ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3647/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004, pronunțată în

dosarul nr. 873/CONT/2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea principală formulată de reclamanta SC C.C. SRL

Pitești și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC A.T. SRL

Pitești și a desființat actul prin care Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului a revocat licența de execuție privind pe

reclamantă și intervenientă.

Totodată, a fost respinsă

acțiunea introdusă împotriva A.R.R. și agenției teritoriale Argeș, ca fiind persoane

fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut că reclamanta și intervenienta, în calitate

de operatori transport public, au avut atribuite în anul 2003, licențe de

execuție pe traseul Pitești - Morărești care, în urma controlului efectuat de

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, au fost anulate.

Împotriva acestei măsuri,

reclamanta a formulat două acțiuni (dosarul nr. 1038/2004 și dosarul nr. 873/2004),

care au fost conexate prin încheierea din 8 noiembrie 2004, iar intervenienta a

formulat o cerere de intervenție în interes propriu, care a fost încuviințată

în principiu prin încheierea din 11 octombrie 2004, ambele unități cerând

anularea actului administrativ prin care le-au fost anulate licențele de

execuție pe traseul Pitești - Morărești.

A mai reținut instanța de

fond că A.R.R. și agenția teritorială Argeș a A.R.R. au invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, care a fost admisă, cu motivarea că actul

administrativ atacat nu fusese emis de nici una dintre cele două autorități.

Pentru a admite acțiunea și

cererea de intervenție față de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului, instanța de fond a reținut, în esență, că licențele de execuție

fuseseră emise de agenția teritorială Argeș a A.R.R., astfel că Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu avea competența să dispună

anularea acestor licențe, fiind încălcate normele de competență prevăzute de art.

44 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1842/2001.

Împotriva acestei soluții au

formulat recursuri:

a susținut că, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție

formulată de SC A.T. SRL Pitești, obiectul acesteia referindu-se la licența

proprie LT nr. 0022460, pe când obiectul acțiunii privea licența LT nr. 0022461;

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, care a invocat prevederile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia,

dând o hotărâre cu încălcarea legii.

Astfel, susține recurentul,

instanța de fond a anulat Raportul Corpului de Control al Ministerului

Transporturilor nr. CCM/489 din 16 iulie 2004, care este un act administrativ

emis în exercitarea atribuțiilor de control ierarhic care, potrivit art. 2 lit.

e) din Legea nr. 29/1990, este exceptat de la controlul de legalitate exercitat

de instanțele judecătorești.

A mai susținut recurentul,

că, oricum, valabilitatea celor două licențe expirase la data de 30 iunie 2004,

anterior introducerii acțiunii și, respectiv, a cererii de intervenție, dar și

anterior datei la care fusese emis actul administrativ atacat.

Recursurile sunt întemeiate.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a fost beneficiara licenței de

execuție LT nr. 0022461/2004, iar intimata-intervenientă, în interes propriu, a

fost beneficiara licenței de execuție LT nr. 0022460/2004, eliberate de agenția

teritorială Argeș a A.R.R., pentru traseul Pitești - Morărești.

Prin Raportul nr. CCM/489

din 16 iulie 2004, Corpul de Control al Ministerului Transporturilor a

constatat că, în cazul acordării celor două licențe de execuție, au fost

încălcate dispozițiile Ordinului nr. 1842/2001, propunându-se desfacerea

disciplinară a contractului de muncă al șefului agenției Argeș a A.R.R. și

anularea licențelor LT nr. 0022461 și LT nr. 0022460 din 9 aprilie 2003.

De asemenea, mai rezultă că,

urmare a faptului că valabilitatea celor două licențe a expirat la data de 30

iunie 2004, măsura anulării acestora a fost adusă la îndeplinire de A.R.R.,

prin neprelungirea valabilității lor.

Astfel fiind, în mod greșit

a reținut instanța de fond, că cele două licențe de execuție ar fi fost anulate

de către ministerul pârât.

De fapt, instanța de fond nu

denumește și nu identifică actul administrativ a cărui desființare a hotărât-o,

referindu-se în mod generic la „actul de revocare a licenței de execuție emis

de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în ceea ce

privește reclamanta și intervenienta”.

Această lipsă de rigoare a oferit

temei ministerului recurent să considere că s-a dispus anularea actului de

control pe care structura competentă a ministerului l-a întocmit ca urmare a

exercitării atribuțiilor legale de control ierarhic asupra activității agenției

Argeș a A.R.R.

Într-adevăr, un astfel de

act administrativ este exceptat de la controlul instanțelor de contencios

administrativ, potrivit prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990,

privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă.

În ceea ce privește

argumentele instanței, potrivit cărora Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului a încălcat normele de competență, anulând un act

emis de agenția Argeș a A.R.R., instanța de recurs reține că este lipsit de

temei legal.

Astfel, A.R.R. este o

instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, potrivit art. 4 din O.G. nr. 95/1998

privind înființarea unor instituții publice în subordinea Ministerului

Transporturilor, iar raportul de control în cauză a fost emis de către

structura competentă a ministerului, în exercitarea atribuțiilor legale de

control ierarhic.

Cum, în cadrul controlului

ierarhic, organul ierarhic superior exercită un control complex de legalitate

și oportunitate asupra activității organului subordonat, el este în drept să

infirme actele administrative nelegale și/sau inoportune adoptate sau emise de

către acesta din urmă.

Dar, așa cum s-a arătat mai

sus, A.R.R. a comunicat că măsura anulării celor două licențe de execuție nu

mai poate fi adusă la îndeplinire, deoarece valabilitatea acestora expirase

anterior și nu a mai fost prelungită.

În concluzie, cele două

recursuri sunt întemeiate pentru motivele invocate și pentru considerentele

prezentate mai sus, urmând să fie admisă și casată sentința atacată, iar pe

fond, rejudecând cauza, vor fi respinse și acțiunea și cererea de intervenție,

ca nefondate, nefiind îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC C.C. SRL Pitești și de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului împotriva sentinței civile nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2005.