ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5706/2008

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 15 august 2002, reclamantele R.D.M. și R.C.G. au chemat în

judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Olt și

Primăria Caracal, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-i

oblige pe pârâți la

plata despăgubirilor

bănești datorate pentru preluare ilegală a imobilului situat

în Caracal,

fost proprietate a lui I.M.T., în sumă de 4.500.000.000 lei, precum și la

restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă.

Prin sentința nr. 559

din 13 octombrie 2003, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins acțiunea ca

neîntemeiată cu următoarea motivare.

Deși reclamantele au

depus la dosar o serie de act de stare civilă,

acestea nu au dovedit calitatea de moștenitoare ale numitului I.M.T.,

singurul

act doveditor al acestei calități fiind certificatul de moștenitor.

De asemenea, nu au

dovedit că pretinsul autor a avut în proprietate o casă de locuit la adresa

menționată și nici a modului de preluare a imobilului pentru care se solicită

măsuri reparatorii.

Întrucât acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar autorul pretinsei

preluări abuzive a imobilului a fost indicat Statul Român, acesta are calitate

procesuală pasivă în cauză.

Prin decizia nr. 792

din 1 octombrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul

declarat de reclamante împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut

următoarele:

Din mențiunile făcute

pe cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantele au solicitat măsuri

reparatorii pentru imobilul ce a aparținut autorului lor și care a fost preluat

abuziv de stat la 15 august 2002, dată la care era în vigoare Legea nr.

10/2001, în temeiul căreia trebuia să urmeze procedura administrativă specială

pentru restituirea acestor imobile.

Reclamantele din

prezenta cauză au urmat și procedura prevăzută în dispozițiile Legii nr.

10/2001 pentru obținerea măsurilor reparatorii în sensul că au făcut

notificare, însă nu au formulat contestație împotriva dispoziției prin care

le-a fost respinsă cererea pentru măsuri reparatorii, așa cum rezultă din

declarația mandatarului acestora, R.R. făcută în ședință publică.

Față de faptul

că reclamantele nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 până la

finalizarea cererii, iar instanța de judecată nu a fost

învestită

cu o contestație împotriva dispoziției nr. 2912/2003 emisă de Primarul

municipiului Caracal, apelul a fost considerat ca nefondat.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamanta R.C.G., susținând că aceasta este

netemeinică și nelegală, cu motivarea că atât ea cât și reclamanta R.D.M., au

formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Decizia 2912 din

3 octombrie 2003, nu i-a fost comunicată recurentei care nu se mai afla în

Craiova, dar a fost primită de cealaltă reclamantă care și a contestat-o în

dosarul nr. 7452/2002 al Tribunalului Olt, în care s-a pronunțat sentința nr. 559

din 13 octombrie 2003.

În atare

situație, în mod nelegal a fost respins apelul pe considerentul că reclamantele

nu ar fi contestat decizia emisă în procedura Legii nr. 10/2001.

Intimații nu au

depus la dosar întâmpinare.

Recursul este

fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Atât reclamanta R.C.G.

cât și reclamanta R.D.M. au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001

prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Caracal, județul

Olt.

Înainte ca

notificarea să fie soluționată, dar după expirarea termenului de 60 de zile

prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, acestea s-au adresat instanței

pentru acordarea măsurilor reparatorii la care se consideră îndreptățite în

temeiul actului normativ anterior menționat.

Cum

nesoluționarea notificării în termenul legal echivalează cu un

refuz de acordare a măsurilor reparatorii

solicitate, acțiunea reclamantelor este

perfect admisibilă, soluția

contrară fiind de natură să le nege acestora dreptul de acces la instanță

pentru valorificarea drepturilor pe care le pretind.

Faptul că pe

parcursul soluționării procesului în primă instanță s-a emis și dispoziția nr.

2912 din 3 octombrie 2003, de către Primăria municipiului Caracal, prin care

s-a respins notificarea, nu le obliga pe reclamante să inițieze un alt proces

în care să conteste această decizie.

Actul emis de

pârâtă nu face decât să confirme refuzul de acordare a măsurilor reparatorii

care a stat la baza introducerii acțiunii.

În atare

situație, în mod nelegal, cu nesocotirea dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

10/2001, curtea de apel a considerat inadmisibilă acțiunea și nu a analizat pe

fond apelul declarat împotriva sentinței.

În baza art. 304

pct. 9 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Cu ocazia

rejudecării, se va clarifica și aspectul legat de calitatea în care urmează să

stea în proces, în această fază, reclamantele R.D.M. și R.C.G.

Aceasta

deoarece, în dispozitivul deciziei recurate se face referire la apelul declarat

de R.D.M., iar în considerentele aceleiași

hotărâri

se precizează că împotriva sentinței tribunalului au declarat apel

reclamantele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta R.C.G.

împotriva deciziei nr. 792 din 1 octombrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2008.