ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4090/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 194 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14835/118/2011, s-au dispus următoarele:

În baza art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap.la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru infracțiunea de refuz de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile;

În baza art. 9 al. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 al.2 rap.la art. 76 al. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa de 6 (șase)luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală;

S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 33 lit. a) și b) rap.la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul M.E. - fost administrator la SC T.T. SRL Constanța,  să execute pedeapsa cea mai grea de 6(șase) luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 al. (1), 2 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 al. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 3 C. proc. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 24 noiembrie 2011.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999, art. 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul M.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.T. SRL Constanța, prin lichidator judiciar SC L. SRL, Ipurl Constanța, la plata sumei de 62.922 lei, cu titlu de despăgubiri civile (T.V.A. în cuantum de 34.158 lei și impozit pe profit în cuantum de 28.764 lei), plus dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Constanța.

S-au respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă, ca nefondate.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare instanța să comunice O.N.R.C. o copie a dispozitivului acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 890/Com/2007 pronunțată de judecătorul sindic (Dosar nr. 11260/118/2008) s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC T.T. SRL Constanța, fiind desemnat ca și lichidator judiciar SC L. SRL Ipurlconstanța.

Prin notificarea nr. 67 din 05 februarie 2008 lichidatorul judiciar l-a informat pe administratorul M.E. cu privire la obligația depunerii către SC L. SRL Ipurl Constanța a documentelor financiar - contabile ale debitoarei, societate dizolvată, în conformitate cu disp. art. 28 alin. (1) coroborat cu art. 35 din Legea nr. 85/2006 și în termen de 7 zile, iar reprezentanții SC T.T. SRL Constanța au confirmat primirea notificării la data de 06 februarie 2008 (fila 17 u.p.').

Întrucât inculpatul M.E. nu s-a conformat, în data de 02 octombrie 2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a fost înregistrată plângerea penală formulată de lichidatorul judiciar SC L. SRL Ipurl Constanța reprezentat de D.L., împotriva numitului M.E., în calitate de administrator al SC T.T. SRL Constanța, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 147 din Legea nr. 85/2006 constând în refuzul de a pune la dispoziția administratorului judiciar documentele contabile ale debitoarei.

Cu ocazia audierii sale, în faza de urmărire penală, din data de 11 februarie 2010, inculpatul M.E. a declarat că nu luase la cunoștință de notificarea lichidatorului judiciar, întrucât și-a schimbat domiciliul, și că pe confirmarea de primire nu se află semnătura sa. Inculpatul M.E. s-a angajat cu acel prilej să pună la dispoziția SC L. SRL Ipurl Constanța, în termen de 4 zile, documentele financiar-contabile solicitate-respectiv până la data de 15 februarie 2010 (fila 276 d.u.p.).

La data de 13 martie 2010 SC L. SRL Ipurl Constanta a înaintat prin fax, către S.I.F. din cadrul I.P.J. Constanța notificarea din 12 februarie 2010 prin care administratorul M.E. era informat din nou cu privire la obligația depunerii documentelor contabile ale SC T.T. SRL Constanța, acesta semnând personal notificarea la data emiterii.(fila 19 d.u.p.)

Prin adresa din 18 aprilie 2011 SC L. SRL Ipurl Constanța a comunicat că nici până la cea dată, inculpatul M.E., în calitate de administrator al SC T.T. SRL Constanța nu-și îndeplinise obligația legală de depunere a actelor și documentelor contabile prev. de art. 28 și art. 25 din Legea nr. 85/2006.

S-a constatat însă că la data sesizării instanței cu rechizitoriu, respectiv la 24 noiembrie 2011, procurorul de caz a procedat la ridicarea de la martorul B.Z. a documentelor contabile aparținând SC T.T. SRL Constanța - administrator M.E. - și la predarea acestora către martora L.D. în calitate de reprezentant al SC L. SRL Ipurl Constanța, lichidator judiciar desemnat al SC T.T. SRL Constanța.

Cu acea ocazie, numita L.D. a precizat verbal că nu i s-a adus la cunoștință niciodată de către inculpatul M.E. administrator SC T.T. SRL Constanța că ar fi fost în imposibilitate de a preda documentele contabile ale societății.

