ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 iunie 2003, la Tribunalul Argeș, reclamanta SC R.S. SRL Mioveni a chemat în judecată pe pârâta A.R.R., pentru a se constata nulitatea actului nr. 12677 din 26 mai 2003, prin care pârâta a anulat rezultatul atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie 2003. Prin sentința nr. 2521/C din 6 octombrie 2003, Tribunalul Argeș a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. Prin decizia nr. 359/R-C din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâta A.R.R., împotriva sus-amintitei sentințe. Reținându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. și a dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., sentința tribunalului a fost casată, iar cauza, reținută pentru judecata în primă instanță. Ca urmare, prin sentința nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC R.S. SRL Mioveni și a constatat nulitatea actului nr. 12677/A.R.R. din 16 mai 2003, prin care a fost anulat rezultatul atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie 2003. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: În urma licitației publice din 21 martie 2003, reclamantei i-au fost atribuite traseele Pitești Sud - Mioveni - Țițești; Pitești Sud - Mioveni - Conțești și Pitești Sud - Mioveni - Domnești.

Licențele de transport cu valabilitate până la 19 martie 2005 și licențele de execuție pentru perioada 4 aprilie 2003 - 31 martie 2004, eliberate reclamantei, nu au fost anulate. Prin adresa nr. 1434 din 28 martie 2003, reclamanta a fost informată că în data de 24 martie 2003 a fost declarată ca executant al ofertei nr. 11, punându-i-se în vedere să prezinte contractele pentru utilizarea autogărilor, punctelor de îmbarcare/debarcare, autorizate și a spațiilor, până în data limită de 10 aprilie 2003. Anterior acestui termen limită, reclamanta a încheiat cu SC A. SA, contractul nr. 856 din 7 aprilie 2003, privitor la parcarea microbuzelor.

Până la acel moment, exista contractul de închiriere nr. 2447 din 7 martie 2003, semnat prin delegare de către reprezentantul SC A. SA, iar până la momentul depunerii dosarului, pentru atribuirea traseelor, reclamanta nu a fost informată despre aspectul comunicat pârâtei, cu privire la lipsa de valabilitate a semnăturii acestui delegat. În aceste condiții s-a constatat că nu au fost încălcate prevederile art. 35 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, aprecieri asupra valabilității unui contract neputând face pârâta, ci doar instanța de judecată sau, eventual, prin acordul celor două părți contractante.

S-a mai reținut că reclamanta a satisfăcut și cerința impusă de pârâtă privind suplimentarea obiectului de activitate cu transport de persoane, prin servicii regulate - cod CAEN nr. 6021, așa cum rezultă din actul adițional din 15 aprilie 2003. În actul supus anulării nu se specifică data contestării atribuirii și se anulează rezultatul atribuirii, menținându-se licențele de transport și de execuție. Actul a fost apreciat, ca nelegal, de instanță, deoarece reclamanta s-a conformat dispozițiilor legale, iar prin noua atribuire de traseu, unui alt solicitant, s-a adus o vătămare societății reclamante. În termen legal, împotriva sentinței nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004, a declarat recurs, reclamanta.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a criticat soluția instanței de fond, sub două aspecte: - greșita aplicare a prevederilor art. 35 alin. (2) ale Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, de aprobare a normelor de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora; - ignorarea împrejurării că la data atribuirii grupei de trasee în discuție, reclamanta nu avea ca obiect de activitate transportul de persoane prin servicii regulate pe bază de grafic Cod CAEN nr. 6021. În acest sens s-a arătat că suplimentarea obiectului de activitate, realizată de reclamantă la 15 aprilie 2003, nu a fost solicitată pentru acoperirea neregulilor constatate pentru ședința din 24 martie 2003, ci pentru a da posibilitate reclamantei să participe la o nouă ședință de atribuire a traseului.

Examinând sentința atacată, prin prisma acestor critici, cât și în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 35 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, de aprobare a normelor de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe: „o licență de execuție pentru trasee se poate solicita, dacă operatorul de transport rutier public sau, în cazul asociațiilor, unul dintre membrii asociați are în localitatea cap de traseu din care este prevăzută plecarea curselor pe traseul respectiv sau, în cazul grupelor de trasee, pentru fiecare dintre traseele care compun grupa de trasee, sediul sau o filială, sucursală ori un punct de lucru sau spațiu suficient pentru parcarea autovehiculelor”.

