ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1463/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 84 din 14 iunie 2011, a condamnat pe inculpatul H.M., la 4 luni închisoare pentru infracțiunea de refuz de a prezenta documente societății spre verificare fiscală, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din aceeași lege, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320 1 C. proc. pen. și la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de folosire a creditului societății, cu rea credință în alte scopuri, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 1 an și 10 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 10 luni. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepselor accesorii. S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. Pe latură civilă, s-a constatat acoperit parțial prejudiciul cauzat părții civile D.G.F.P. Buzău, inculpatul fiind obligat la plata, către aceeași parte civilă, a sumei de 21.397 RON despăgubiri materiale.

De la inculpat, s-a dispus confiscarea sumei de 240.000 RON folosită în interes personal. S-a mai dispus comunicarea sentinței la Registrul Comerțului. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: În 2006, inculpatul a înființat SC P. 2006 SRL, având ca obiect principal de activitate construcția de clădiri și lucrări de geniu, el fiind acționar unic și administrator. Până în anul 2009, societatea a fost plătitoare de impozit pe venit micro-întreprinderi, din ianuarie 2010 devenind plătitoare de impozit pe profit. Figurând la Administrația Finanțelor Publice Râmnicu-Sărat cu datorii reprezentând taxe, impozite, contribuții, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale, inculpatul contribuabil a fost somat de 3 ori să prezinte evidențele firmei.

O primă somare a avut loc la 02 septembrie 2009, primită de inculpat la 29 septembrie 2009, o a doua la 26 ianuarie 2010 primită la 02 februarie 2010 și ultima, la 25 februarie 2010, primită la 05 martie 2010. Întrucât inculpatul nu a dat curs somațiilor, organul fiscal amintit a formulat plângere penală. La 08 aprilie 2010, Biroul de Investigare Fraude din cadrul Poliției Municipiului Râmnicu-Sărat s-a sesizat din oficiu în legătură cu folosirea, de către administratorul SC P. 2006 SRL, a banilor firmei în scopuri personale, în condițiile în care societatea comercială figura cu obligații stopaj la sursă, neachitate. Administrația Finanțelor Publice sesizează că societatea inculpatului înregistrase debite către bugetul consolidat al statului, în sumă de 35.114 RON.

La 19 aprilie 2010, Judecătoria Râmnicu-Sărat a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare, cu această ocazie găsindu-se documente contabile ale SC P. 2006 SRL, acestea fiind puse la dispoziția inspectorilor fiscali. Inspecția fiscală a stabilit că societatea administrată de inculpat prezenta datorii către buget în sumă de 89.933 RON, iar scriptic, în contul 531 (casă), exista înscrisă suma de 290.498 RON, în realitate ea neexistând. S-a mai reținut că inculpatul, cu știință, nu a evidențiat în contabilitate și nu a virat la buget suma de 6.029 RON impozit pe dividende datorat la finele anului 2006, deși firma repartizase dividende în sumă de 37.679 RON, sumă luată de inculpat.

Totodată, în perioada 2007-2009, inculpatul a înregistrat în contabilitate cheltuieli nejustificate, cu acte false, pentru acestea deducând nelegal TVA în sumă de 18.855 RON, iar din casa societății, din scripticul 290.498 RON, luase pentru sine, 240.000 RON, prima sumă neexistând în fapt. Inspecția fiscală derulată în perioada 04 iunie – 10 iunie 2010 a constatat că la 31 decembrie 2006, societatea administrată de inculpat a repartizat dividende în sumă de 37.679 RON, dar nu a calculat și nici nu a vărsat impozitul pe venit, respectiv 6.029 RON, iar pentru perioada 2007-2009, a înregistrat cheltuieli care fie nu erau proprii obiectului de activitate (ex. mobilă pentru dormitor, saltele) în sumă de 17.568 RON, din care 2.805 RON TVA, ori cheltuieli cu materiale pentru care nu a justificat o operațiune, TVA suplimentar fiind suma de 18.855 RON.

