi executată potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate și a Ordinul
ÎCCJ 2006-04-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2006
t, a casat decizia instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru soluționarea fondului. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că reclamanta a efectuat proc
ÎCCJ 2010-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2010
licențele de execuție emise operatorilor de transport. În recurs, prin cererea depusă la data de 22 iunie 2007, intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (2) și art. 165 din Ordinul
ÎCCJ 2006-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 aprilie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a, pronunțată în dosarul nr. 1127/2005, a fost admisă cererea de suspendare
ÎCCJ 2005-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3647/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 873/CONT/2004, Curtea de Apel Pitești, sec
Sursă