ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 140/F-C
din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta
SC O.T. SRL Bascov, în contradictoriu cu A.T.R. - A.R.R. București și a obligat
această autoritate publică să nu supună ofertării traseul Brașov - Curtea de
Argeș, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr.
666/2004, al Înalte Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal.
În motivare s-a reținut, în
esență, că cererea reclamantei întrunește condițiile prevăzute de art. 581 C.
proc. civ., întrucât prin ofertarea traseului de transport călători pe ruta mai
sus menționată, reclamanta ar suferi o pagubă iminentă și care nu s-ar putea
repara.
Împotriva sentinței, A.R.R. București
a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și susținând că în materia contenciosului
administrativ, suspendarea executării actelor administrative nu poate fi
dispusă pe calea ordonanței președințiale, ci pe calea prevăzută de Legea nr. 29/1990.
Recursul este întemeiat.
Prin cerere de chemare în
judecată, reclamanta-intimată a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care
o va pronunța, să nu oferteze în ședința din 20 decembrie, licența de execuție
pentru traseul Brașov - Curtea de Argeș, conform programului și metodologiei stabilite
prin Ordinul nr. 245/2004 al A.R.R., deoarece ar putea fi depunctată la criteriul
de vechime.
Condițiile în care poate fi
dispusă o astfel de măsură cu caracter provizoriu, sunt expres prevăzute în art.
9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Potrivit acestei
reglementări, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei
pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea
executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
Cum suspendarea cerută
vizează executarea unei măsuri dispuse printr-un act administrativ a cărei
anulare poate fi solicitată în temeiul Legii nr. 29/1990, cererea de suspendare,
ca măsură provizorie, nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară,
decât a fondului litigiului.
Nefiind îndeplinită această
condiție procesuală, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea dată și pe
fond, va fi respinsă cererea reclamantei, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinței
nr. 140/F-C din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială
și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și respinge cererea, ca
inadmisibilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 iunie 2005.