S-a mai stabilit că societatea inculpatului a calculat, înregistrat, dar nu virat la buget suma de 216 RON impozit pe salarii, 260 RON CAS asigurați, 51 RON CAS șomaj angajator, 23 RON contribuții asigurări sociale asigurați, 169 RON contribuții asigurări sănătate asigurați. Aceste sume au fost achitate de către inculpat în timpul respectivei inspecții fiscale. Aceeași inspecție fiscală a mai constat că deși firma inculpatului a încasat sume mari de bani (an 2007 – suma de 177.128 RON, an 2008 – suma de 289.440 RON, an 2009 – suma de 290.498 RON, an 2010 – suma de 290.498 RON), iar la 31 martie 2010 avea în cont, scriptic, suma de 290.498 RON, nu s-a putut justifica cheltuirea banilor, aceasta cu consecința imposibilității de achitare a datoriilor către buget la aceeași dată în cont neexistând nici un ban.

Organul fiscal solicitase obligarea inculpatului la plata sumei de 89.993 RON, instanța stabilind că paguba încasată a fost de numai 24.884 RON, compusă din 6.029 RON impozit pe dividende și 18.885 RON TVA, diferența reprezentând datorii evidențiate în contabilitatea societății, aceasta urmând a fi recuperată potrivit C. proc. fisc. Pentru că, astfel cum s-a arătat, în timpul inspecției fiscale, inculpatul a achitat parte din prejudiciu, a rămas de recuperat suma de 21.397 RON. Inculpatul, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, personal și asistat fiind de avocat ales, a declarat că recunoaște faptele, dorește să se judece în baza probatoriului administrat la urmărirea penală și a fost de acord cu prejudiciul astfel cum s-a reținut prin actul de sesizare.

Împotriva sentinței, a declarat apel A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, motivul invocat fiind greșita soluționare a laturii civile, partea civilă susținând că inculpatul trebuie obligat la plata sumei de 89.993 RON astfel cum se stabilise prin raportul de inspecție fiscală din 17 iunie 2010. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 141 din 29 septembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă. Nemulțumită și de hotărârea instanței de apel, partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris. Deși legal citată (Dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) partea civilă nu s-a prezentat pentru susținerea recursului declarat.

Din examinarea motivelor de apel, în cadrul acestora partea civilă susținând că hotărârea fondului nu a analizat toate probele care-i erau administrate pentru dovedirea prejudiciului cu care, la urmărirea penală, se constituise parte civilă, cazul de casare apare a fi încadrabil în cel prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. În aceste condiții, recursul părții civile se va examina potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., cazul prevăzut la pct. 10 luându-se în considerare din oficiu. În cauză, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. nu este însă incident, instanța de fond și instanța de prim control judiciar pronunțându-se, motivat, pe latură civilă. Astfel, în mod legal s-a admis, în parte, acțiunea civilă alăturată acțiunii penale și, totodată, bazat pe actele cauzei, s-a constatat acoperirea parțială a prejudiciului, acoperire prin plată de către inculpat, rămânând ca recurenta să-și aproprie suma de 21.397 RON.

Pentru a pronunța soluția pe latură civilă, instanța de fond și hotărârea sa a fost menținută și de către instanța de prim control judiciar, s-a limitat la judecată în raport cu faptele cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, cum, de altfel, se prevede în art. 317 C. proc. pen., infracțiunea fiind singurul temei al răspunderii civile, art. 14 din același Cod prevăzând că acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului. În cauză, sesizarea instanței s-a făcut, în ce privește latura civilă, cu săvârșirea, de către inculpatul H.M., a infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (nu a virat la bugetul de stat suma de 6.029 RON - impozit dividende) și pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din aceeași lege (a înregistrat în perioada 2007-2009, în contabilitatea firmei administrată cheltuieli nejustificate, pentru care, nelegal, a dedus TVA în sumă de 18.855 RON).

Că partea civilă recurentă pretinde că actul inspecției fiscale a reținut că inculpatul nu a virat la buget și alte sume (impozit pe venit, CAS asigurați, CAS șomaj angajator, alte contribuții) excede actului de sesizare. În altă ordine de idei, partea civilă, în paralel cu judecarea cauzei, a participat la procedura de angajare a răspunderii administratorului societății comerciale în conformitate cu normele legislației comerciale și ale insolvenței (sentința comercială nr. 457 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ), astfel obținând obligarea lui H.M. să-i plătească sume ce reprezintă creanțe către buget. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de partea civilă nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același Cod, partea civilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, împotriva deciziei penale nr. 141 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul H.M. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 08 mai 2012.