A fost încheiat cu acel prilej un proces - verbal semnat de procuror, subinspector de poliție și de L.D. (fila 41 c.j.).

În declarația pe care a dat-o în fața instanței de judecată (fila 45), martora Lungu Dorina a susținut că, în anul 2009 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SC T.T. SRL Constanța și i-a solicitat inculpatului M.E.-administrator, depunerea la sediul lichidatorului judiciar a tuturor documentelor și informațiilor contabile, având în vedere dizolvarea societății, dar nu s-a primit niciun răspuns, nicio reacție.

Situația nu a fost încă rezolvată, deoarece în sacul pe care l-a primit în prezența procurorului de caz, în noiembrie 2011, se aflau documente de corespondență foarte vechi din anul 2006 care nu aveau relevanță pentru activitatea lichidatorului judiciar, ultimul bilanț contabil fiind făcut în anul 2002.

În declarația sa, din fața instanței de judecată (fila 33), inculpatul M.E. a susținut că a fost administrator la SC T.T. SRL Constanța, față de care s-a dispus deschiderea procedurii dizolvării și s-a desemnat lichidator judiciar SC L. SRL Ipurl Recunoaște că a fost notificat și somat de lichidatorul judiciar cu privire la obligația depunerii către acesta a documentelor financiar-contabile ale SC T.T. SRL, dar nu a putut să le prezinte pentru că proprietarul spațiului închiriat, unde se aflau aceste documente, nu i le-a predat.

Martorul B.Z. a declarat (fila 32 c.j.) că inculpatul în calitate de administrator al SC T.T. SRL Constanța a închiriat un spațiu, proprietatea sa, plătind chiria pentru spațiu cea 2-3 luni, după care nu a mai plătit. Deși 1-a sunat, contactat pe inculpat, chiar până în toamna anului 2011, să vină să-și ia bunurile și documentele societății sale, acesta nu s-a prezentat, abandonându-le. Martorul a declarat că inculpatul M.E. nu a fost împiedicat niciodată să se prezinte și să-și ridice documentele financiar-contabile. Nu era o cantitate mare de documente, ci acestea se găseau într-un săculeț, și într-un fel era și martorul interesat să scape de acele documente, dar inculpatul nu se arăta interesat să le ridice.

2) Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr. 9717/P/2008 din data de 23 martie 2010 s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de învinuitul M.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În calitate de administrator al SC T.T. SRL Constanța, inculpatul M.E. a efectuat în luna decembrie 2006 lucrări de branșament privind instalația de gaze de la domiciliul persoanei fizice B.E., încasând de la acesta suma totală de 4.300 lei și emițând un număr de trei facturi fiscale și trei chitanțe.

Pe parcursul cercetărilor a fost identificat facturierul aparținând SC T.T. SRL Constanța, din care fac parte și cele trei facturi fiscale emise către numitul B.E.

Facturierul cuprinde operațiuni comerciale derulate în perioada 30.06-2006- 29 ianuarie 2007. '

Potrivit adresei din 20 septembrie 2011 a A.F.P. Constanța, SC T.T. SRL Constanța a depus declarații privind obligațiile de plată către bugetul de stat în perioada ianuarie - iunie 2006.

Prin procesul - verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 05 august 2011 de către lucrătorii din cadrul D.G.F.P. Constanța – S.A.F.- A.I.F. s-a stabilit că prin neînregistrarea în contabilitate a facturierului, administratorul SC T.T. SRL Constanța- inculpatul M.E. s-a sustras de la plata către bugetul de stat a T.V.A. în sumă de 34.158 lei și impozit pe profit în sumă de 28.764 lei, cu un total în valoare de 62.922 lei.

Inculpatul M.E., în calitatea deținută a depus la A.F.P. Constanța declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul de stat numai aferente perioadei ianuarie-iunie 2006, iar actele reținute sunt ulterioare sistării activității de depunere a documentelor, adică în perioada 30 iunie 2006-29 ianuarie 2007.

