ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3443/2009

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 200 din 19 iunie 2008, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., formulată de inculpatul P.C., prin apărător. A condamnat pe inculpatul P.C., fiul lui G. și D., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpatul T.C., fiul lui C. și A., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza finală C. pen., la pedeapsa de amenzii în cuantum de 500 lei. A atras atenția asupra disp. art. 63 1 C. pen. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, a obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.G.

și P.D., să plătească despăgubiri civile după cum urmează: - părții civile Spitalul Județean de Urgență S.I.C.N. Suceava, suma de 170,49 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei A.C. (f. 50 dos. u.p.); - părții civile Spitalul Clinic de Urgență S.T. Iași, suma de 167,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei A.C. (f. 58 dos. u.p.); - părților civile A.M. și A.A.: - suma de 10.071,89 lei, reprezentând daune materiale; - suma de 40.000 lei, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpatul T.C., în solidar cu părțile responsabilei civilmente T.C.

și T.A., să plătească părților civile A.M. și A.A. suma de 500 lei, cu titlu de daune morale. A obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.G. și P.D., la plata către stat a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare și către părțile civile A.M. și A.A. a sumei de 800 lei, cu același titlu, iar pe inculpatul T.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente T.C. și T.A., să plătească statului, suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare și acelorași părți civile, suma de 200 lei, cu același titlu. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 11 mai 2007 inculpații P.C. și T.C. au exercitat asupra victimei A.C.F.

acte de violență, cel dintâi de intensitate ridicată care au și condus, ulterior, la 17 mai 2007, la decesul victimei. Loviturile aplicate de inculpatul T.C. au fost de intensitate redusă și au vizat doar zona toracică laterală dreapta și șoldul, nu au concurat în nici un mod la decesul victimei și nu a existat legătură de cauzalitate între acestea și moartea victimei. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părților civile A.M. (f. 81 - 98 ds. u.p.) și A.A. (f. 99 - 105 ds. u.p.); procesul verbal de cercetare la fața locului, schițele de orientare și planșa fotografică aferentă (f. 4-27 dos.

u.p.); procesul verbal întocmit de profesorul de serviciu B.R. (f. 29 dos. u.p.); actele medicale privind pe A.C.F. (f. 32 - 70); raportul de necropsie întocmit de I.M.L. Iași (f. 78 - 80 dos. u.p.); declarațiile martorilor: H.S. (f. 106, 107 dos. u.p.), A.F. (f. 108 - 110 dos. u.p.), B.R.I. (f. 111 - 116 dos. u.p.), D.D.A. (f. 117-121 dos. u.p.), G.M.F. (f. 122 - 124 dos. u.p.), T.B.G. (f. 125 dos. u.p.), G.D.V. (f. 126 dos. u.p.), A.P., (f. 127 dos. u.p.), A.A. (f. 128 - 130 dos. u.p.), I.A. (f. 136, 137 dos. u.p.), A.I.V. (f. 131, 132 dos. u.p.), P.C.I. (f. 133-135 dos. u.p.), P.D.A. (f. 138-141 dos. u.p.), referatele de evaluare privind pe inculpații T.C. și P.C. (f. 175 -179, 182-185 dos.

u.p.); procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 213, 214 dos. u.p.) coroborate cu declarațiile învinuiților/inculpaților P.C. (f. 169, 201, 205 -2 dos. u.p.) și T.C. (f. 170, 171, 191, 193-199 dos. u.p.). Fiind audiați, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești inculpatul T.C. a recunoscut și regretat fapta comisă, iar inculpatul P.C., deși a avut o poziție procesuală de recunoaștere și regret, nu și-a asumat responsabilitatea decesului victimei, considerând că acesta nu putea surveni în urma agresiunii pe care personal a exercitat-o asupra sa. Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, prin Decizia penală nr. 2 din 28 ianuarie 2009, a admis apelurile declarate de părțile civile A.M.

și A.A. împotriva sentinței penale nr. 200 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Suceava (Dosar nr. 4965/86/2007). A desființat în parte sentința penală sus-menționată și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (în loc de 1 an închisoare). A condamnat pe inculpatul T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă (în loc de 500 lei amendă). A obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.G.

și P.D., să plătească părților civile A.M. și A.A. suma de 11.549,69 lei cu titlu de daune materiale (în loc de 10.071,89 lei) si 50.000 lei cu titlu de daune morale (în loc de 40.000 lei). A obligat pe inculpatul T.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente T.C. și T.A., să plătească părților civile A.M. și A.A. suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale (în loc de 500 lei). A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.C. și T.C. și părțile responsabile civilmente T.A. și T.C. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs părțile civile A.M. și A.A. și inculpatul P.C.

Părțile civile au solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpaților, în sensul majorării acestora și mărirea despăgubirilor acordate, cu cheltuieli de judecată, susținând că victima, fiul lor, era un tânăr de 16 ani, care a fost lovit cu deosebită brutalitate în zone vitale, ceea ce a condus la decesul acestuia. Față de aceste aspecte au arătat că apreciază inechitabilă soluționarea laturii civile, fapta inculpaților având consecințe ireparabile. Inculpatul a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probei cu expertiza medico-legală. A mai susținut că această cerere a fost formulată la instanța de fond, care a respins-o, reiterată apoi și în apel.

