ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2008

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 aprilie 2007

sub nr. 2429/105/2007 reclamantul T.I.C. a solicitat în contradictoriu

cu intimata Primăria Municipiului Ploiești ca prin hotărârea ce se

va da să se dispună anularea Dispoziției nr. 6780

din 15 martie 2007.

În motivare, reclamantul a arătat că la

data de 12 noiembrie 2001 a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 prin

care a solicitat masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în

str. D., imobil ce a fost donat statului în anul 1976, în baza Decretului nr.

478/1954.

Reclamantul

a mai precizat că i s-a comunicat de către pârâtă faptul că

notificarea nu se încadrează în limitele prevăzute de art 2 lit. c) din

Legea

nr. 10/2001, fiind necesară o hotărâre

definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis

acțiunea de anulare sau

constatare a nulității donației.

Deși i s-a comunicat faptul că urmează

a beneficia de măsuri reparatorii

prin

echivalent, ulterior pârâta a emis Dispoziția nr. 6780/2007 prin care a respins

notificarea.

Tribunalul

Prahova prin sentința civilă nr. 687 din 30 aprilie 2004 a respins

acțiunea ca neîntemeiata, reținând următoarele:

-

imobilele preluate în mod abuziv de stat,

de organizațiile cooperatiste sau

de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-23 decembrie 1989,

precum și cele

preluate de

stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se

restituie de regula în natură în

condițiile Legii nr. 10/2001, iar în cazul în care

restituirea în natură nu mai este posibilă,

urmează a se stabili măsuri reparatorii

prin echivalent;

-

în sensul Legii nr. 10/2001 prin imobile

preluate în mod abuziv se înțelege

potrivit art. 2 alin. (1)

lit. c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte

normative speciale, precum și alte imobile donate statului, dacă

s-a admis acțiunea în anularea sau constatarea

nulității donației printr-o hotărâre

judecătoreasca definitivă și

irevocabilă.

-

din probele administrate rezultă că

imobilul în litigiu a fost proprietatea

reclamantului,

imobil pe care acesta l-a donat statului, în anul 1976 donația

fiind acceptată prin Decizia nr. 2031/22

decembrie 1976, iar în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr.

10/2001.

Prin

decizia civilă nr. 366 din 20 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis

apelul declarat de reclamantul T.I.C. împotriva sentinței civile nr. 687 din 30

aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova; a schimbat în tot sentința și pe

fond a admis acțiunea reclamantului în sensul că a anulat Dispoziția nr. 6780

din 15 martie 2007 a Primăriei Municipiului Ploiești constatând dreptul

reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în

Ploiești, jud. Prahova, compus din suprafața de 278,37 mp, teren de casă

construit și neconstruit, cota indiviză din suprafața totală de 621.46 mp precum

și clădirea din paianta care formează Corpul

I.

Pentru a se pronunța astfel instanța de

apel a reținut incidența dispozițiilor

art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 10/2001 care dispun că prin imobile preluate în

mod abuziv în sensul acestui act normativ se

înțeleg imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza

Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor

întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la

donațiile făcute

statului ș.a.,

neîncheiate în forma autentică precum și imobilele donate statului sau

altor

persoane juridice încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ.,

în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea

nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

A mai reținut instanța că normele metodologice

de punere în aplicare a

acestui act

normativ clarifică dispoziția menționată dispunând în art. 2.2 ca art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 10/2001 vizează doua ipoteze, respectiv imobilele donate

statului

sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea

unor întreprinderi de arte grafice sau a Decretului nr. 478/1954

privind donațiile făcute statului și imobilele

donate statului sau altor persoane

juridice, încheiate în formă

autentică prevăzută de art. 813 C. civ. În acest ultim caz se va acorda

beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea

nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă

și numai după ce persoana îndreptățită va depune originalul sau copie

legalizată de pe respectiva hotărâre.

Concluzionând

instanța de apel a reținut că în speța dedusă judecății față de

modul de preluare a bunului, în baza Decretului nr. 478/1954, legea nu

cere condiția existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

de

declarare a nulității sau de anulare a

donației, așa cum în mod greșit a reținut prima

instanță.

Nemulțumită fiind de soluția pronunțată de

instanța de apel, pârâta Primăria Municipiului Ploiești a declarat în termen

legal recurs, înregistrat pe

rolul acestei

instanțe la data de 24 octombrie 2007, sub nr. 2429/10572007, critică

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel, se susține

că greșit instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut

pe deplin dovada dreptului de proprietate

asupra bunului și a constatat dreptul

acestuia la măsuri reparatorii, având în vedere că prin imobile preluate

în mod

abuziv se înțelege potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

din Normele metodologice de

aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, imobilele donate statului sau altor persoane

juridice

în baza unor acte normative speciale precum și alte imobile donate

statului dacă s-a admis acțiunea în anulare sau

constatarea nulității donației printr-

o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea

constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în

continuare.

Imobilul în litigiu a fost donat statului în

baza Decretului nr. 478/1954,

donație

acceptată prin decizia nr. 2031 din 22 decembrie 1976 emisă de Consiliul

Popular al

Municipiului Ploiești, Comitetul Executiv.

Art. 2 alin. (l) lit. c) din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii

nr.

10/2001 prevede că imobilele donate statului sau altor persoane juridice în

baza

Decretului nr. 410/1948 privind

donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a

Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea

neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau

altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C.

civ.

, în acest din urmă caz dacă s-a admis

acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Art. 2 din Decretul nr. 478 din 22

noiembrie 1954 dispune că donațiunile oferite

ministerelor,

altor organe de stat, instituțiilor centrale care depind de consiliul de

miniștrii

al Republicii Populare Române, precum și unităților bugetare care fac

parte din sistemul acestora se acceptă de către

ministrul sau conducătorul organului

ori

instituției centrale de stat. Donațiunile oferite statului, sfaturilor

populare, se

acceptă, după caz, de

Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau de

Comitetul Executiv al Sfatului Popular al

Capitalei Republicii Populare Române.

Potrivit

art. 814 C. civ. donațiunea nu obligă pe donator și nu va

produce nici un efect decât în ziua în care va fi

fost acceptată.

Acceptarea

poate fi făcută sau în act, sau printr-un act autentic posterior, mai

înainte însă de moartea celui ce

dăruiește; în acest din urmă caz, donațiunea n-are efect decât din ziua din

care se va fi comunicat donatorului actul de acceptare.

Astfel, față de actele normative mai

sus menționate, în speța de față, așa

cum

rezultă din chiar conținutul Deciziei nr. 2031 din 22 decembrie 1976 a

Consiliul Popular

al Municipiului

Ploiești, Comitetul Executiv, numai oferta de donație a fost făcută

în

formă autentică, acceptarea nefăcându-se prin act autentic.

Or, decizia menționată nu are un astfel

de caracter, și deci voința părților cu privire la donație nu a îmbrăcat forma

cerută de lege.

Așa

fiind, rezultă că reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului de

proprietate asupra bunului pentru care a

formulat notificare și deci a calității de

persoană îndreptățită de a beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de norma

specială, cum bine a

reținut instanța de apel.

Față de cele ce preced, susținerile

formulate prin motivele de recurs se

privesc

ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Ploiești

împotriva

deciziei nr. 366 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2008.