ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3443/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3443/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 19 iunie 2008, Tribunalul

Suceava a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.

pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte

violențe, prev. de art. 180 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen.,

formulată de inculpatul P.C., prin apărător.

A condamnat pe

inculpatul P.C., fiul lui G. și D., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 99

alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la

pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a

interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

A

condamnat pe inculpatul T.C., fiul lui C. și A., pentru săvârșirea infracțiunii

de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.

99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza finală C.

pen., la pedeapsa de amenzii în cuantum de 500 lei.

A

atras atenția asupra disp. art. 63

1

C. pen.

În

temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ.,

coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin O.U.G.

nr. 72/2006, a obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părțile responsabile

civilmente P.G. și P.D., să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părții

civile Spitalul Județean de Urgență S.I.C.N. Suceava, suma de 170,49 lei,

reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei A.C. (f.

50 dos. u.p.);

- părții

civile Spitalul Clinic de Urgență S.T. Iași, suma de 167,33 lei reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei A.C. (f. 58 dos.

u.p.);

- părților

civile A.M. și A.A.:

- suma

de 10.071,89 lei, reprezentând daune materiale;

- suma

de 40.000 lei, cu titlu de daune morale.

În

temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., a

obligat pe inculpatul T.C., în solidar cu părțile responsabilei civilmente T.C.

și T.A., să plătească părților civile A.M. și A.A. suma de 500 lei, cu titlu de

daune morale.

A

obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.G. și

P.D., la plata către stat a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli

judiciare și către părțile civile A.M. și A.A. a sumei de 800 lei, cu același

titlu, iar pe inculpatul T.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente T.C.

și T.A., să plătească statului, suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli

judiciare și acelorași părți civile, suma de 200 lei, cu același titlu.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 11 mai

2007 inculpații P.C. și T.C. au exercitat asupra victimei A.C.F. acte de

violență, cel dintâi de intensitate ridicată care au și condus, ulterior, la 17

mai 2007, la decesul victimei. Loviturile aplicate de inculpatul T.C. au fost

de intensitate redusă și au vizat doar zona toracică laterală dreapta și

șoldul, nu au concurat în nici un mod la decesul victimei și nu a existat

legătură de cauzalitate între acestea și moartea victimei.

Situația

de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părților

civile A.M. (f. 81 - 98 ds. u.p.) și A.A. (f. 99 - 105 ds. u.p.); procesul

verbal de cercetare la fața locului, schițele de orientare și planșa

fotografică aferentă (f. 4-27 dos. u.p.); procesul verbal întocmit de

profesorul de serviciu B.R. (f. 29 dos. u.p.); actele medicale privind pe A.C.F.

(f. 32 - 70); raportul de necropsie întocmit de I.M.L. Iași (f. 78 - 80 dos.

u.p.); declarațiile martorilor: H.S. (f. 106, 107 dos. u.p.), A.F. (f. 108 -

110 dos. u.p.), B.R.I. (f. 111 - 116 dos. u.p.), D.D.A. (f. 117-121 dos. u.p.),

G.M.F. (f. 122 - 124 dos. u.p.), T.B.G. (f. 125 dos. u.p.), G.D.V. (f. 126 dos.

u.p.), A.P., (f. 127 dos. u.p.), A.A. (f. 128 - 130 dos. u.p.), I.A. (f. 136,

137 dos. u.p.), A.I.V. (f. 131, 132 dos. u.p.), P.C.I. (f. 133-135 dos. u.p.),

P.D.A. (f. 138-141 dos. u.p.), referatele de evaluare privind pe inculpații T.C.

și P.C. (f. 175 -179, 182-185 dos. u.p.); procesele verbale de prezentare a

materialului de urmărire penală (f. 213, 214 dos. u.p.) coroborate cu

declarațiile învinuiților/inculpaților P.C. (f. 169, 201, 205 -2 dos. u.p.) și

T.C. (f. 170, 171, 191, 193-199 dos. u.p.).

Fiind audiați, atât pe

parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești

inculpatul T.C. a recunoscut și regretat fapta comisă, iar inculpatul P.C.,

deși a avut o poziție procesuală de recunoaștere și regret, nu și-a asumat

responsabilitatea decesului victimei, considerând că acesta nu putea surveni în

urma agresiunii pe care personal a exercitat-o asupra sa.

