ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6269/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 28

aprilie 2001, L.I.L. și M.O.V. au cerut primarului municipiului Buzău, în

calitate de moștenitori ai autoarei L.E. (născută G.) restituirea în natură a

porțiunilor de teren ce formau curtea imobilului situat în Buzău.

Prin dispoziția nr. 436 din 1

septembrie 2006 cererea de restituire în natură a fost respinsă cu motivarea că

terenul este ocupat în prezent de construcții de utilitate publică,

propunându-se acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

S-a luat act că prin notificare nu

au fost solicitate despăgubiri în echivalent pentru construcțiile existente pe

teren, demolate în totalitate ulterior preluării.

La 5 octombrie 2006, persoanele

îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței să oblige

pârâtul la acordarea despăgubirilor atât pentru clădirea demolată cât și pentru

terenul aferent acesteia, a căror valoare de impozitare rezultă din documentele

eliberate de Arhivele Naționale.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 1313 din 15 decembrie 2004,

a respins acțiunea, reținând în esență că notificatorii nu au solicitat

despăgubiri în echivalent și pentru construcțiile existente pe teren anterior

preluării, demolate în totalitate, nefiind îndeplinite nici cerințele art. 22

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu privire la identificarea imobilului.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care,

în esență cu aceeași motivare, prin decizia nr. 151 din 26 martie 2007, a

respins ca nefondat apelul reclamanților.

În cauză, au declarat recurs în

termen legal, reclamanții M.O.V., L.S.M.A. și L.L.W., ultimii în calitate de

moștenitori ai reclamantului L.I.L. care, fără a indica temeiul pe care-și

fundamentează calea extraordinară de atac, susțin că acțiunea a fost greșit

respinsă în condițiile în care dintr-o eroare de redactare a notificării, nu

este menționată cererea vizând acordarea despăgubirilor și pentru clădirea ce

s-a aflat pe terenul în legătură cu care au solicitat restituirea în natură.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data formulării

notificării (art. 22, în redactarea actuală) persoana îndreptățită va notifica

în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică

deținătoare, solicitarea de restituire în natură trebuind să cuprindă atât

elementele de identificare a persoanei îndreptățite cât și elementele de

identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a

acestuia, din economia textului rezultând că cererile formulate pe această cale

nu pot fi echivoce, ci atent precizate iar imobilele strict individualizate.

Or, prin notificarea formulată la 28

aprilie 2001, persoanele îndreptățite au solicitat în mod expres doar

restituirea „porțiunilor de teren ce formau curtea imobilului din str. C. nr.

7, expropriat în vederea construirii unui cinematograf și a unei centrale

termice, clădiri ce ocupă parțial fosta proprietate (fila 72, dosar nr.

2076/2006 al Tribunalului Buzău).

Nicăieri, în cuprinsul notificării,

nu se face vreo referire la clădirea existentă pe teren, demolată ulterior

preluării.

Așa fiind, în mod corect au reținut

instanțele că împrejurarea relevată (omisiunea de a menționa cererea cu privire

la clădire sau la imobil, în întregul său) nu este o cauză care este de natură

să afecteze legalitatea dispoziției atacate, act emis de către pârât cu

respectarea limitelor investirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții M.O.V., L.S.M.A., L.L.W. și L.I.L. împotriva deciziei civile nr.

151 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie

2007.