ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 2 iunie 2003, la Tribunalul Argeș, reclamanta SC R.S. SRL Mioveni a

chemat în judecată pe pârâta A.R.R., pentru a se constata nulitatea actului nr.

12677 din 26 mai 2003, prin care pârâta a anulat rezultatul atribuirii ofertei nr.

11 din 24 martie 2003.

Prin sentința nr. 2521/C din

6 octombrie 2003, Tribunalul Argeș a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 359/R-C din

20 septembrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis recursul declarat de pârâta A.R.R., împotriva sus-amintitei

sentințe. Reținându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3

C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., sentința tribunalului

a fost casată, iar cauza, reținută pentru judecata în primă instanță.

Ca urmare, prin sentința nr.

130/F/C din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC R.S. SRL Mioveni și a

constatat nulitatea actului nr. 12677/A.R.R. din 16 mai 2003, prin care a fost anulat

rezultatul atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie 2003.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

În urma licitației publice

din 21 martie 2003, reclamantei i-au fost atribuite traseele Pitești Sud -

Mioveni - Țițești; Pitești Sud - Mioveni - Conțești și Pitești Sud - Mioveni -

Domnești. Licențele de transport cu valabilitate până la 19 martie 2005 și

licențele de execuție pentru perioada 4 aprilie 2003 - 31 martie 2004,

eliberate reclamantei, nu au fost anulate.

Prin adresa nr. 1434 din 28

martie 2003, reclamanta a fost informată că în data de 24 martie 2003 a fost

declarată ca executant al ofertei nr. 11, punându-i-se în vedere să prezinte

contractele pentru utilizarea autogărilor, punctelor de îmbarcare/debarcare,

autorizate și a spațiilor, până în data limită de 10 aprilie 2003.

Anterior acestui termen

limită, reclamanta a încheiat cu SC A. SA, contractul nr. 856 din 7 aprilie

2003, privitor la parcarea microbuzelor. Până la acel moment, exista contractul

de închiriere nr. 2447 din 7 martie 2003, semnat prin delegare de către

reprezentantul SC A. SA, iar până la momentul depunerii dosarului, pentru atribuirea

traseelor, reclamanta nu a fost informată despre aspectul comunicat pârâtei, cu

privire la lipsa de valabilitate a semnăturii acestui delegat.

În aceste condiții s-a constatat

că nu au fost încălcate prevederile art. 35 din Ordinul Ministerului Lucrărilor

Publice și Locuinței nr. 1842/2001, aprecieri asupra valabilității unui

contract neputând face pârâta, ci doar instanța de judecată sau, eventual, prin

acordul celor două părți contractante.

S-a mai reținut că

reclamanta a satisfăcut și cerința impusă de pârâtă privind suplimentarea

obiectului de activitate cu transport de persoane, prin servicii regulate - cod

CAEN nr. 6021, așa cum rezultă din actul adițional din 15 aprilie 2003.

În actul supus anulării nu

se specifică data contestării atribuirii și se anulează rezultatul atribuirii,

menținându-se licențele de transport și de execuție. Actul a fost apreciat, ca

nelegal, de instanță, deoarece reclamanta s-a conformat dispozițiilor legale,

iar prin noua atribuire de traseu, unui alt solicitant, s-a adus o vătămare societății

reclamante.

În termen legal, împotriva sentinței

nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004, a declarat recurs, reclamanta. Invocând în

drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a criticat soluția instanței de fond, sub două aspecte:

- greșita aplicare a prevederilor art. 35 alin. (2) ale Ordinului Ministerului

Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, de aprobare a normelor de autorizare

și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora;

- ignorarea împrejurării că

la data atribuirii grupei de trasee în discuție, reclamanta nu avea ca obiect de

activitate transportul de persoane prin servicii regulate pe bază de grafic Cod

CAEN nr. 6021. În acest sens s-a arătat că suplimentarea obiectului de activitate,

realizată de reclamantă la 15 aprilie 2003, nu a fost solicitată pentru

acoperirea neregulilor constatate pentru ședința din 24 martie 2003, ci pentru

a da posibilitate reclamantei să participe la o nouă ședință de atribuire a

traseului.