Inițial, instanța de control judiciar a admis proba, dar ulterior a revenit, după sosirea la dosar a unei adrese întocmite fără studiul dosarului. Apreciază că este imperios necesară efectuarea acestei expertize medico-legale de specialitate, care să elucideze succesiunea diagnosticelor victimei și să lămurească sub toate aspectele cauza morții acesteia. Un al doilea motiv de recurs, îl constituie schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective. În acest sens, a arătat că incidentul a fost o simplă încăierare, petrecut vineri la ora 9,00, în timpul căreia a lovit victima.

Abia duminică i s-a făcut rău, iar în acest interval de timp se putea întâmpla un alt eveniment care să conducă la rezultatul fatidic, respectiv decesul victimei. Un al treilea motiv îl constituie individualizarea pedepsei, apreciind că 2 ani și 6 luni închisoare cu executare, pedeapsa stabilită de instanța de apel, aplicată unui licean va avea consecințe dramatice asupra vieții sale, considerând-o prea aspră și disproporționată în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale. Sub aspectul laturii civile a susținut că daunele materiale acordate au fost mult prea mari și nejustificate de actele de la dosar, solicitând diminuarea acestora într-un cuantum rezonabil. Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de părțile civile și de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică. Cât privește recursurile părților civile, sub aspectul majorării pedepselor inculpaților, Curtea constată că la stabilirea situației de fapt, și individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de control judiciar a avut în vedere toate circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv faptul că inculpații au săvârșit fapte grave de violență, pericolul social fiind cu atât mai ridicat cu cât acestea s-au petrecut la școală, într-o sală de curs. Tocmai pe aceste considerente, instanța de apel, în mod justificat a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de către prima instanță, și a majorat pedepsele aplicate la 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul P.C.

și la 2.000 lei amendă pentru inculpatul T.C. În același timp însă, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta, atitudinea procesuală corectă și comportamentul acestora anterior producerii faptei, pedepsele astfel stabilite potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acestora. Nefondată este și critica ce vizează majorarea despăgubirilor materiale și morale acordate, instanța stabilind un cuantum just al acestora, atât în ceea ce privește partea materială, reprezentând cheltuielile pe perioada cât victima a fost spitalizată, cât si cele de înmormântare, acestea fiind dovedite cu martori.

În aceeași ordine de idei, s-a apreciat și suma privind daunele morale, încercând a crea condiții care să aline într-o oarecare măsură durerea sufletească a părinților, dar fără a transforma aceasta suferință într-o îmbogățire fără just temei. Cât privește solicitarea vizând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că „potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., (.) cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul sau cererea”. Așa fiind, cheltuielile de judecată se acordă numai părții a cărei cerere, apel sau recurs a fost admis. Cum în speță, recursul părților civile este respins, ele nu au dreptul de a cere obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor ocazionate de desfășurarea procesului.

Analizând decizia recurată prin prisma primului motiv invocat de inculpat, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probei cu expertiza medico-legală, pentru a elucida succesiunea diagnosticelor victimei și să lămurească sub toate aspectele cauza morții acesteia, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că nu se justifică această critică. Astfel, așa cum rezultă din concluziile raportului de autopsie medico-legală întocmit de I.M.L. Iași (filele 78-80 dos. urm pen.), victima A.C.F. a decedat ca urmare a unei come cerebrale consecutive unui traumatism cranio-facial cu contuzie forte a piramidei nazale, contuzie cerebrală complicată în evoluție cu leptomeningită purulentă.

Totodată, potrivit aceluiași raport leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent la nivelul feței, urmată de cădere cu impact toracic superior, între agresiune și deces existând legătură directă de cauzalitate. De altfel, la fila 49 dosar instanță apel, se află adresa din 9 noiembrie 2008 de la I.M.L. Iași, reprezentând „Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale” în care se menționează că „legătura de cauzalitate între traumatism și deces este indirectă, decesul survenind ca urmare a unei complicații a traumatismului inițial, (.) fiind posibilă succesiunea de diagnostice prezentate de victimă”. Așa fiind, este de necontestat faptul că prin expertiza de specialitate a fost stabilită fără putință de tăgadă cauza determinantă a morții, astfel că aspectele invocate de inculpat, de altfel, susținute și în fața instanței de apel, nu sunt fondate.

Verificând cel de-al doilea motiv invocat de inculpat, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică dată faptei bine stabilită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză. În mod corect, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au apreciat că fapta inculpatului a fost corect încadrată în disp.

art. 183 C. pen. Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material se realizează prin acțiuni sau inacțiuni, dar care, au avut ca urmare imediată moartea victimei. Condiția esențială este ca între activitatea făptuitorului și moartea victimei să existe o legătură cauzală, infracțiunea subzistând și în situația în care moartea victimei survine după o perioadă mai lungă de timp. Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăție specifică acestei infracțiuni este praeterintentia, altfel spus, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar nu urmărește și nici nu acceptă posibilitatea producerii morții. Consumarea infracțiunii are loc atunci când se produce moartea victimei.

În situația în care nu ar fi survenit moartea victimei, atunci fapta ar fi constituit infracțiunea consumată de lovire sau vătămare corporală, după caz. Față de cele ce preced, având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta de lovire cu intenție și nu a prevăzut rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, iar între această lovitură și deces a existat o legătură de cauzalitate, inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Cât privește ultimele două motive de recurs invocate de inculpat, respectiv reindividualizarea pedepsei în sensul micșorării acesteia și reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat, Curtea constată că sunt nefondate, astfel cum a fost motivat anterior, în cadrul motivelor de recurs invocate de părțile civile.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.C. și de părțile civile A.A. și A.M. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Obligă recurentul inculpat P.C. și recurentele părți civile A.A. și A.M. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.C., în suma de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.