ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2009

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 264 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Iași, secția penală, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare. S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnată și inculpata C.D., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Iași și s-a dispus obligarea celor doi inculpați, în solidar, la plata sumei de 209 lei către această parte civilă.

A fost admisă în parte acțiunea părții civile G.E., în sensul obligării, în solidar, a inculpaților D.M. și C.D. la plata sumei de 8.000 lei, din care 4.000 lei daune materiale și 4.000 lei daune morale, către partea civilă menționată. A fost respinsă cererea aceleiași părți civile privind acordarea cheltuielilor judiciare. Instanța a reținut, în esență, că în după-amiaza zilei de 23 decembrie 2006, pe fondul unui conflict intervenit între inculpatul D.M. și victima G.P., inculpații D.M. și apoi C.D. l-au lovit, aceasta din urmă cu o scândură ruptă din gardul locuinței victimei, producându-i leziuni victimei care i-au cauzat decesul.

Prin decizia penală nr. 95 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a admis apelul declarat de ambii inculpați, a desființat în latură penală sentința penală nr. 264 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală, și rejudecând în fond, a aplicat apelanților inculpați circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și în baza art. 76 alin. (2) din același cod, a redus pedepsele aplicate acestora: de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru inculpatul D.M. și de la 5 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pentru inculpata C.D . S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambii inculpați, D.M.

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., iar, în subsidiar, cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.; iar inculpata C.D., doar cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele argumente: Instanțele (de fond și de apel) au stabilit o corectă situație de fapt cu privirea la săvârșirea și de către inculpatul D.M. a infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., pe baza probelor administrate în cauză (declarațiile martorilor oculari G.A., G.I., N.V., M.C.

și P.D., precum și declarațiile date de ambii inculpați), din examinarea cărora rezultă, fără echivoc, că loviturile aplicate de ambii inculpați au determinat producerea decesului victimei G.P. Nu au nici o relevanță afecțiunile victimei, cât timp medicii legiști au stabilit că există o legătură mediată de cauzalitate între loviturile aplicate de inculpați victimei și decesul acesteia. În consecință, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., caz invocat în recurs de inculpatul D.M. reținând că decizia atacată este temeinică și legală, sub acest prim aspect. Cu privire la recursurile declarate de ambii inculpați, și la invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată, de asemenea, netemeinicia susținerilor recurenților, decizia atacată fiind favorabilă inculpaților, prin reducerea substanțială a pedepselor, ca urmare a aplicării circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (l) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) C. pen. În raport cu gravitatea faptei săvârșite de inculpați (care a avut drept consecință suprimarea vieții unei persoane și producerea unor prejudicii morale și materiale familiei victimei), Înalta Curte apreciază că o nouă reducere a pedepselor ar contraveni scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați D.M. și C.D. vor fi obligați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și D.M. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2009.