ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 872/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.L. SRL București

a chemat în judecată M.F.P. – G.F. – C.G., D.G.F.P. București, A.F.P. București,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea

Deciziei nr. 315 din 19 septembrie 2003 emisă de M.F.P. și a procesului verbal încheiat

la 26 martie 2003 de G.F. – C.G. și pe cale de consecință restituirea sau

compensarea sumei de 915.997.805 lei, reprezentând diferența T.V.A. aferentă

retururilor mai mari de 15 % în sumă de 682.279.951 lei, majorări de întârziere

și penalități aferente.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 410 din

26 februarie 2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 3385/2004

Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul declarat împotriva

acestei sentințe l-a admis, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului.

Soluționând cauza în fond,

după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 2124 din 20 decembrie 2005 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că nu pot fi primite susținerile reclamantei în

sensul că retururile reprezintă cheltuieli deductibile, față de O.U.G. nr. 17/2000

art. 15 lit. a) coroborat cu art. 27, din acest act normativ.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamanta SC C.L. SRL București.

Recurenta a susținut că

revistele sunt supuse retururilor lunare fizice efective și sunt deduse în

contabilitate în baza avizelor de expediție și a facturilor de stornare pentru

care nu se poate plăti T.V.A.

A mai susținut că în mod

greșit instanța de fond a respins proba cu interogatoriul M.F.P., întrucât

regimul fiscal al retururilor, respectiv acela de cheltuială deductibilă iar nu

de venit producător de valoare adăugată, cu atât mai mult cu cât pârâtul M.F.P.

a emis adresa din 29 mai 2003, prin care a dat interpretarea corectă a

regimului juridic al deducerilor din retururi.

Recursul este nefondat.

În fapt, în urma controlului

efectuat de organele de drept, la verificarea prin sondaj a situațiilor

întocmite de recurenta – reclamantă pentru determinarea T.V.A. aferentă

retururilor mai mari de 15 % pentru revistele editate de SC C.L. SRL București

în perioada septembrie 2001 – decembrie 2002, s-a constatat că recurenta –

reclamantă a diminuat baza de impozitare a T.V.A. cu valoarea totală a

revistelor returnate, mai puțin comisionul distribuitorului și T.V.A. aferentă,

procedând la stornarea integrală a T.V.A. colectată aferentă retururilor.

Potrivit dispozițiilor art. 15

din O.U.G. nr. 17/2000 și ale art. 18 alin. (4) din Legea nr. 345/2002

aplicabile în cauză baza de impozitare în cazul retururilor poate fi redusă cu

până la 15 % din presa scrisă, activitate ce include și editarea de reviste și

periodice lunare așa cum este activitatea desfășurată de reclamantă.

În accepțiunea

legiuitorului, din punctul de vedere al taxei pe valoare, în noțiunea de presă

scrisă intră atât editarea revistelor și a periodicelor, acestora fiindu-le

aplicabile dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., preluate

și de Legea nr. 345/2002 în vigoare după 1 iunie 2002.

Potrivit acestor dispoziții

legale în mod corect organul de control a determinat baza de calcul pentru T.V.A.

prin scăderea din valoarea retururilor pe fiecare revistă și pe fiecare număr a

limitei maxime admisibile de reducere de 15 %, stabilind în sarcina reclamantei

diferențele de T.V.A. ca obligație de plată către bugetul de stat împreună cu

majorările și penalitățile aferente.

În ce privește adresa

invocată de recurenta - reclamantă, din 29 mai 2003 adresată C.R.P. urmează a

se observa că aceasta nu are relevanță în cauză deoarece vizează sfera impozitului

pe profit și nu a taxei pe valoarea adăugată.

De altfel instanța de fond

corect a reținut că retururile nu pot urma regimul juridic al cheltuielilor

deductibile, legiuitorul înțelegând să aplice criteriul reducerii

corespunzătoare a bazei de impozitare în cazul retururilor de până la 15 % din

presa scrisă cu respectarea celorlalte condiții legale prevăzute privind

stornarea T.V.A.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența vreunui motiv de casare recursul declarat de SC C.L. SRL București,

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C.L. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2124 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.