ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3647/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 873/CONT/2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea principală formulată de reclamanta SC C.C. SRL Pitești și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC A.T. SRL Pitești și a desființat actul prin care Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a revocat licența de execuție privind pe reclamantă și intervenientă. Totodată, a fost respinsă acțiunea introdusă împotriva A.R.R. și agenției teritoriale Argeș, ca fiind persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că reclamanta și intervenienta, în calitate de operatori transport public, au avut atribuite în anul 2003, licențe de execuție pe traseul Pitești - Morărești care, în urma controlului efectuat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, au fost anulate. Împotriva acestei măsuri, reclamanta a formulat două acțiuni (dosarul nr. 1038/2004 și dosarul nr. 873/2004), care au fost conexate prin încheierea din 8 noiembrie 2004, iar intervenienta a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, care a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 11 octombrie 2004, ambele unități cerând anularea actului administrativ prin care le-au fost anulate licențele de execuție pe traseul Pitești - Morărești.

A mai reținut instanța de fond că A.R.R. și agenția teritorială Argeș a A.R.R. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, care a fost admisă, cu motivarea că actul administrativ atacat nu fusese emis de nici una dintre cele două autorități. Pentru a admite acțiunea și cererea de intervenție față de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, instanța de fond a reținut, în esență, că licențele de execuție fuseseră emise de agenția teritorială Argeș a A.R.R., astfel că Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu avea competența să dispună anularea acestor licențe, fiind încălcate normele de competență prevăzute de art. 44 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1842/2001.

Împotriva acestei soluții au formulat recursuri: 1. SC C.C. SRL Pitești, care a susținut că, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție formulată de SC A.T. SRL Pitești, obiectul acesteia referindu-se la licența proprie LT nr. 0022460, pe când obiectul acțiunii privea licența LT nr. 0022461; 2. Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia, dând o hotărâre cu încălcarea legii. Astfel, susține recurentul, instanța de fond a anulat Raportul Corpului de Control al Ministerului Transporturilor nr. CCM/489 din 16 iulie 2004, care este un act administrativ emis în exercitarea atribuțiilor de control ierarhic care, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990, este exceptat de la controlul de legalitate exercitat de instanțele judecătorești.

A mai susținut recurentul, că, oricum, valabilitatea celor două licențe expirase la data de 30 iunie 2004, anterior introducerii acțiunii și, respectiv, a cererii de intervenție, dar și anterior datei la care fusese emis actul administrativ atacat. Recursurile sunt întemeiate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a fost beneficiara licenței de execuție LT nr. 0022461/2004, iar intimata-intervenientă, în interes propriu, a fost beneficiara licenței de execuție LT nr. 0022460/2004, eliberate de agenția teritorială Argeș a A.R.R., pentru traseul Pitești - Morărești. Prin Raportul nr. CCM/489 din 16 iulie 2004, Corpul de Control al Ministerului Transporturilor a constatat că, în cazul acordării celor două licențe de execuție, au fost încălcate dispozițiile Ordinului nr. 1842/2001, propunându-se desfacerea disciplinară a contractului de muncă al șefului agenției Argeș a A.R.R.

și anularea licențelor LT nr. 0022461 și LT nr. 0022460 din 9 aprilie 2003. De asemenea, mai rezultă că, urmare a faptului că valabilitatea celor două licențe a expirat la data de 30 iunie 2004, măsura anulării acestora a fost adusă la îndeplinire de A.R.R., prin neprelungirea valabilității lor. Astfel fiind, în mod greșit a reținut instanța de fond, că cele două licențe de execuție ar fi fost anulate de către ministerul pârât. De fapt, instanța de fond nu denumește și nu identifică actul administrativ a cărui desființare a hotărât-o, referindu-se în mod generic la „actul de revocare a licenței de execuție emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în ceea ce privește reclamanta și intervenienta”.

Această lipsă de rigoare a oferit temei ministerului recurent să considere că s-a dispus anularea actului de control pe care structura competentă a ministerului l-a întocmit ca urmare a exercitării atribuțiilor legale de control ierarhic asupra activității agenției Argeș a A.R.R. Într-adevăr, un astfel de act administrativ este exceptat de la controlul instanțelor de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă. În ceea ce privește argumentele instanței, potrivit cărora Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a încălcat normele de competență, anulând un act emis de agenția Argeș a A.R.R., instanța de recurs reține că este lipsit de temei legal.

Astfel, A.R.R. este o instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, potrivit art. 4 din O.G. nr. 95/1998 privind înființarea unor instituții publice în subordinea Ministerului Transporturilor, iar raportul de control în cauză a fost emis de către structura competentă a ministerului, în exercitarea atribuțiilor legale de control ierarhic. Cum, în cadrul controlului ierarhic, organul ierarhic superior exercită un control complex de legalitate și oportunitate asupra activității organului subordonat, el este în drept să infirme actele administrative nelegale și/sau inoportune adoptate sau emise de către acesta din urmă.

Dar, așa cum s-a arătat mai sus, A.R.R. a comunicat că măsura anulării celor două licențe de execuție nu mai poate fi adusă la îndeplinire, deoarece valabilitatea acestora expirase anterior și nu a mai fost prelungită. În concluzie, cele două recursuri sunt întemeiate pentru motivele invocate și pentru considerentele prezentate mai sus, urmând să fie admisă și casată sentința atacată, iar pe fond, rejudecând cauza, vor fi respinse și acțiunea și cererea de intervenție, ca nefondate, nefiind îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC C.C. SRL Pitești și de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2005.