ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3193/2008

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 21 martie 2007 a Tribunalului Vaslui

a fost condamnat inculpatul C.D.V., în baza art. 183 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., iar potrivit art. 113 din același cod s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000 lei daune morale și 150.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.A. și de câte 130 lei lunar prestație periodică către minorii B.I.P., B.M.,  și B.A.,  începând de la 5 ianuarie 2006 până la majoratul fiecărui minor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în

noaptea de 4/5 ianuarie 2006, în jurul orei 1

00

, pe fondul consumului unei

mari cantități de alcool în locuința inculpatului C.D., acesta a aplicat victimei B.D., mai multe lovituri cu pumnii și cu un scaun în zona capului și feței, a izbit-o pe aceasta cu capul de o coardă de lemn și cu capul de poarta de intrare în curte, victima căzând la pământ.

După aceasta, victima, descălțată de cizme, dezbrăcată de haină

și fără căciulă în cap s-a ridicat singură de la pământ și a plecat pe drum,

oprindu-se la câteva zeci de metri lângă gardul martorei P.T.

Momentul lovirii victimei cu scaunul a fost surprins de martora C.E.D., soția inculpatului care se trezise din somn și a urmărit să vadă ce se întâmplă în casă.

Inculpatul, în jurul orelor 2

00

a luat cizmele din cameră, geaca și căciula victimei și Ie-a aruncat pe uliță, fiind găsite dimineața de consăteni.

Tot în jurul orelor 2 , martora P.T. a auzit gălăgie în apropierea locuinței sale, însă fiindu-i frică, nu a ieșit afară să vadă despre ce este vorba.

Dimineața, victima a fost găsită decedată pe stradă în apropierea locuinței martorei P.T.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute survenită cel mai probabil ca urmare a unei hipotermii sub acțiunea frigului, pe fondul unei intoxicații etanolice acute.

Victima a prezentat leziuni traumatice de tipul hematomului subcapsular de splină, fracturilor costale III,

IV, V

stângi cu infiltrarea sanguină a țesuturilor moi intercostale, fracturii oaselor proprii ale nasului, hemoragiei subaranoidiene minore, hematomului mușchi temporal bilateral, infiltratelor sanguine epicraniene, hemoragiei subconjunctivale la ambii ochi, plăgilor contuze tumefacțiilor, excoriațiilor și echimozelor.

Acestea au putut fi produse prin loviri cu mijloace contondente la data de 4/5 ianuarie 2006 și care, în condițiile supraviețuirii victimei ar fi necesitat 26-28 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile ar fi pus în primejdie viața victimei fiind necesară intervenția chirurgicală pentru hematomul subcapsular de splină.

Acest politraumatism putea produce o scădere a rezistenței fizice,

având rol în determinismul morții împreună cu intoxicația etanolică acută,

dacă victima ar fi prezentat o epuizare fizică, cu o eventuală alterare a conștiinței după traumatism, cu imposibilitatea deplasării din mediul extern, leziunile traumatice prezentate, putând produce o alterare a conștientei.

S-a mai stabilit prin același raport medico-legal că sângere victimei

conținea 1,65 gr%0 alcool în cord, 1,70 gr%o alcool în sângele periferic, 2,10 gr %o alcool în umoarea vitroasă și 2,85 gr%o alcool în urină, ceea ce corespunde unei stări caracterizate prin pierderea coordonării musculare, tulburări de mers, confuzie mintală mare, exagerarea stărilor emoționale, scăderea răspunsului la durere, dezorientarea și afectarea vorbirii.

Inculpatul a recunoscut că a aplicat mai multe lovituri victimei, că a determinat-o să iasă din casă și să rămână în stradă în condiții de ger, desculță, sumar îmbrăcată și cu capul descoperit.

