ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1580/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1580/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 112 din 23
aprilie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei SC O.T. SRL, formulată în
contradictoriu cu A.R.R. și cu A.R. Pitești și în consecință, s-a anulat
procesul-verbal nr. 922 din 24 martie 2003, întocmit de această agenție și s-a
constatat că reclamanta este îndreptățită să i se elibereze licență de execuție
pentru traseul Bascov - Curtea de Argeș.
Prin aceeași sentință a fost
respinsă cererea de intervenție în interes propriu a SC M.C. SRL
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut, în esență, că atribuirea prin procesul-verbal atacat, a
executării traseului pentru transport de persoane pe ruta Bascov - Curtea de
Argeș, SC M.C. SRL este nelegală, întrucât reclamanta a fost depunctată
nejustificat la criteriul vechimii neîntrerupte.
Împotriva sentinței au
declarat recurs, A.R.R. și SC M.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, conform art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele
depuse la dosar, recurentele susțin că la dezbaterile din ședința din 9 aprilie
2004, când s-a pus în discuție, calitatea procesuală a Agenției A.R. Pitești,
aceasta nu a fost prezentă și că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită
a legii, fiind ignorat Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 527/1997.
Prin întâmpinarea formulată
de intimata-reclamantă SC O.T. SRL, s-a invocat excepția tardivității
recursului declarat de intervenienta SC M.C. SRL, iar instanța, din oficiu, a
pus în discuția părților, competența materială de soluționare a cauzei în primă
instanță.
Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că excepția tardivității recursului promovat de intervenientă este
nefondată, întrucât hotărârea atacată nu a fost comunicată acesteia, la adresa
indicată în cererea de intervenție. Din dovada aflată la dosar rezultă că
intervenienta are sediul în Pitești, bloc A 1 a, iar hotărârea instanței de
fond a fost comunicată la blocul 10.
Recursurile sunt întemeiate,
pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu,
de instanța de control judiciar.
În adevăr, potrivit art. 3 pct.
1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță „procesele și
cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și
instituțiilor centrale”, iar tribunalele, conform art. 2 pct. 1 lit. c) din
același cod, judecă „procesele și cererile în materie de contencios
administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel”.
În cauză, actul atacat prin
cererea de chemare în judecată, procesul-verbal nr. 922 din 24 martie 2003,
prin care a fost declarat executant al operațiunilor de transport rutier, SC M.C.
SRL, este emis de Agenția Teritorială Argeș a A.R.R.
Prin urmare, controlul
judecătoresc de legalitate al acestui act administrativ se exercită în primă
instanță de tribunal, în temeiul prevederilor legale menționate, iar nu de
curtea de apel, actul în discuție nefiind emis de o autoritate sau instituție
centrală.
Or, soluționând cauza în
primă instanță, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat o hotărâre nelegală, încât
se impune casarea acesteia și trimiterea dosarului, spre o nouă judecată, la
instanța competentă.
Întrucât Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin încheierea din 27 noiembrie 2003, a strămutat
judecata de la Curtea de Apel Pitești, la Curtea de Apel Ploiești, pentru o bună administrare a justiției, dosarul va fi trimis conform art. 313 C. proc.
civ., la Tribunalul Prahova, pentru soluționare.
Instanța de trimitere va
examina sub forma unor apărări de fond, și celelalte susțineri din motivele de
recurs a căror examinare în această fază procesuală devine inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de A.R.R. și de SC M.C. SRL Pitești împotriva sentinței civile nr. 112 din 23
aprilie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Prahova.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 martie 2005.