Examinând sentința atacată,

prin prisma acestor critici, cât și în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat, pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 35 alin. (2)

din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, de aprobare

a normelor de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților

conexe: „o licență de execuție pentru trasee se poate solicita, dacă operatorul

de transport rutier public sau, în cazul asociațiilor, unul dintre membrii

asociați are în localitatea cap de traseu din care este prevăzută plecarea

curselor pe traseul respectiv sau, în cazul grupelor de trasee, pentru fiecare dintre

traseele care compun grupa de trasee, sediul sau o filială, sucursală ori un

punct de lucru sau spațiu suficient pentru parcarea autovehiculelor”.

În speță, oferta nr. 11 din

programul județean de transport de persoane prin servicii regulate conținea o

grupare de trei trasee, pentru deservirea cărora erau necesare trei microbuze titulare

și o rezervă. Oferta a fost solicitată de doi operatori de transport, respectiv

reclamanta și SC C.R. SRL.

Prin adresa nr. 1434 din 28

martie 2003, A.R.R. a comunicat reclamantei, că a fost declarată executantă a

ofertei nr. 11.

Urmare a contestației depuse

de celălalt operator de transport, Ministerul Lucrărilor Publice și Locuinței -

A.R.R. a efectuat verificări la sediul agenției A.R.R. Argeș. Concluziile

acestui control fac obiectul notei nr. 12677/A.R.R. din 26 mai 2003 și vizează

nerespectarea art. 35 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul

Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, prezentarea unui

contract de închiriere pentru spațiu parcare nevalabil încheiat între SC R.S. SRL

și SC A. SA, precum și faptul că ambii operatori de transport nu au ca obiect

de activitate „transport de persoane prin curse regulate pe bază de grafic”

deținut prin codul CAEN 6021.

În baza acestei note, Agenția

A.R.R. Argeș a hotărât ca grupa de trasee, în discuție, să fie ofertată din

nou, data limită de depunere a dosarelor fiind fixată la 6 iunie 2003, hotărând,

deci, implicit, anularea rezultatului atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie

din 26 mai 2003.

Probatoriul administrat de instanța

fondului demonstrează că decizia de organizare a unei noi ședințe de atribuire este

temeinică și legală.

Contractul nr. 2447 din 7

martie 2003, prezentat de intimata-reclamantă, nu este înregistrat la SC A. SA și nu este semnat de reprezentanții legali ai acestei societăți, așa cum rezultă din

adresa nr. 10871 din 16 mai 2003, precum și din alte două acte comunicate de A.R.R.,

agenția Argeș.

În ce privește contractul de

închiriere nr. 856, a spațiului pentru parcare microbuze, acesta a fost

încheiat la data de 7 aprilie 2003, deci ulterior datei la care a avut loc ședința

de atribuire trasee. Așa fiind, acest act nu poate fi primit ca dovadă a

îndeplinirii de către intimata-reclamantă, la data de 24 martie 2003, a cerințelor

prevăzute de art. 35 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.

1842/2001.

Motivarea instanței fondului,

în sensul că prin prezentarea contractului nr. 856 din 7 aprilie 2003,

reclamanta s-a încadrat în termenul limită fixat la 10 aprilie 2003, prin

adresa nr. 1434 din 28 martie 2003, demonstrează că s-a făcut confuzie între dispozițiile

ce constituie temeiul anulării rezultatului atribuirii ofertei nr. 11 și dispozițiile

art. 41 alin. (2) din aceleași Norme metodologice.

De asemenea, în mod greșit

instanța reține că prin adresa nr. 1307 din 26 mai 2003, emisă de pârâta A.R.R.,

reclamanta a primit un termen de grație de 15 zile pentru extinderea obiectului

de activitate, în sensul arătat în nota din 26 mai 2003.

Or, așa cum se poate observa

din conținutul adresei nr. 1307, cele solicitate privesc decizia de organizare a

unei noi ședințe de atribuire a aceleiași grupe de trasee.

Conform încheierii Oficiului

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, societatea intimată și-a suplimentat

obiectul de activitate cu activitatea cod CAEN 6021, prin actul adițional din

15 aprilie 2003, ulterior ședinței de atribuire de trasee în litigiu.

În plus, astfel cum se reține

și în considerentele sentinței și cum se reiterează la motivele de recurs, la

data de 6 iunie 2003, traseul a fost atribuit unui alt operator de transport,

iar această atribuire nu a fost contestată de intimată, astfel că aceasta

atribuire produce efecte juridice și în prezent.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din același cod, recursul va fi admis, sentința va fi casată, iar acțiunea

va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC R.S. SRL Mioveni, județul Argeș,

ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2005.