Cu privire la această faptă, inculpatul M.E. a declarat în fața instanței de judecată (fila 33) că este adevărat că, în luna decembrie 2006 societatea sa a efectuat la domiciliul lui B.E. o instalație de gaze lucrări de branșament, de la care a încasat suma de 4.300 lei, și s-au emis 3 chitanțe, facturi fiscale, lucrările fiind efectuate în iunie 2006-ianuarie 2007 și a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, dar numai pentru perioada ianuarie - iunie 2006. Nu a înregistrat în contabilitate respectivul facturier pentru că documentele financiar-contabile s-au aflat la martorul B.Z.. Consideră că nu s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat pentru că nu știa cât și ce anume să plătească.

Prin adresa din 1 ianuarie 2012 Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța în baza mandatului special-delegație din 18 ianuarie 2012 s-a constituit parte civilă în procesul penal în contra inculpatului M.E. cu suma totală de 144. 518 lei reprezentând: T.V.A. 34.158 lei (plus majorări de întârziere T.V.A.- 30.043 lei și penalități de întârziere T.V.A. - 5.124 lei); Impozit pe profit 28.764 lei ( plus majorări de întârziere impozit pe profit 42.114 lei și penalități de întârziere impozit pe profit 4.315 lei).(fila 23 c.j.)

S-a făcut precizarea că în cuprinsul raportului de inspecție fiscală s-a reținut că obligațiile față de bugetul de stat au fost stabilite numai în baza documentelor puse la dispoziție de către I.P.J. Constanța,iar prezenta verificare nu constituie un control de fond, cuantumul obligațiilor fiscale fiind stabilit sub rezerva unei verificări ulterioare.

Situația de fapt redată și reținută de către instanță ca și vinovăția inculpatului a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal din data de 05 august 2011 ; proces-verbal de inspecție fiscală din data de 28 iunie 2011; acte de cercetare; adresa eliberată de O.R.C. din 10 ianuarie 2012 privind situația juridică a SC T.T. SRL;cererea de constituire de parte civilă din 31 ianuarie 2012 a Statului Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P Constanța în baza mandatului special-delegație din 18 ianuarie 2012, fiind anexat și procesul-verb al din data de 05 august 2011; depoziții martori B.Z., S.C. și L.D.; note scrise înaintate de L. I.P.U.R.L. lichidator judiciar al SC T.T. SRL însoțite de sentința civilă nr. 2460/ Com din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța - Dosar nr. 11260/118/2008 - și de proces-verbal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, la data de 24 noiembrie 2011,ora 10,40;-declarații inculpat.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În soluționarea laturii civile a procesului penal s-au luat în considerare următoarele aspecte:

- Procesul-verbal încheiat la data de 05 august 2011 (fila 205 și urm u.p.) privind pe SC T.T. SRL a făcut referire la inspecția fiscală care s-a desfășurat în perioada 03 august 2011-05 august 2011 și s-a efectuat numai la sediul S.A.F.- A.I.F. Constanța, în baza documentelor puse la dispoziție de I.P.J. Constanța. S-a precizat că această verificare nu constituie control fiscal de fond, iar obligațiile față de bugetul de stat au fost stabilite numai în baza documentelor puse la dispoziție de către IPJ Constanța.

- Procesul-verbal încheiat la data de 28 iunie 2011 (fila 92 și urm. u.p.) privind pe SC T.T. SRL a făcut referire la inspecția care s-a desfășurat în perioada 27 iunie 2011-28 iunie 2011 și s-a efectuat la sediul D.G.F.P. Constanța, S.A.F.- A.I.F. Constanța, în baza documentelor puse la dispoziție doar de I.P.J. Constanța. S-a precizat că această verificare nu constituie control fiscal de fond, iar obligațiile față de bugetul de stat au fost generate de datele furnizate numai de către I.P.J. Constanța, prin adresa din 2011.

Ținând seama că verificările nu au constituit controale fiscale de fond, la sediul societății și în prezența inculpatului, a reprezentanților societății comerciale, verificările s-au efectuat doar la sediul I.P.J. Constanța și în baza documentelor pe care organele de poliție au înțeles să le prezinte, nu poate fi luat în seamă decât prejudiciul cert și determinat cauzat efectiv bugetului de stat, de către inculpatul M.E.

În consecință, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cauză, fiind acordată suma de 62.922 lei, cu titlu de despăgubiri civile (T.V.A. în cuantum de 34.158 lei și impozit pe profit în cuantum de 28.764 lei), plus dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Constanța.

