ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3679/2008

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 180 din 4 iunie 2008, Tribunalul Suceava a condamnat pe

inculpatul C.C.

la pedeapsa de 8 ani

închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de

art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și

a art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și

art.

998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei

cu titlu de daune morale către partea civilă L.R.

A fost

respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatului

la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune

materiale.

S-a

luat act că Spitalul de Urgență "Sf. Treime" lași nu s-a constituit

parte civilă în cauză.

î

n esență, s-au reținut următoarele:

În ziua

de 1 iunie 2006, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a lovit cu un par

în cap pe partea vătămată L.R., cauzându-i leziuni care i-au pus viața în

primejdie și a căror vindecare au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri

medicale.

Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin

decizia penală

nr. 59 din 17 septembrie 2008, admițând apelul

inculpatului, a desființat, în parte, sentința penală atacată, în sensul că, în

baza

art.14 raportat la art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ.,

inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune

morale

către partea civilă L.R.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Prin

recursul declarat, motivat la fila 2 din dosarul instanței

de recurs, inculpatul a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei

în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate cu reținerea dispozițiilor art. 81 C.

pen., iar în ședința publică din 13 noiembrie 2008, apărătorul desemnat din

oficiu pentru apărarea recurentului inculpat a solicitat redozarea pedepsei

aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen. și art. 76 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

Recursul nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta

și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale și au individualizat în

mod

just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al

modalității

de executare.

Din

examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că

fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

tentativă la omor calificat, și nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală

gravă.

Astfel în raport de zona vitală a corpului în

care inculpatul a

aplicat lovitura părții vătămate (zona

capului), cu un obiect apt de a ucide, precum și de intensitatea loviturii care

a condus la fractură cominutivă de boltă craniană, cu denivelare și hematom

extradural, cu hemiplegie stângă secundară, leziuni ce au impus craniectomie,

cu consecința infirmității cu caracter permanent, rezultă că inculpatul a avut

reprezentarea posibilității producerii unui rezultat letal, pe care, chiar dacă

nu l-a urmărit, l-a acceptat.

De

asemenea, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit

fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, ci, dimpotrivă, în

cadrul unui conflict în care cei care îl însoțeau pe inculpat au avut o

atitudine agresivă, astfel că nu se impune reținerea circumstanței atenuante

legale a provocării.

Drept

urmare, instanțele au ținut seama de toate împrejurările concrete în contextul

cărora inculpatul a săvârșit fapta

și au

constatat, în mod corect, că în cauză sunt întrunite elementele

constitutive

ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Nici

critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.

Î

n

raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor

săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat

tentativa la omor calificat, precum și de datele ce caracterizează

persoana acesteia (atitudine nesinceră, recidivist), rezultă că

instanțele au individualizat în mod just

cuantumul pedepsei aplicate,

acordând eficiență criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen., în temeiul cărora au aplicat o pedeapsă situată aproape de

minimul special prevăzut de lege, care corespunde scopului prevăzut de art. 52 C.

pen., ce nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ

de libertate.

Neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul inculpatului C.C.

să fie

respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat

C.C. împotriva

deciziei penale nr. 59 din 17 septembrie

2008 a Curții de

Apel Suceava, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie

2008.