În speță, oferta nr. 11 din programul județean de transport de persoane prin servicii regulate conținea o grupare de trei trasee, pentru deservirea cărora erau necesare trei microbuze titulare și o rezervă. Oferta a fost solicitată de doi operatori de transport, respectiv reclamanta și SC C.R. SRL. Prin adresa nr. 1434 din 28 martie 2003, A.R.R. a comunicat reclamantei, că a fost declarată executantă a ofertei nr. 11. Urmare a contestației depuse de celălalt operator de transport, Ministerul Lucrărilor Publice și Locuinței - A.R.R. a efectuat verificări la sediul agenției A.R.R. Argeș. Concluziile acestui control fac obiectul notei nr. 12677/A.R.R. din 26 mai 2003 și vizează nerespectarea art. 35 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, prezentarea unui contract de închiriere pentru spațiu parcare nevalabil încheiat între SC R.S.

SRL și SC A. SA, precum și faptul că ambii operatori de transport nu au ca obiect de activitate „transport de persoane prin curse regulate pe bază de grafic” deținut prin codul CAEN 6021. În baza acestei note, Agenția A.R.R. Argeș a hotărât ca grupa de trasee, în discuție, să fie ofertată din nou, data limită de depunere a dosarelor fiind fixată la 6 iunie 2003, hotărând, deci, implicit, anularea rezultatului atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie 2003. Despre această măsură, reclamanta a fost înștiințată prin adresa nr. 1307 din 26 mai 2003. Probatoriul administrat de instanța fondului demonstrează că decizia de organizare a unei noi ședințe de atribuire este temeinică și legală. Contractul nr. 2447 din 7 martie 2003, prezentat de intimata-reclamantă, nu este înregistrat la SC A. SA și nu este semnat de reprezentanții legali ai acestei societăți, așa cum rezultă din adresa nr. 10871 din 16 mai 2003, precum și din alte două acte comunicate de A.R.R., agenția Argeș.

În ce privește contractul de închiriere nr. 856, a spațiului pentru parcare microbuze, acesta a fost încheiat la data de 7 aprilie 2003, deci ulterior datei la care a avut loc ședința de atribuire trasee. Așa fiind, acest act nu poate fi primit ca dovadă a îndeplinirii de către intimata-reclamantă, la data de 24 martie 2003, a cerințelor prevăzute de art. 35 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001. Motivarea instanței fondului, în sensul că prin prezentarea contractului nr. 856 din 7 aprilie 2003, reclamanta s-a încadrat în termenul limită fixat la 10 aprilie 2003, prin adresa nr. 1434 din 28 martie 2003, demonstrează că s-a făcut confuzie între dispozițiile ce constituie temeiul anulării rezultatului atribuirii ofertei nr. 11 și dispozițiile art. 41 alin. (2) din aceleași Norme metodologice.

De asemenea, în mod greșit instanța reține că prin adresa nr. 1307 din 26 mai 2003, emisă de pârâta A.R.R., reclamanta a primit un termen de grație de 15 zile pentru extinderea obiectului de activitate, în sensul arătat în nota din 26 mai 2003. Or, așa cum se poate observa din conținutul adresei nr. 1307, cele solicitate privesc decizia de organizare a unei noi ședințe de atribuire a aceleiași grupe de trasee. Conform încheierii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, societatea intimată și-a suplimentat obiectul de activitate cu activitatea cod CAEN 6021, prin actul adițional din 15 aprilie 2003, ulterior ședinței de atribuire de trasee în litigiu.

În plus, astfel cum se reține și în considerentele sentinței și cum se reiterează la motivele de recurs, la data de 6 iunie 2003, traseul a fost atribuit unui alt operator de transport, iar această atribuire nu a fost contestată de intimată, astfel că aceasta atribuire produce efecte juridice și în prezent. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din același cod, recursul va fi admis, sentința va fi casată, iar acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC R.S. SRL Mioveni, județul Argeș, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.