Împotriva sentinței penale nr. 194 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14835/118/2011 a declarat apel partea civilă A.N.A.F prin D.G.F.P. Constanța, care a formulat critici exclusiv cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile; s-a criticat neacordarea de către prima instanță a obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării efective a debitului principal; s-a arătat că neachitarea la bugetul de stat a T.V.A. - ului, accizei și impozitului pe profit este urmarea faptei de evaziune fiscală, iar creanțele fiscale reprezintă drepturi determinate constând și din dreptul de a percepe dobânzi și penalități de întârziere, în condițiile O.G. nr. 92/2003.

Prin Decizia penală nr. 79/ P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. prin direcția generală a finanțelor publice constanța împotriva sentinței penale nr. 194 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14835/118/2011.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă, precum și din oficiu cauza, conform art. 378 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța este nefondat.

Prima instanță a reținut că inculpatul M.E., în calitate de administrator al SC T.T. SRL a refuzat în perioada 20 februarie 2008 - noiembrie 2011 să pună la dispoziție documentele financiar-contabile ale SC T.T. SRL, intrată în procedura insolvenței, către lichidatorul judiciar SC L. SRL Ipurl Constanța, înscrisuri solicitate în mod repetat de acesta, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.

S-a mai reținut că inculpatul M.E., în calitate de administrator al SC T.T. SRL Constanța, a omis în tot să evidențieze în contabilitatea societății actele activitățile comerciale efectuate și veniturile realizate în perioada 30 iunie 2006-29 ianuarie 2007,cu consecința creării unui prejudiciu către bugetul de stat în valoare de 62.922 lei (T.V.A. în cuantum de 34.158 lei și impozit pe profit în sumă de 28.764 lei), faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul a fost condamnat pentru aceste două infracțiuni la pedepsele de 3 luni închisoare, respectiv 6 luni închisoare, în final fiind aplicată pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, în condițiile art. 81 C. pen.

S-a constatat că apelul nu devoluează asupra laturii penale a cauzei, așa încât nu se impune a se mai face considerații suplimentare, reținându-se doar că s-a stabilit că inculpatul M.E. a comis o infracțiune de evaziune fiscală, fapta care are caracter ilicit și atrage și răspunderea civilă delictuală a acestuia pentru prejudiciul produs bugetului de stat.

În favoarea părții civile s-a reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a inculpatului M.E., motiv pentru care s-a apreciat că inculpatul trebuie să repare prejudiciul produs, context în care nici din această perspectivă nu se mai impun precizări suplimentare privitor la realizarea condițiilor specifice răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Instanța de apel a reținut că partea civilă formulează critici ce vizează exclusiv neacordarea obligațiilor fiscale accesorii debitului principal, apreciindu-se că soluția primei instanțe este întemeiată.

Partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 144. 518 lei reprezentând: T.V.A. 34.158 lei (plus majorări de întârziere 30.043 lei și penalități de întârziere 5.124 lei) și impozit pe profit 28.764 lei ( plus majorări de întârziere 42.114 lei și penalități de întârziere 4.315 lei).

Din această sumă a fost acordat doar debitul principal ce totalizează 62.922 lei, din care T.V.A. în cuantum de 34.158 lei și impozit pe profit în cuantum de 28.764 lei, la care s-a adăugat dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului, respingându-se solicitarea de acordarea a obligațiilor fiscale accesorii.

Instanța de apel a reținut că răspunderea civilă a inculpatului este reglementată de dispozițiile Codului civil, iar nu de cele ale dreptului fiscal, dat fiind că aceasta nu este debitor fiscal, motiv pentru care nu se poate realiza o combinare a celor două tipuri de răspundere civilă. Ca atare, nu se pot acorda penalități și dobânzi pentru motivele expuse în continuare.

Infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005 sunt, de regulă, infracțiuni de rezultat, care au ca urmare producerea unui prejudiciu material constând în taxele, impozitele sau contribuțiile neachitate către bugetul de stat.

În ipoteza săvârșirii unor infracțiuni de evaziune fiscală există posibilitatea exercitării acțiunii civile alăturat acțiunii penale în cadrul procesului penal, ca în cazul oricărei infracțiuni de rezultat,

Acțiunea civilă, conform art. 14 C. proc. pen., are drept scop repararea pagubei produsă prin săvârșirea infracțiunii, iar repararea pagubei se face într-una din modalitățile prevăzute de art. 14 alin. (3) lit. a) și c) C. proc. pen.

În cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, acțiunea civilă se exercită de A.N.A.F. , în calitate de reprezentant al Statului Român, conform H.G. nr. 109/2009 (art. 4 pct. 37).

În practică se constată, ca și în speța de față, că în cererile de constituire de parte civilă, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, A.N.A.F. solicită pe lângă taxele, impozitele sau contribuțiile neachitate către bugetul de stat și dobânzile, penalitățile de întârziere și majorările de întârziere aferente obligațiilor principale, astfel cum sunt prevăzute de C. proc. fisc.

În art. 119 alin. (1) C. proc. fisc., în redactarea actuală, se prevede că, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

În art. 120 alin. (1) se prevede că „dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv". Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru flecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

În art. 1201 alin. (1) se arată că „plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale", iar cuantumul acestora este prevăzut în alin. (2).

Dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează cumulat și se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Conform art. 124

1

, majorările de întârziere, prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120

1

, se datorează pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale.

Pentru a stabili în ce măsură se pot acorda dobânzile, penalitățile de întârziere și majorări de întârziere aferente obligațiilor principale este necesar a examina principiile care stau la baza rezolvării acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal.

Este acceptat că acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal se soluționează după regulile aplicabile răspunderii civile delictuale, chiar dacă săvârșirea infracțiunii este în legătură cu alt tip de răspundere civilă, cum ar fi, de exemplu, răspunderea contractuală.

Dacă persoana fizică sau juridică dorește să exercite acțiunea civilă în cadrul procesului penal trebuie să accepte rezolvarea acțiunii civile potrivit regulilor răspunderii civile delictuale prevăzute în art. 998 - 1003 C. civ. în cazul în care persoana prejudiciată dorește rezolvarea acțiunii civile conform regulilor stabilite pentru alte tipuri de răspundere civile, are posibilitatea de a se adresa instanței civile pentru repararea pagubei, astfel cum se prevede în art. 19 alin. (1) C. proc. pen.

Aceleași reguli acceptate ca aplicabile în cazul în care persoana prejudiciată are drept de opțiune între răspunderea civilă delictuală și răspunderea contractuală trebuie considerat că sunt aplicabile atunci când persoana prejudiciată are drept de opțiune între răspunderea civilă delictuală și răspunderea fiscală.

Angajarea răspunderii fiscale intervine, în conformitate cu regulile instituite de C. proc. fisc. și aceste reguli nu por fi combinate cu principiile ce guvernează răspunderea civilă delictuală, dat fiind deosebirile de esență dintre acestea. Pentru a evidenția diferențele dintre cele două tipuri de răspundere civilă este necesar a examina noțiunile specifice dreptului fiscal, care individualizează acest tip de răspundere civilă și care nu pot fi aplicate răspunderii civile delictuale.

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal, iar subiectele raportului de juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport. Debitorul este contribuabilul persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii, iar creditorul este Statul reprezentat de Ministerul Finanțelor prin A.N.A.F. și unitățile sale teritoriale (art. 16 și 17 C. proc. fisc.).

Nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale are loc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, dacă prin lege nu se prevede altfel ( art. 23).

Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri. (art. 85 C. proc. fisc.).

Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii (art. 110 C. proc. fisc.).

Din prezentarea succintă a acestor noțiuni specifice răspunderii fiscale, instanța de apel a constatat imposibilitatea aplicării unora dintre prevederile legale ce reglementează răspunderea fiscală în cazul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, cu referire la repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală.

Răspunderea fiscală presupune existența unor raporturi juridice de drept fiscal, a unor creanțe fiscale stabilite în condițiile C. proc. fisc., iar executarea poate fi pornită în baza unui titlu de creanță, pe când în cazul răspunderii civile delictuale raportul juridic ia naștere prin săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și dreptul de creanță este stabilit, în lipsa convenției părților, de instanța de judecată, iar nu printr-o declarație a contribuabilului sau o decizie de impunere a organului fiscal.

În cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, de cele mai multe ori, inculpatul (persoana împotriva căreia se exercită acțiunea civilă) nu are calitatea de debitor fiscal, potrivit regulilor prevăzute în C. proc. fisc., așa cum este și în cazul de față. Debitor fiscal este contribuabilul persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, dar în practică se constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în calitate de administrator al unei societăți comerciale, societate comercială care deținea calitatea de debitor fiscal.

În condițiile în care inculpatul nu are calitatea de debitor fiscal, nu îi sunt aplicabile regulile răspunderii fiscale. Inculpatul este ținut să repare prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, dar acesta nu datorează obligațiile bugetare propriu-zise, nefiind debitor fiscal, ci echivalentul acestora.

Atât timp cât inculpatul nu datorează obligațiile bugetare propriu-zise, care reprezintă obligațiile fiscale principale, acesta nu poate fi obligat nici la plata obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități de întârziere, majorări de întârziere). Obligațiile fiscale accesorii sunt datorate de debitorul fiscal numai în cazul neplății obligațiile fiscale principale scadente stabilite potrivit C. proc. fisc., ceea ce nu este cazul în situația exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal.

Nu s-ar putea susține că prin acordarea cumulată a dobânzilor, penalităților de întârziere și majorărilor de întârziere se urmărește acoperirea integrală a prejudiciului creat bugetului de stat, cu motivarea că obligațiile fiscale ar fi trebuit achitate la data scadenței, iar unul dintre principiile răspunderii civile delictuale este cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.

Majorările de întârziere și penalitățile de întârziere nu reprezintă modalități de acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la termen a obligațiilor fiscale principale, ci aceste instituții specifice răspunderii fiscale constituie sancțiuni pentru neplata la termen, independent de producerea vreunui prejudiciu prin întârzierea la plată. Prejudiciul creat prin neplata la termen a obligațiilor fiscale este acoperit prin obligarea debitorului la plata dobânzii.

Astfel, în cadrul procesului penal A.N.A.F. este îndreptățită la acordarea dobânzii aferente debitului principal, dar nu dobânda prevăzută de dreptul fiscal (pentru argumentele deja arătate), ci dobânda prevăzută de O.G. nr. 9/2000 privind dobânda în materie civilă. Acordarea dobânzii este posibilă, deoarece, în cazul săvârșirii unei fapte ilicite, autorul faptei ilicite este de drept în întârziere și datorează dobânda, conform art. 1088 C. civ. De asemenea, A.N.A.F. ar putea solicita, alternativ, actualizarea cu rata inflației a sumelor reprezentând obligația principală, în acest fel asigurându-se respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.

Dobânda, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere nu pot fi acordate nici pentru motivul că acestea sunt prevăzute de C. proc. fisc. pentru obligații certe, lichide și exigibile, pe când în cazul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal obligația de plată a inculpatului devine certă, lichidă și exigibilă doar la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, astfel că nu s-ar putea acorda majorările de întârziere și penalitățile de întârziere pentru o dată anterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

În concluzie, instanța de apel a apreciat că nu se pot acorda dobânda, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere prevăzute de C. proc. fisc., în cazul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal de către A.N.A.F., în vederea acoperirii pagubei cauzate prin săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală de rezultat, ci doar dobânda prevăzută de O.G. nr. 9/2000 sau actualizarea sumei cu rata inflației, motiv pentru care criticile formulate în apel sunt neîntemeiate.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs partea-civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța, criticând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul neacordării obligațiilor fiscale accesorii, calculate până la data achitării efective a debitului principal.

Înalta Curte, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, care vor fi examinate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.

În mod corect a fost respinsă solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii, respectiv dobânda, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere prevăzute de C. proc. fisc., întrucât s-ar ajunge la o combinare a două tipuri de răspundere civilă, delictuală și fiscală, în condițiile în care creanțele accesorii însoțesc numai o creanță principală, datorată de contribuabilul fiscal, respectiv societatea comercială al cărui administrator era inculpatul.

Prevederile speciale în materie fiscală nu pot fi extinse, prin analogie, unui raport juridic de natură penală, care poate antrena doar răspunderea civilă delictuală.

De altfel, creanțele accesorii - astfel cum sunt reglementate în legislația fiscală - pot fi solicitate în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare a inculpatului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța împotriva Deciziei penale nr. 79/ P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea-civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța împotriva Deciziei penale nr. 79/ P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat M.E.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.