ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6303/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamant M.C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând Tribunalului Buzău, secția civilă, obligarea pârâtului la plata sumei de 120.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale și morale ca urmare a reținerii și arestării sale pe nedrept timp de 30 de zile, începând cu data de 28 februarie 2001. Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 56 din 17 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1918/2006, urmare a evaluării probatoriului administrat, a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 504-507 C. proc. pen. și a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pe pârât la plata sumei de 60.000 lei, daune materiale către reclamant.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca tardiv a apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin „D.G.F.P. Buzău”, potrivit deciziei nr. 189 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs D.G.F.P., în numele Ministerului Finanțelor Publice, în baza mandatului general nr. 26734 din 12 martie 2007. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au fost formulate următoarele motive: 1.- La termenul fixat pentru soluționarea apelului instanța nu a îndeplinit procedura de citare cu Ministerul Finanțelor Publice, care a fost citat la sediul din Buzău, și nu la sediul din București.

2.- Instanța de apel, în mod eronat a respins apelul, întrucât comunicarea sentinței a fost înregistrată la registratura generală sub nr. 26734 din 8 martie 2007, iar potrivit art. 91 C. proc. civ. „înmânarea citațiilor a tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1 (...) se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, calitatea iar apoi va semna dovada”. Recursul este nefondat. 1. Pentru termenul din 17 aprilie 2007 stabilit în vederea soluționării cererii de apel, instanța de apel a dispus și îndeplinit procedura de citare atât a D.G.F.P. Buzău, cât și a Ministerului Finanțelor Publice.

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentantul legal al pârâtului chemat în judecată, respectiv al Statului Român, a fost legal citat în calitate de apelant, la sediul său din București, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 8 din dosarul instanței de apel. 2. Contrar afirmației recurentului, data comunicării sentinței nr. 56 din 17 ianuarie 2007 a Tribunalului Buzău către Ministerul Finanțelor Publice este 27 februarie 2007, conform procesului verbal încheiat la această dată de agentul procedural. Înmânarea actului de procedură s-a făcut, potrivit art. 91 C. proc. civ., funcționarului însărcinat cu privirea corespondenței, ale cărui nume, prenume și calitate sunt precizate în clar.

„R.P., funcționar, RT 127383”, pe procesul verbal fiind aplicate ștampila funcționarului registrator, precum și ștampila registraturii generale a instituției (fila 110 dosar tribunal). Împrejurarea că funcționarul căruia i-a fost înmânat actul de procedură a refuzat să semneze dovada, nu are semnificația vreunui viciu de procedură, în condițiile în care, conform art. 100 alin. (2) C. proc. civ., agentul procedural a consemnat acest aspect în cuprinsul procesului- verbal de comunicare, proces-verbal ce cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității în alin. (1) al art. 100 C. proc. civ. și care, potrivit art. 4 al aceluiași articol „face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”, inclusiv cu privire la data comunicării.

Cum, hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la data de 27 februarie 2007 (consemnată în procesul-verbal), iar cererea de apel a fost depusă la 20 martie 2007, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității declarării apelului a fost corect reținută în prezenta cauză. Pentru considerentele prezentate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. în numele pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 189 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2007.