S-a apreciat că fapta inculpatului de a-i aplica victimei B.D., lovituri active cu pumnii, izbirea de obiecte contondente și cu un scaun și de a-i produce leziuni grave care i-ar fi pus în primejdie viața cu consecința decesului victimei prin șoc hipotermic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Având în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice dispuse în cadrul cercetării judecătorești, în sensul că inculpatul prezintă diagnosticul de „Retardare mintală moderată cu tulburări de comportament agravate de consum etanolic, Ql - 42-44" și că fapta a fost comisă cu discernământ diminuat, recomandându-se măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. și ținând seama și de comportamentul anterior bun și de conduita sinceră pe parcursul procesului, instanța a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal și a aplicat măsura de siguranță propusă de acea expertiză.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat întemeiată cererea părții civile de obligare a inculpatului la despăgubiri civile și daune morale și la plata unei prestații periodice în favoarea copiilor minori ai victimei.

Curtea de Apel lași, secția penală, prin decizia penală nr. 39 din 3 aprilie 2008 a respins apelul declarat de inculpatul C.D.V. împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că raportul medico-legal nu a fost avizat și că se impune refacerea lui și totodată, că nu se putea reține vinovăția

inculpatului,

el

neputând

să

prevadă

rezultatul

mai grav al faptei sale.

Astfel, instanța de control judiciar a solicitat și obținut avizul

Comisiei superioare de medicină legală din cadrul Institutului Național de

Medicină Legală „Mina Minovici" din București, astfel că motivul de apel invocat a devenit neîntemeiat.

Referitor la cealaltă critică, s-a apreciat de către instanța de apel că nu poate fi primită, inculpatul săvârșind cu intenție fapta de lovire a victimei, cu consecința punerii în primejdie a vieții, rezultatul morții prin hipotermie fiindu-i imputat cu titlul de culpă.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, inculpatul care, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 3 și 14 C. proc. pen.

a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 292 alin. (2)

C. pen., că ar lipsi încheierea din 22 noiembrie 2007 din dosarul instanței de apel, că pedeapsa principală a fost greșit individualizată, fiind prea severă și că tot greșit a fost aplicată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, Curtea constată întemeiat recursul inculpatului așa cum se va arăta în continuare, numai sub aspectul celui de-al doilea motiv de casare.

cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate

schimba până la începerea dezbaterilor.

Din examinarea actelor dosarului se constată că în compunerea completului investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare au intervenit modificări, însă acestea fiind făcute înaintea dezbaterilor, decizia pronunțată nu este lovită de nulitatea prevăzută de textul legal evocat.

Î

n privința încheierii din 22 noiembrie 2007 din dosarul nr. 6651/89/2006 al Curții de Apel lași, secția penală, se constată că

aceasta se găsește în urma rămasă la instanță după trimiterea întregului

dosar la IML București (fila 7).

Așa fiind, prima critică din recurs este neîntemeiată.

2.

Referitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului se constată

că aceasta a fost individualizată cu nerespectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit acestui text, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Deși instanțele au reținut în mod corect în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) și c) C. pen. și au constatat că făptuitorul a acționat cu discernământ diminuat, au stabilit pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare, situată imediat sub limita de 5 ani prevăzută de lege.

Or, în cauză, se impunea, pentru asigurarea concordanței pedepsei cu pericolul social al faptei și pentru realizarea scopului preventiv-educativ, ca pedeapsa închisorii să țină seama de persoana inculpatului și, respectiv, de datele care îl caracterizează și de discernământul diminuat, să se situeze chiar înspre minimul legal prevăzut de art. 76 alin. (2) C. pen.

3.

Tot astfel, se constată că instanțele au aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 cu referire la art. 64 lit. c) C. pen., deși inculpatul, la comiterea faptei nu s-a folosit de vreo funcție sau o profesie și nu a desfășurat o anume activitate care să impună interzicerea dreptului de a le ocupa ori desfășura.

Î

n consecință, aplicarea respectivei pedepsei este greșită, ceea ce constituie caz de casare, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

4.

Față de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul C.D.V., a casa decizia atacată și în parte, sentința primei instanțe cu privire la pedeapsa principală și pedeapsa accesorie.

Rejudecând, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare

și se vor înlătura din conținutul pedepsei accesorii aplicate în baza art. 71

C. pen., dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Potrivit art. 193 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.D.V. împotriva deciziei penale nr. 39 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Casează decizia atacată și în parte sentința penală nr. 140 din 21 martie 2007 a Tribunalului Vaslui, secția penală, cu privire la pedeapsa principală și pedeapsa accesorie, după cum urmează:

Reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsă principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

Î

nlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.