ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4216/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4216/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin dispoziția nr. 17901 din 16 decembrie 2005, Primarul Municipiului
Craiova a propus, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordarea
despăgubirilor pentru imobilul, teren în suprafață de 114 mp, situat în
Craiova, și înaintarea dosarului privind notificarea formulată de T.C., către
Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietăților.
La 14 februarie 2006, persoana
îndreptățită a contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu
cu Primarul municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova să dispună
restituirea în natură a terenului în legătură cu care a formulat notificarea
care, este liber de construcții și neafectat de utilități.
Investit în primă instanță, Tribunalul
Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 501 din 22 iunie 2007, a admis cererea
și anulând dispoziția a dispus restituirea în natură către reclamant a
suprafeței de 114 mp situată în Craiova, județul Dolj, astfel cum a fost
identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, cu obligația
menținerii afectațiunii imobilului, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001,
republicată.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut că terenul în litigiu, situat în curtea Școlii Generale nr.
12, Craiova, nu este afectat de detalii de sistematizare, conducte de gaze și
rețele de termoficare sau canalizare aferente blocurilor învecinate.
Tot astfel, se mai arată, odată cu
modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, s-a creat
posibilitatea restituirii în natură și a imobilelor menționate în cuprinsul
art. 16 din lege, cu obligația proprietarilor de a le menține afectațiunea,
conform prevederilor acestui text de lege.
Apelul pârâților a fost admis de
Curtea de Apel Craiova, secția civilă care, prin decizia nr. 872 din 20
noiembrie 2007 a schimbat în tot sentința, iar în consecință a respins
acțiunea, menținând dispoziția atacată.
Pentru a decide astfel, instanța de
control judiciar a reținut în esență că dispoziția nr. 17901 din 16 decembrie
2005, nu a fost emisă în soluționarea unei notificări, deoarece singura
notificare ce a fost adresată de reclamant, înregistrată sub nr. 1823/2001, a
fost irevocabil soluționată prin sentința civilă nr. 196/2005 a Tribunalul
Dolj.
Dispoziția atacată, se mai arată, a
fost emisă în considerarea celor stipulate prin hotărârea judecătorească și a
prevederilor art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța
neputând stabili o altă modalitate de acordare a măsurilor reparatorii, fără a
încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 196/2005 a
Tribunalului Dolj.
În cauză, a declarat recurs în
termen legal reclamantul T.C. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ. susține în esență că în mod greșit nu s-a păstrat dispoziția
primei instanțe de restituire în natură a terenului ce a făcut obiectul
notificării, în condițiile în care imobilul este liber de construcții și
neafectat unor detalii de sistematizare.
Tot astfel, se mai arată, nu se
poate invoca autoritatea lucrului judecat, în contextul modificărilor
legislative favorabile foștilor proprietari, temeiul juridic al acțiunii
izvorând tocmai din aceste dispoziții.
Recursul se privește ca nefondat,
urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Imobilul în litigiu a făcut parte
dintr-un corp de proprietate, în suprafață totală de 405 mp, teren expropriat
prin Decretul nr. 441/1986. Prin Ordinul nr. 294 din 24 decembrie 1999
Prefectul Județului Olt, i-a restituit în proprietate, reclamantului T.C., suprafața
de 291 mp.
La 2 noiembrie 2001, în baza
dispozițiilor Legii nr. 10/2001, T.C. a cerut Prefecturii Județului Dolj,
acordarea despăgubirilor bănești, la prețul real de circulație, pentru
suprafața de 114 mp rămasă nerestituită, aflată în perimetrul Școlii Generale
nr. 12 din Craiova.
Prin procesul verbal de negociere
din 21 iulie 2004, încheiat între Comisia locală de aplicare a Legii nr.
10/2001 și T.C., s-a stabilit ca valoare estimativă a imobilului în legătură cu
care s-a formulat notificarea, suma de 133.222.000 lei.
La 19 august 2004, persoana
îndreptățită a contestat acest act solicitând instanței, în contradictoriu cu
Primarul și Primăria Municipiului Craiova să stabilească valoarea reală a
terenului corespunzător poziționării acestuia, într-o zonă centrală a orașului
și prețurilor practicate pe piața liberă.
Prin sentința civilă nr. 196 din 6
aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, hotărâre rămasă irevocabilă, acțiunea a fost
admisă iar pârâții obligați la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent,
ce constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în
procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate
pe piața de capital, în valoare de 310.041.000 lei.
Ulterior, prin dispoziția nr. 17901
din 16 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova după intrarea în
vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a propus acordarea despăgubirilor pentru
imobilul imposibil de restituit în natură, potrivit sentinței civile nr. 196
din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, în acord cu dispozițiile Titlului VII
din Legea nr. 247/2005, dosarul având ca obiect notificarea formulată de T.C.
fiind înaintat Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității
Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Au fost judicios îndeplinite deci
chiar dispozițiile Capitolului V - Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care
reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Ca atare, în mod corect instanța de
apel a reținut că prin dispoziția atacată, nu s-a soluționat fondul cererii
reclamantului, care, de altfel, a solicitat doar direct în instanță restituirea
în natură a imobilului, ci doar a fost înaintat dosarul cuprinzând toată
documentația ce vizează notificarea formulată de cel în cauză, Comisiei
Centrale, în aplicarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Cât privește critica vizând greșita
reținere de către instanța de control judiciar, a autorității lucrului judecat,
și aceasta este nefondată, întrucât în considerentele hotărârii recurate s-a
reținut în mod expres că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 166 C.
proc. civ., fiind pusă în discuție doar forța probantă a unei hotărâri
judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, care nu a fost avută în
vedere de prima instanță.
Așa fiind, recursul urmează a se
respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul T.C. împotriva deciziei civile nr. 872 din 20 noiembrie
2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.