Curtea de Apel Suceava,

secția minori și familie, prin Decizia penală nr. 2 din 28 ianuarie 2009, a admis apelurile declarate de părțile civile A.M. și A.A. împotriva sentinței penale nr. 200

din 19 iunie 2008 a Tribunalului Suceava (Dosar nr. 4965/86/2007).

A desființat în parte

sentința penală sus-menționată și în rejudecare:

A condamnat pe

inculpatul P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C.

pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (în loc de 1 an închisoare).

A condamnat pe

inculpatul T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violente

prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. la

pedeapsa de 2.000 lei amendă (în loc de 500 lei amendă).

A obligat pe inculpatul

P.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.G. și P.D., să plătească

părților civile A.M. și A.A. suma de 11.549,69 lei cu titlu de daune materiale

(în loc de 10.071,89 lei) si 50.000 lei cu titlu de daune morale (în loc de

40.000 lei).

A obligat pe inculpatul

T.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente T.C. și T.A., să plătească

părților civile A.M. și A.A. suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale (în loc

de 500 lei).

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

A respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații P.C. și T.C. și părțile responsabile

civilmente T.A. și T.C.

Împotriva sus-menționatei

decizii au declarat recurs părțile civile A.M. și A.A. și inculpatul P.C.

Părțile civile au

solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpaților, în sensul majorării

acestora și mărirea despăgubirilor acordate, cu cheltuieli de judecată, susținând

că victima, fiul lor, era un tânăr de 16 ani, care a fost lovit cu deosebită

brutalitate în zone vitale, ceea ce a condus la decesul acestuia.

Față de aceste aspecte

au arătat că apreciază inechitabilă soluționarea laturii civile, fapta

inculpaților având consecințe ireparabile.

Inculpatul a solicitat

admiterea recursului său, casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probei cu expertiza

medico-legală.

A mai susținut că

această cerere a fost formulată la instanța de fond, care a respins-o, reiterată

apoi și în apel. Inițial, instanța de control judiciar a admis proba, dar

ulterior a revenit, după sosirea la dosar a unei adrese întocmite fără studiul

dosarului.

Apreciază că este

imperios necesară efectuarea acestei expertize medico-legale de specialitate,

care să elucideze succesiunea diagnosticelor victimei și să lămurească sub

toate aspectele cauza morții acesteia.

Un al doilea motiv de

recurs, îl constituie schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., susținând că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., nici sub aspectul

laturii obiective, nici al celei subiective.

În acest sens, a arătat

că incidentul a fost o simplă încăierare, petrecut vineri la ora 9,00, în

timpul căreia a lovit victima. Abia duminică i s-a făcut rău, iar în acest

interval de timp se putea întâmpla un alt eveniment care să conducă la

rezultatul fatidic, respectiv decesul victimei.

Un

al treilea motiv îl constituie individualizarea pedepsei, apreciind că 2 ani și

6 luni închisoare cu executare, pedeapsa stabilită de instanța de apel,

aplicată unui licean va avea consecințe dramatice asupra vieții sale,

considerând-o prea aspră și disproporționată în raport cu circumstanțele reale

ale săvârșirii faptei și cele personale.

Sub

aspectul laturii civile a susținut că daunele materiale acordate au fost mult

prea mari și nejustificate de actele de la dosar, solicitând diminuarea

acestora într-un cuantum rezonabil.

Recursurile

sunt nefondate.

Analizând

decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de părțile civile și

de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este

legală și temeinică.

Cât privește

recursurile părților civile, sub aspectul majorării pedepselor inculpaților,

Curtea constată că la stabilirea situației de fapt, și individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța de control judiciar a avut în vedere toate

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv faptul că inculpații au

săvârșit fapte grave de violență, pericolul social fiind cu atât mai ridicat cu

cât acestea s-au petrecut la școală, într-o sală de curs.

Tocmai pe

aceste considerente, instanța de apel, în mod justificat a înlăturat

circumstanțele atenuante reținute de către prima instanță, și a majorat

pedepsele aplicate la 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul P.C. și la

2.000 lei amendă pentru inculpatul T.C.

În același timp însă,

s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta,

atitudinea procesuală corectă și comportamentul acestora anterior producerii

faptei, pedepsele astfel stabilite potrivit criteriilor prev. de art. 72 C.

pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel

că nu se impune redozarea acestora.

Nefondată este și

critica ce vizează majorarea despăgubirilor materiale și morale acordate,

instanța stabilind un cuantum just al acestora, atât în ceea ce privește partea

materială, reprezentând cheltuielile pe perioada cât victima a fost

spitalizată, cât si cele de înmormântare, acestea fiind dovedite cu martori.

