ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 aprilie 2007 sub nr. 2429/105/2007 reclamantul T.I.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploiești ca prin hotărârea ce se va da să se dispună anularea Dispoziției nr. 6780 din 15 martie 2007. În motivare, reclamantul a arătat că la data de 12 noiembrie 2001 a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în str. D., imobil ce a fost donat statului în anul 1976, în baza Decretului nr. 478/1954. Reclamantul a mai precizat că i s-a comunicat de către pârâtă faptul că notificarea nu se încadrează în limitele prevăzute de art 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, fiind necesară o hotărâre definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea de anulare sau constatare a nulității donației.

Deși i s-a comunicat faptul că urmează a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, ulterior pârâta a emis Dispoziția nr. 6780/2007 prin care a respins notificarea.

Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 687 din 30 aprilie 2004 a respins acțiunea ca neîntemeiata, reținând următoarele: - imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-23 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie de regula în natură în condițiile Legii nr. 10/2001, iar în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, urmează a se stabili măsuri reparatorii prin echivalent; - în sensul Legii nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anularea sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă.

- din probele administrate rezultă că imobilul în litigiu a fost proprietatea reclamantului, imobil pe care acesta l-a donat statului, în anul 1976 donația fiind acceptată prin Decizia nr. 2031/22 decembrie 1976, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 366 din 20 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamantul T.I.C.

împotriva sentinței civile nr. 687 din 30 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova; a schimbat în tot sentința și pe fond a admis acțiunea reclamantului în sensul că a anulat Dispoziția nr. 6780 din 15 martie 2007 a Primăriei Municipiului Ploiești constatând dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Ploiești, jud. Prahova, compus din suprafața de 278,37 mp, teren de casă construit și neconstruit, cota indiviză din suprafața totală de 621.46 mp precum și clădirea din paianta care formează Corpul I. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 care dispun că prin imobile preluate în mod abuziv în sensul acestui act normativ se înțeleg imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului ș.a., neîncheiate în forma autentică precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

A mai reținut instanța că normele metodologice de punere în aplicare a acestui act normativ clarifică dispoziția menționată dispunând în art. 2.2 ca art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 vizează doua ipoteze, respectiv imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice sau a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ. În acest ultim caz se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și numai după ce persoana îndreptățită va depune originalul sau copie legalizată de pe respectiva hotărâre.

Concluzionând instanța de apel a reținut că în speța dedusă judecății față de modul de preluare a bunului, în baza Decretului nr. 478/1954, legea nu cere condiția existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de declarare a nulității sau de anulare a donației, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță. Nemulțumită fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, pârâta Primăria Municipiului Ploiești a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2007, sub nr. 2429/10572007, critică întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că greșit instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra bunului și a constatat dreptul acestuia la măsuri reparatorii, având în vedere că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale precum și alte imobile donate statului dacă s-a admis acțiunea în anulare sau constatarea nulității donației printr- o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Imobilul în litigiu a fost donat statului în baza Decretului nr. 478/1954, donație acceptată prin decizia nr. 2031 din 22 decembrie 1976 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Ploiești, Comitetul Executiv. Art. 2 alin. (l) lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevede că imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ. , în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Art. 2 din Decretul nr. 478 din 22 noiembrie 1954 dispune că donațiunile oferite ministerelor, altor organe de stat, instituțiilor centrale care depind de consiliul de miniștrii al Republicii Populare Române, precum și unităților bugetare care fac parte din sistemul acestora se acceptă de către ministrul sau conducătorul organului ori instituției centrale de stat. Donațiunile oferite statului, sfaturilor populare, se acceptă, după caz, de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române. Potrivit art. 814 C. civ. donațiunea nu obligă pe donator și nu va produce nici un efect decât în ziua în care va fi fost acceptată.

Acceptarea poate fi făcută sau în act, sau printr-un act autentic posterior, mai înainte însă de moartea celui ce dăruiește; în acest din urmă caz, donațiunea n-are efect decât din ziua din care se va fi comunicat donatorului actul de acceptare. Astfel, față de actele normative mai sus menționate, în speța de față, așa cum rezultă din chiar conținutul Deciziei nr. 2031 din 22 decembrie 1976 a Consiliul Popular al Municipiului Ploiești, Comitetul Executiv, numai oferta de donație a fost făcută în formă autentică, acceptarea nefăcându-se prin act autentic. Or, decizia menționată nu are un astfel de caracter, și deci voința părților cu privire la donație nu a îmbrăcat forma cerută de lege. Așa fiind, rezultă că reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra bunului pentru care a formulat notificare și deci a calității de persoană îndreptățită de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de norma specială, cum bine a reținut instanța de apel.

Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Ploiești împotriva deciziei nr. 366 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2008.