ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3679/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 4 iunie 2008, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.R. A fost respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.

S-a luat act că Spitalul de Urgență "Sf. Treime" lași nu s-a constituit parte civilă în cauză. î n esență, s-au reținut următoarele: În ziua de 1 iunie 2006, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a lovit cu un par în cap pe partea vătămată L.R., cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și a căror vindecare au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia penală nr. 59 din 17 septembrie 2008, admițând apelul inculpatului, a desființat, în parte, sentința penală atacată, în sensul că, în baza art.14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.R.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Prin recursul declarat, motivat la fila 2 din dosarul instanței de recurs, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate cu reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen., iar în ședința publică din 13 noiembrie 2008, apărătorul desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 86 1 C. pen. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat, și nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă. Astfel în raport de zona vitală a corpului în care inculpatul a aplicat lovitura părții vătămate (zona capului), cu un obiect apt de a ucide, precum și de intensitatea loviturii care a condus la fractură cominutivă de boltă craniană, cu denivelare și hematom extradural, cu hemiplegie stângă secundară, leziuni ce au impus craniectomie, cu consecința infirmității cu caracter permanent, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea posibilității producerii unui rezultat letal, pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

De asemenea, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, ci, dimpotrivă, în cadrul unui conflict în care cei care îl însoțeau pe inculpat au avut o atitudine agresivă, astfel că nu se impune reținerea circumstanței atenuante legale a provocării. Drept urmare, instanțele au ținut seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora inculpatul a săvârșit fapta și au constatat, în mod corect, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat. Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.

Î n raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor calificat, precum și de datele ce caracterizează persoana acesteia (atitudine nesinceră, recidivist), rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în temeiul cărora au aplicat o pedeapsă situată aproape de minimul special prevăzut de lege, care corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen., ce nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului C.C.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva deciziei penale nr. 59 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008.