ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând asupra recursului

de față,

Contestatoarea SC M.M.F.M.

SRL, a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata A.D.S. să se anuleze titlul

executoriu și somația comunicate de intimată cu adresa nr. 51479 din 7

februarie 2007.

Motivându-și contestația,

petenta arată că a încheiat cu intimata contractul de concesiune nr. 48/2004

având ca obiect concesionarea terenului agricol în suprafață de 768,16 ha

situat în perimetrul agricol al municipiului Oltenița, județul Călărași.

Titlul executoriu

reprezentat de acest contract a fost comunicat contestatoarei la data de 7

februarie 2007 odată cu somația de executare silită pentru suma de 63.853,52

lei reprezentând redevență și penalități de întârziere aferente facturilor

fiscale emise pentru trimestrele II, III și IV 2006.

Se arată că, față de data

intrării în vigoare a O.G. nr. 94/2004 de modificare a Legii nr. 190/2004,

contractul nu poate constitui titlu executoriu.

Pe fond se susține că SC M.M.F.M.

SRL a achitat integral obligațiile contractuale dar la 23 aprilie 2006 s-a

produs calamitatea naturală constând în inundarea celor 768,16 ha teren

concesionate iar prin procesul – verbal nr. 27 din 8 mai 2006 părțile

contractante au constatat evenimentul de forță majoră dar A.D.S. nu a ținut

cont de aceasta, cu toate că înscrisul referitor la forța majoră a fost

întocmit în prezența reprezentantului intimatei.

Curtea de Apel București,

prin sentința comercială nr. 71 din 11 aprilie 2007, a respins excepția

nulității absolute a titlului executoriu și a somației și a respins, ca

nefondată, contestația la executare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că evenimentul de forță majoră a fost

consemnat în procesul – verbal nr. 27 din 8 mai 2006 dar nu s-a respectat

termenul de 3 zile privind comunicarea evenimentului prevăzut de art. 12.1 din

contract.

Chiar dacă forța majoră

exonerează de răspunderea contractuală pe debitor conform art. 1082 și 1083 C.

com., părțile au reglementat expres în contractul de concesiune suportarea

riscurilor, în art. 8.6 care stabilește obligația concesionarului de a se

asigura la o societate de asigurare pentru valoarea redevențelor datorate,

obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o.

S-a mai reținut și că

imposibilitatea concesionarului de a exploata terenul nu-l scutește pe acesta

de plata în bani a redevenței deoarece obligația aceasta nu depinde de

realizarea recoltei având în vedere dispozițiile art. 5.2 și 8.2 din contract.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs debitoarea SC M.M.F.M. SRL invocând motivele prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De altfel, recursul urmează

a fi analizat din perspectiva dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Se susține că, în mod greșit

a fost ignorată forța majoră considerându-se că plata în bani a redevenței nu

depinde de realizarea recoltei când în cuprinsul contractului se arată că

redevența este echivalentul în lei a 295 kg grâu.

Recurenta arată că instanța

de fond a făcut o aplicare greșită a legii prin interpretarea art. 8.6 din

contractul de concesiune, apreciind că forța majoră nu exonerează de plata

redevenței neîndeplinindu-se obligația de asigurare a valorii redevenței

deoarece această obligație se referea la asigurarea culturilor și nu a

terenurilor. Ceea ce a fost afectat prin inundații a fost însuși obiectul

concesiunii, exploatarea agricolă a terenurilor.

Se mai susține că au fost

încălcate dispozițiile art. 1082 și art. 1083 C. civ. și 969 C. civ., ignorând

procesul – verbal de constatare nr. 27 din 08 mai 2006 care stabilea existența

cazului de forță majoră.

Este invocată și decizia nr.

1732 din 9 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis

contestația la executare anulându-se titlul executoriu și somația de plată

privind primele două trimestre ale anului 2006.

O altă critică o reprezintă

faptul că, în mod greșit s-a apreciat că reprezintă titlu executoriu contractul

de concesiune. Acest contract a fost încheiat la data de 22 martie 2004 iar

O.G. nr. 94/2004 care instituia caracterul de titlu executoriu al acestei

categorii de contracte a intrat în vigoare la 4 septembrie 2004.

Prin urmare norma din art. 3

al Legii nr. 190/2004 modificată prin O.G. nr. 94/2004 nu este aplicabilă

contractului având în vedere principiul neretroactivității legii civile.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 372

C. proc. civ., executarea silită se poate face numai în baza unui titlu

executoriu.

Contractul nr. 48 din 23

martie 2004 încheiat între părți nu îndeplinea condițiile necesare pentru a fi

considerat titlu executoriu având în vedere că O.G. nr. 94/2004 a intrat în

vigoare la 31 august 2004 și abia de la această dată se dă caracter de titlu

executoriu contractelor de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă.

Cum legea nu retroactivează

rezultă că executarea pornită în baza contractului care nu este titlu

executoriu apare ca nelegală.

În ceea ce privește

criticile referitoare la interpretarea clauzelor contractului, respectiv a art.

8.2 cât și a normelor din art. 1082 și 1083 C. civ., se constată că, nu mai

este necesară analizarea acestora față de considerentele privind lipsa titlului

executoriu.

Având în vedere aceste

considerente urmează a fi admis recursul contestatoarei și se va schimba, în parte

sentința de fond.

Va fi admisă contestația la

executare și se va dispune anularea formelor de executare comunicate prin adresa

nr. 51479 din 7 februarie 2007 de către intimata A.D.S.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții cu privire la excepția nulității absolute a titlului executoriu și a

somației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea SC M.M.F.M. SRL Oltenița împotriva sentinței nr. 71 din 11

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Schimbă în parte sentința în

sensul că admite contestația la executare și dispune anularea formelor de

executare comunicate prin adresa nr. 51479 din 7 februarie 2007 de intimata

A.D.S.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2007.