În aceeași ordine de

idei, s-a apreciat și suma privind daunele morale, încercând a crea condiții

care să aline într-o oarecare măsură durerea sufletească a părinților, dar fără

a transforma aceasta suferință într-o îmbogățire fără just temei.

Cât privește

solicitarea vizând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată,

Curtea constată că „potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., (.)

cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori și-a

retras apelul, recursul sau cererea”.

Așa fiind, cheltuielile

de judecată se acordă numai părții a cărei cerere, apel sau recurs a fost

admis.

Cum în speță, recursul părților

civile este respins, ele nu au dreptul de a cere obligarea inculpatului la

suportarea cheltuielilor ocazionate de desfășurarea procesului.

Analizând

decizia recurată prin prisma primului motiv invocat de inculpat, respectiv

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea

probei cu expertiza medico-legală, pentru a elucida succesiunea diagnosticelor

victimei și să lămurească sub toate aspectele cauza morții acesteia, Curtea

constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că nu se

justifică această critică.

Astfel, așa cum rezultă

din concluziile raportului de autopsie medico-legală întocmit de I.M.L. Iași

(filele 78-80 dos. urm pen.), victima A.C.F. a decedat ca urmare a unei come

cerebrale consecutive unui traumatism cranio-facial cu contuzie forte a

piramidei nazale, contuzie cerebrală complicată în evoluție cu leptomeningită

purulentă.

Totodată,

potrivit aceluiași raport leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp

contondent la nivelul feței, urmată de cădere cu impact toracic superior, între

agresiune și deces existând legătură directă de cauzalitate.

De altfel, la fila 49 dosar

instanță apel, se află adresa din 9 noiembrie 2008 de la I.M.L. Iași,

reprezentând „Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale”

în care se menționează că „legătura de cauzalitate între traumatism și deces

este indirectă, decesul survenind ca urmare a unei complicații a traumatismului

inițial, (.) fiind posibilă succesiunea de diagnostice prezentate de victimă”.

Așa fiind, este de

necontestat faptul că prin expertiza de specialitate a fost stabilită fără

putință de tăgadă cauza determinantă a morții, astfel că aspectele invocate de

inculpat, de altfel, susținute și în fața instanței de apel, nu sunt fondate.

Verificând cel de-al

doilea motiv invocat de inculpat, respectiv schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., susținând că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C.

pen., nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică

dată faptei bine stabilită, fiind susținută de ansamblul materialului probator

administrat în cauză.

În mod corect, atât

instanța de fond, cât și cea de control judiciar au apreciat că fapta

inculpatului a fost corect încadrată în disp. art. 183 C. pen.

Astfel, sub aspectul

laturii obiective, elementul material se realizează prin acțiuni sau inacțiuni,

dar care, au avut ca urmare imediată moartea victimei.

Condiția esențială este

ca între activitatea făptuitorului și moartea victimei să existe o legătură

cauzală, infracțiunea subzistând și în situația în care moartea victimei

survine după o perioadă mai lungă de timp.

Sub aspectul laturii

subiective, forma de vinovăție specifică acestei infracțiuni este

praeterintentia, altfel spus, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească

victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar nu urmărește și nici nu

acceptă posibilitatea producerii morții.

Consumarea infracțiunii

are loc atunci când se produce moartea victimei.

În situația

în care nu ar fi survenit moartea victimei, atunci fapta ar fi constituit

infracțiunea consumată de lovire sau vătămare corporală, după caz.

Față de cele

ce preced, având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta de lovire cu intenție

și nu a prevăzut rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, iar între

această lovitură și deces a existat o legătură de cauzalitate, inculpatul a

săvârșit infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.

Cât privește ultimele

două motive de recurs invocate de inculpat, respectiv reindividualizarea

pedepsei în sensul micșorării acesteia și reducerea cuantumului despăgubirilor

la care a fost obligat, Curtea constată că sunt nefondate, astfel cum a fost

motivat anterior, în cadrul motivelor de recurs invocate de părțile civile.

Ca atare,

după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul P.C. și de părțile civile A.A. și A.M. împotriva Deciziei

penale nr. 2 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția minori și

familie.

Obligă recurentul inculpat P.C. și

recurentele părți civile A.A. și A.M. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat T.C., în suma de 200 lei, se va plăti din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

27 octombrie 2009.